dap. Iata-ma mutat din camin, stand aceste 3 saptamani in care am practica, la George in gazda. Practica o fac impreuna cu alti 8 colegi la firma Magic Systems, firma ce se ocupa cu proiectare, fabricarea si vanzarea matritelor necesare feluritelor industrii, in special industriei auto.
Intai despre statul la George, are avantajele si dezavantajele sale. Avantajos e faptul ca stau langa gara, singur in camera, televizor, net, apa calda oricand, bucatarie, masina de spalat, liniste si lipsa manelistilor :). dezavantajos e faptul ca-s mai departe de Sitei si de centru.
Trecand la practica, ar fi foarte multe de zis, acum ca au trecut deja 2 saptamani de cand am inceput. Am ales sa fac practica in mod organizat (cu scoala) ca sa mai stau putin la Brasov si ca sa invat ceva: crezand ca va fi ceva foarte foarte tare, n-am ezitat. Ne-au spus ca ne asigura cazare, o masa/zi, transport si ne-au asigurat...doar locul de practica. Din 40, 9 facem la Magic, restul la Roman, iar intr-o zi obisnuita, suntem mai multi astia 9 decat restul de 31, asa de serioasa e practica la ei. HALAL!
Trecand mai departe, ajung la fabrica propriu zisa, intr-o hala micuta din capatul platformei Roman, inghesuind foarte multe scule si foarte multi oameni, intr-un mod foarte armonios. Seamana mult cu o linie de asamblare, intrand in hala gasim materialele de prelucrat, apoi masina de debitat, apoi frezele, strungurile, apoi frezele CNC, sculele pentru rectificare, masini de gaurit, ascutit, polizoare, poduri rulante, iar la urma se afla oamenii care fac lucrul manual, adica transport, manipulare, montare, slefuire, verificare, etc etc etc.
Noi suntem repartizati cate 3 la o masina, cate o saptamana. Prima saptamana am fost la masina de electroeroziune cu fir, a doua la electroeroziune masiva, iar saptamana asta ne aflam in hale la frezare CNC, dar umblam peste tot.
N-o sa scriu ce-am invatat, e neinteresant pentru unii iar eu n-o sa uit asa ca n-am nevoie sa scriu.
Ca si lucruri speciale ce au avut loc pot preciza interactiunea avuta cu 2 ingineri, unul sportiv de ocazie ca mine, alergand la duatlon, maratoane montane si altele de genul, iar celalalt inginer debutant, om care de-abia si-a luat diploma de inginer, dar care are ceva cunostinte si experienta in materie de inginerie auto, fiind team-leader la formula student ceva vreme.
Tin sa precizez si faptul ca pentru a lucra ca inginer proiectant la Magic Systems trebuie sa petreci circa 3-6 luni in fabrica, sa intelegi cum se fabrica totul, ce instrumente ai, cu ce oameni lucrezi si sa intelegi ce cred oamenii cand au de facut un proiect creat de-un inginer.
A...as putea sa precizez fara retineri faptul ca nici aici n-am scapat de mentalitatea "no school needed to be an engineer" referitor la colegi. Chiar daca unii dintre ei au bursa de merit, toti au bursa de studiu, mentalitatea comunista a ramas, chiulul in masa inca e obiectivul principal si invinuirea celor ce raman, activitatea preferata.
Viata e frumoasaaa!!! Scoala ne place tuturor!
A...era sa uit. Chiar am invatat o gramada de chestii faine aici!
luni, 25 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
Marathon7500 - 2011
Da...iata ca a venit momentul sa scriu si despre acest magnific concurs la care simt ca am onoarea sa ajut a fi el organizat.
Trebuie precizat faptul ca 80% din concurs e organizat de Teo si circa 90% din calitatea concursului reprezinta calitatea ei ca om. Ar fi multe de zis despre sacrificiile pe care le-a facut ea pt concursul asta care s-a materializat in...in...:) respect?
Continuand cu ce a insemnat maratonul pentru mine, ajung la a spune ca am plecat vineri fix dupa examenul la mecanisme, la care am obtinut dezamagitoarea nota 9. Am mers cu Stef in Ciubotea, am asteptat ceva dupa Salvamont Bran dar a fost super ok, ne-au ajutat la carat cu ATV-ul si tot asa.
Apoi am mers de-am marcat intrarea in Valea Gaura si apoi am revenit, refacut bagajul si fuga sus spre Vf. Omu. Am mers singur tot drumul, asteptand sa vad concurentii, si mai ales pe Balan cu Nusu. Cu primii, Palici si Galiteanu, m-am intalnit la iesirea din prima caldare glaciara (urcand) iar cu Balan la iesirea din a doua vale glaciara, urmati fiind indeaproape de echipa 3.
Pana la Vf. Omu m-am tot intalnit cu fel si fel de participanti, salutandu-i pe toti in spirit fair-play. Ajuns la Omu m-am instalat si inceput serviciul de voluntar alaturi de Bogdam, Cindy, Andreea, Marius si alti 2 oameni pe care nu-i cunosteam, suporteri de-ai unor concurenti.
Dupa multe neincercari, am decis sa intram in cabana, din cauza ca muream de frig. Dupa o perioada, ne-am despartit in 2 grupe, una cu somnul alta cu treaba aferenta postului. Astfel, am bagat mare la somn parca 4 ore sau chiar 4.5 :D
Pe la nu stiu ce ora din noapte ne trezesc ceilalti somnambuli cum ca vor sa doarma si ei, si am reinceput arbitruiala. Dupa ce ne-am facut treaba, am ajuns la concluzia ca nu ne ajunge apa si ca trebuie sa mergem sa mai luam. I-am trezit pe ceilalti si am trecut la treaba, cate 20 kg pe transport pe persoana. Ne lua cam o ora sa facem un transport dus-intors, nici nu vreau sa ma gandesc cum era mai demult cand aveau rucsaci atat de grei sa mearga zile intregi cu ei intr-o tura. Pana la urma am facut 3 drumuri fiecare, totalizand peste 200 de litri adusi la Omu in a doua zi de concurs. Cand am ajuns de la ultimul transport de dimineata inapoi la Omu, erau 2 concurenti pe-acolo care ne-au zis ca au ajuns, ca-s primii de la hobby. Am inlemnit 2 secunde dupa care am inceput sa alerg urland: "Unde-s fisele? Unde-s sitckerele? Dati-le apa!" si apoi m-au linistit spunandu-mi ca sunt de la elita si-au venit din bucla 2. Pe la ora 8 au inceput cei de la Hobby sa apara. Apar primii 2 si apoi si Cornel cu Andrei iar dupa ei puhoiul! Tot printre primii au sosit si Mihai cu Gica, sustinuti frenetic de Catalina, Mihaela, Mariana si sper ca n-am uitat pe nimeni. Si-asa au sosit si restul, eu am uitat ce s-a mai intamplat (acum cand scriu, a trecut deja o luna de cand s-a intamplat evenimentul), am fost sa ard gunoiul, au venit si cei din postul din Prepeleac, au trecut si ultimii participanti, m-au si certat "cei mari" ca nu i-am scris pe cei abandonati, m-am afumat din foc de gunoaie, iar in cele din urma am reusit si noi sa plecam spre tabara, prin noi referindu-ma la BogdaM si Iuli, singurii ramasi acolo pana la final (Iuli venise din post cu George care a ramas sa doarma in refugiu in Tiganesti)
La coborare am reusit sa-mi scrantesc si glezna dreapta. Da, sunt ciung in toata firea, pe viata. De ce? pai am ciungite urmatoarele: spatele, glezna stanga, cea dreapta si genunchiul stang. Ajuns in tabara, mi-a ramas doar sa ascult putina muzica de chitara, asta nu inainte de a-mi lua injuraturile de rigoare pt greseala cu abandonatii, nici nu mai stiu cine a cantat de ce nervi aveam.
In fine, mort de somn, ma duc sa dorm si eu, macar putin, pana vine soarele dimineata.
Dimineata, gata de premiere, gata de strangere, gata de masa, gata de cautat obiecte pierdute ale concurentilor, gata!
Premierea a fost ciudata prin prisma faptului ca echipelor castigatoare de la fiecare categorie le-a fost data o sampanie pentru traditionala bataie. Toate bune si frumoase pana agiti sampania, dai la o parte folia metalica si gasesti...un dop cu filet care nu sare orice i-ai face. Si-au inceput oamenii sa desurubeze dopul in timp ce le sarea sampania in ochi :|
Una peste alta, problemele au fost minore si nu vizibile catre participanti, deci un concurs foarte reusit!
Multumesc si Felicitari CPNT!
Sa ne vedem cu bine si la urmatoarea editie!
Trebuie precizat faptul ca 80% din concurs e organizat de Teo si circa 90% din calitatea concursului reprezinta calitatea ei ca om. Ar fi multe de zis despre sacrificiile pe care le-a facut ea pt concursul asta care s-a materializat in...in...:) respect?
Continuand cu ce a insemnat maratonul pentru mine, ajung la a spune ca am plecat vineri fix dupa examenul la mecanisme, la care am obtinut dezamagitoarea nota 9. Am mers cu Stef in Ciubotea, am asteptat ceva dupa Salvamont Bran dar a fost super ok, ne-au ajutat la carat cu ATV-ul si tot asa.
Apoi am mers de-am marcat intrarea in Valea Gaura si apoi am revenit, refacut bagajul si fuga sus spre Vf. Omu. Am mers singur tot drumul, asteptand sa vad concurentii, si mai ales pe Balan cu Nusu. Cu primii, Palici si Galiteanu, m-am intalnit la iesirea din prima caldare glaciara (urcand) iar cu Balan la iesirea din a doua vale glaciara, urmati fiind indeaproape de echipa 3.
Pana la Vf. Omu m-am tot intalnit cu fel si fel de participanti, salutandu-i pe toti in spirit fair-play. Ajuns la Omu m-am instalat si inceput serviciul de voluntar alaturi de Bogdam, Cindy, Andreea, Marius si alti 2 oameni pe care nu-i cunosteam, suporteri de-ai unor concurenti.
Dupa multe neincercari, am decis sa intram in cabana, din cauza ca muream de frig. Dupa o perioada, ne-am despartit in 2 grupe, una cu somnul alta cu treaba aferenta postului. Astfel, am bagat mare la somn parca 4 ore sau chiar 4.5 :D
Pe la nu stiu ce ora din noapte ne trezesc ceilalti somnambuli cum ca vor sa doarma si ei, si am reinceput arbitruiala. Dupa ce ne-am facut treaba, am ajuns la concluzia ca nu ne ajunge apa si ca trebuie sa mergem sa mai luam. I-am trezit pe ceilalti si am trecut la treaba, cate 20 kg pe transport pe persoana. Ne lua cam o ora sa facem un transport dus-intors, nici nu vreau sa ma gandesc cum era mai demult cand aveau rucsaci atat de grei sa mearga zile intregi cu ei intr-o tura. Pana la urma am facut 3 drumuri fiecare, totalizand peste 200 de litri adusi la Omu in a doua zi de concurs. Cand am ajuns de la ultimul transport de dimineata inapoi la Omu, erau 2 concurenti pe-acolo care ne-au zis ca au ajuns, ca-s primii de la hobby. Am inlemnit 2 secunde dupa care am inceput sa alerg urland: "Unde-s fisele? Unde-s sitckerele? Dati-le apa!" si apoi m-au linistit spunandu-mi ca sunt de la elita si-au venit din bucla 2. Pe la ora 8 au inceput cei de la Hobby sa apara. Apar primii 2 si apoi si Cornel cu Andrei iar dupa ei puhoiul! Tot printre primii au sosit si Mihai cu Gica, sustinuti frenetic de Catalina, Mihaela, Mariana si sper ca n-am uitat pe nimeni. Si-asa au sosit si restul, eu am uitat ce s-a mai intamplat (acum cand scriu, a trecut deja o luna de cand s-a intamplat evenimentul), am fost sa ard gunoiul, au venit si cei din postul din Prepeleac, au trecut si ultimii participanti, m-au si certat "cei mari" ca nu i-am scris pe cei abandonati, m-am afumat din foc de gunoaie, iar in cele din urma am reusit si noi sa plecam spre tabara, prin noi referindu-ma la BogdaM si Iuli, singurii ramasi acolo pana la final (Iuli venise din post cu George care a ramas sa doarma in refugiu in Tiganesti)
La coborare am reusit sa-mi scrantesc si glezna dreapta. Da, sunt ciung in toata firea, pe viata. De ce? pai am ciungite urmatoarele: spatele, glezna stanga, cea dreapta si genunchiul stang. Ajuns in tabara, mi-a ramas doar sa ascult putina muzica de chitara, asta nu inainte de a-mi lua injuraturile de rigoare pt greseala cu abandonatii, nici nu mai stiu cine a cantat de ce nervi aveam.
In fine, mort de somn, ma duc sa dorm si eu, macar putin, pana vine soarele dimineata.
Dimineata, gata de premiere, gata de strangere, gata de masa, gata de cautat obiecte pierdute ale concurentilor, gata!
Premierea a fost ciudata prin prisma faptului ca echipelor castigatoare de la fiecare categorie le-a fost data o sampanie pentru traditionala bataie. Toate bune si frumoase pana agiti sampania, dai la o parte folia metalica si gasesti...un dop cu filet care nu sare orice i-ai face. Si-au inceput oamenii sa desurubeze dopul in timp ce le sarea sampania in ochi :|
Una peste alta, problemele au fost minore si nu vizibile catre participanti, deci un concurs foarte reusit!
Multumesc si Felicitari CPNT!
Sa ne vedem cu bine si la urmatoarea editie!
marți, 5 iulie 2011
Prima restanta de dat in toamna!
Da! Am picat examenul, dar este foarte interesant si amuzant cum.
Pai m-am prezentat la examen, m-am pus in banca si-am primit subiectele. Inainte sa continui trebuie sa precizez sub ce forma este examenul: Materia Organe de Masini (OM) a fost impartita in patru module mari si late, toate trebuie sa fie trecute cu minim nota 5. Primul e reprezentat de asamblari filetate, al doilea - asamblari prin forma (pene, bolturi, stifturi, etc), al treilea e reprezentat de arcuri iar al patrulea - angrenaje cu roti dintate. Eu le-am luat pe toate trei cu cel putin nota 5 insa primul a fost anulat din cauza ca am copiat toti si cea mai mica nota a fost 8, iar majoritatea am luat 10.
Aveam de dat, deci, 2 module, primul si al patrulea. Si am primit subiectele pe care erau trecute toate cele 4 module, a zis profu' ca ne lasa 40 de minute, iar eu cu o fata mirata, la fel ca ceilalti, am ramas masca - eu consideram ca e prea mult timp iar ceilalti ca-i prea putin, nu intelegeam de ce si nici nu am intrebat. Proful vazand fetele noastre zice "pai da, ca aveti de facut fortele in reductor, care va iau mult timp" si asa mi s-a dezlegat misterul. M-am apucat si mi-am rezolvat modulul 4, am rezolvat grila si apoi am desenat. Am terminat fix exact cand a zis "gata". Apoi am primit subiectele de probleme, la care aveam voie cu toate materialele in fata. Cand am vazut toate subiectele aici si cand am auzit faptul ca ne lasa doua ore, mi-am dat seama ca ceva e in neregula. Da, trebuia sa rezolv si primul modul la primele subiecte, iar cei care aveau toate cele 4 module de dat, aveau doar 40 de minute la dispozitie :) Deci da, m-am consolat cu gandul ca il pic pe primul, hai sa-l rezolv pe-al patrulea. Ma pun sa-l rezolv si observ ca mi-a picat tot reductorul cilindric coaxial, cel pe care l-am avut de desenat la prima parte. Il caut si observ ca am desenat gresit la prima si deci il pic si pe asta :)) Iti dai seama cu ce chef am rezolvat eu problemele astea, stiind ca le rezolv degeaba. A..si ca ironia sortii, am primit de rezolvat aceiasi problema pe care nu am facut-o acasa pentru ca nu aveam destule date. De data aceasta am avut destule date dar am avut nevoie de doua ore pline pentru a rezolva problema. Acum tot ce trebuia sa fac era sa astept sa intre fiecare sa-l intrebe ce-a scris in lucrare pentru ca apoi sa intru eu ultimul sa imi comunice faptul ca am picat examenul :)
Am asteptat, am zis ca daca astept, macar sa imi treaca nota in carnet. Am intrebat in stanga si-n dreapta, niciunuia nu i-a trecut nota in carnet :-< deja eram trist dar cu zambetul pe fatza.
Intr-un final, intru eu si cu Branescu, ultimii. Iau loc, imi arata ca n-am facut nimic la primul si apoi incepe sa ma intrebe din rezolvarea celui de-al patrulea exercitiu, acuzand faptul ca daca nu stiu, inseamna ca am copiat. Incepe cu intrebarile simple: ce e u, ce e z, ce e Beta, vede ca stiu si apoi trece la cele grele, e e Ka, ce e Kv, si ce e epsilon Beta. Raspunsurile mele au fost magnific de bune - nu perfecte ci magnific de bune. Exact ca in Slumdog Millionaire, mi-a pus intrebarile grele exact cele la care am stat, in lucrare cel mai mult sa ma gandesc ce naiba sunt, sa caut in anexe, sa vad, sa citesc, sa pierd 2 ore scriind doua pagini, la problema la care m-am gandit cel mai mult si acasa. Rezultatul a fost unul total neasteptat: l-a intrebat pe proful Lates ce crede si el a zis simplu: "fain" - mi-a dat 10 la problema, cu 5.5 la teorie (si desen) ceea ce a rezultat intr-un 8 aproape curat, nota surprinzatoare tinand cont ca ma asteptam sa pic fara sa se uite pe ce-am scris. In final l-am rugat sa-mi treaca nota in carnet si asa am reusit sa dovedesc cea de-a doua restanta din facultate si prima pe care trebuie sa o sustin in toamna, cand vreau sa fac o figura superfaina :D
Deci pana la urma asa e: n-ai restanta, n-ai prestanta!
Pai m-am prezentat la examen, m-am pus in banca si-am primit subiectele. Inainte sa continui trebuie sa precizez sub ce forma este examenul: Materia Organe de Masini (OM) a fost impartita in patru module mari si late, toate trebuie sa fie trecute cu minim nota 5. Primul e reprezentat de asamblari filetate, al doilea - asamblari prin forma (pene, bolturi, stifturi, etc), al treilea e reprezentat de arcuri iar al patrulea - angrenaje cu roti dintate. Eu le-am luat pe toate trei cu cel putin nota 5 insa primul a fost anulat din cauza ca am copiat toti si cea mai mica nota a fost 8, iar majoritatea am luat 10.
Aveam de dat, deci, 2 module, primul si al patrulea. Si am primit subiectele pe care erau trecute toate cele 4 module, a zis profu' ca ne lasa 40 de minute, iar eu cu o fata mirata, la fel ca ceilalti, am ramas masca - eu consideram ca e prea mult timp iar ceilalti ca-i prea putin, nu intelegeam de ce si nici nu am intrebat. Proful vazand fetele noastre zice "pai da, ca aveti de facut fortele in reductor, care va iau mult timp" si asa mi s-a dezlegat misterul. M-am apucat si mi-am rezolvat modulul 4, am rezolvat grila si apoi am desenat. Am terminat fix exact cand a zis "gata". Apoi am primit subiectele de probleme, la care aveam voie cu toate materialele in fata. Cand am vazut toate subiectele aici si cand am auzit faptul ca ne lasa doua ore, mi-am dat seama ca ceva e in neregula. Da, trebuia sa rezolv si primul modul la primele subiecte, iar cei care aveau toate cele 4 module de dat, aveau doar 40 de minute la dispozitie :) Deci da, m-am consolat cu gandul ca il pic pe primul, hai sa-l rezolv pe-al patrulea. Ma pun sa-l rezolv si observ ca mi-a picat tot reductorul cilindric coaxial, cel pe care l-am avut de desenat la prima parte. Il caut si observ ca am desenat gresit la prima si deci il pic si pe asta :)) Iti dai seama cu ce chef am rezolvat eu problemele astea, stiind ca le rezolv degeaba. A..si ca ironia sortii, am primit de rezolvat aceiasi problema pe care nu am facut-o acasa pentru ca nu aveam destule date. De data aceasta am avut destule date dar am avut nevoie de doua ore pline pentru a rezolva problema. Acum tot ce trebuia sa fac era sa astept sa intre fiecare sa-l intrebe ce-a scris in lucrare pentru ca apoi sa intru eu ultimul sa imi comunice faptul ca am picat examenul :)
Am asteptat, am zis ca daca astept, macar sa imi treaca nota in carnet. Am intrebat in stanga si-n dreapta, niciunuia nu i-a trecut nota in carnet :-< deja eram trist dar cu zambetul pe fatza.
Intr-un final, intru eu si cu Branescu, ultimii. Iau loc, imi arata ca n-am facut nimic la primul si apoi incepe sa ma intrebe din rezolvarea celui de-al patrulea exercitiu, acuzand faptul ca daca nu stiu, inseamna ca am copiat. Incepe cu intrebarile simple: ce e u, ce e z, ce e Beta, vede ca stiu si apoi trece la cele grele, e e Ka, ce e Kv, si ce e epsilon Beta. Raspunsurile mele au fost magnific de bune - nu perfecte ci magnific de bune. Exact ca in Slumdog Millionaire, mi-a pus intrebarile grele exact cele la care am stat, in lucrare cel mai mult sa ma gandesc ce naiba sunt, sa caut in anexe, sa vad, sa citesc, sa pierd 2 ore scriind doua pagini, la problema la care m-am gandit cel mai mult si acasa. Rezultatul a fost unul total neasteptat: l-a intrebat pe proful Lates ce crede si el a zis simplu: "fain" - mi-a dat 10 la problema, cu 5.5 la teorie (si desen) ceea ce a rezultat intr-un 8 aproape curat, nota surprinzatoare tinand cont ca ma asteptam sa pic fara sa se uite pe ce-am scris. In final l-am rugat sa-mi treaca nota in carnet si asa am reusit sa dovedesc cea de-a doua restanta din facultate si prima pe care trebuie sa o sustin in toamna, cand vreau sa fac o figura superfaina :D
Deci pana la urma asa e: n-ai restanta, n-ai prestanta!
Sesiune, draga stresiune.
Iata-ma in luna iulie, ploioasa cum e ea, stand la biblioteca scriind despre sesiune, dar mai mult pe langa ea. Sa detaliez ce s-a intamplat in weekendul ce-a trecut, weekend in care am fost iarasi acasa:
Am plecat joi acasa, cu ocazia, si n-am stat mult nici in Brasov nici in Ploiesti: din BV m-a luat un nene inginer devenit apicultor cu un punto vechi si m-a lasat dupa pod (fericit la maxim eu). De acolo m-a luat alt nene, probabil cel mai interesant nene de pana acum: calm, imbracat la camasa si pantaloni de stofa desi conducea un Peugeot Boxer. Autoritar, a inceput sa vorbeasca, se vedea ca ii place sa se dea mare cu cate ceva pe care le detine. Pana la urma, din vorba in vorba, mi-a aratat talonul sau de pensie: tin sa precizez de la inceput ca este amuzanta suma. 43900 lei/luna :) (asta in anul 2007 - acum era putin mai mica, 41000 lei/luna, zise el). Si tot drumul l-am tras de limba incercand sa aflu ce naiba a facut de are atatia bani - trebuie sa mai precizez faptul ca nu avea mai mult de 55 de anisori. Nenea cica a fost ofiter pe la ceva servicii externe, si mergea vorbea cu liderii statelor, vrajeli dinastea, aducea datoriile din vremea lui Ceasca inapoi in tara, un spion, cum le place americanilor sa zica :-s. Da...avea sub 55 ani si avea pensie de patru sute de milioane de lei lunar.
In fine, am ajuns acasa si-am inceput sa-mi fac temele, teme necesare pentru examenul la Organe de Masini de luni. Am rezolvat eu 4-5 probleme, m-am impotmolit la a 6-a si deci le-am lasat balta, evident. Imi mai ramasesera de rezolvat inca 6, din care 2 mari si am lasat-o pe vineri sau poate chiar sambata.
Pe seara, am decis sa-i chem pe oameni pe-afara si deci am iesit cu Scrixu la un Sah/O tabla. Cumva, am reusit sa facem cumva sa mergem la baschet si asa l-am chemat pe Cristinel si am mers la Liceul 2 in sala si-am jucat vreo ora - doua, platind doar 3 lei de fiecare :D
Vineri am stat toata ziua lepra, jucand sah si table si dota si nu mai stiu ce-am facut dar am reusit sa ajung seara, cand trebuia sa merg la chef la Priseaca, sa joc table in spatele blocului :D
Repede m-am imbracat, am fugit la Bogdan sa car boxele si-am tulit-o spre Locul Evenimentului. De baut mi-am luat 7 Ciucas la sticla :X si le-am bagat in frigider. Sa detaliez ce s-a intamplat in acea noapte parca nu e frumos dar trebuie sa precizez faptul ca am fost singurul care si-a cumparat bere si la un moment dat apar 3 gagici pe terasa cu cate-o bere (ciucas) in mana, mergand fericite si cautand un desfacator...sa-mi pice fatza, nu alta, imi luasera berile :))
No biggie, le-am cerut sa le duca inapoi si sa-si beie ele vodka lor, ca si-asa aveau prea multa.
Despre Cristinel nu zic nimic ca sa nu intre la belea :))
Vor vorbi, insa, despre sentimentul de a fi inapoi la Priseaca si de a dansa nestingherit, singur sau cu companie, pe muzica din calculatorul lui Bogdan. Este...magnific, foarte frumos, excelent, chiar perfect! chiar un bun motiv de a-mi parea rau ca nu sunt acasa tot timpul (si asta inseamna ceva, stiind ca acum sunt in Brasov - Probably the Best City in the World!)
Cam atat despre vineri seara. Aaa...trebuie sa specific faptul ca acest chef a fost dat de, si in cinstea celor care au dat bacul, majoritari la chefalau.
Urmatorul lucru pe ordinea de zi ar fi ziua de sambata, zi in care nu mai stiu ce-am facut, dar stiu ca iar am jucat sah si table si am fost si la baschet in parc, unde i-am vazut pe Scrix si Victor in noile forme sportive...impresionant, pe bune!
Duminica a inceput dimineata tare...pe la 11 jumate daca nu ma insel.M-am imbracat si-am mers direct la sediul Corpului Pacii in Targoviste, la liceul 5 - se sarbatorea ziua americii - ieri fu 4 iulie si nu puteau sa il sarbatoreasca cu gazde cu tot la scoala luni. Acolo a fost MULTA mancare (si buna), si apoi au avut loc concursuri - concurs de mancat pepene, concurs de scuipat seminte de cirese cat mai departe si concurs de mancat covrigi - la care am lesinat de ras. La pepeni, cred ca am iesit pe locul 2, desi am bagat in mine ca spartul!
La scuipat seminte, ghici ce: am castigat :)) am scuipat pana la mama dracu o samanta :)) si am castigat magnificul premiu: The star!
La concursul de aruncat balonul de la unul la altul m-am inscris cu Jeremy si am reusit sa aruncam balonul la o distanta destul de apreciabila, fara sa castigam, insa, s-a spart cand l-a prins JWB. Momentul de "maxima hilaritate" a fost atunci cand s-a spart balonul cu apa fix in decolteul Ralucai - da, am ras =)))
Si cam atat cu ziua americii - apoi am mers acasa si Jeremy m-a intrebat daca vreau sa-mi cumpar ceva din State, ca-mi aduce el gratis pana aici. Si mi-am ales un laptop - asta am facut eu 2-3 ore, am ales un laptop si deci, da, voi avea si eu laptop in viitorul apropiat :D
Apoi pe la 7 sau 8 am intrat in casa si pe la 10 m-am apucat sa mai fac niste probleme, pentru ca peste 12 ore aveam examen iar eu trebuia sa mai si dorm si sa mai si ajung la Brasov. Fara griji, am stat pana la 2 sa fac probleme, m-am trezit la 5 jumate si m-am apucat sa-mi fac bagajul, am trezit lumea, mi-am pus bicicleta in pozitie, am bagat-o in papucul lui frate-meu si pana la urma am plecat, relativ devreme. Autobuzul stiam (mereu cand incep cu stiam inseamna ca m-am inselat :)) e un sablon) ca pleaca la 6:45 dar totusi vroiam sa ajung acolo mai devreme, pentru ca asa se face. Si asa am facut: am ajuns acolo la 6:35, am scos bicicleta sa-i umflu roata si apoi am plecat sa intreb unde trage autobuzul de Brasov. Raspunsul primit m-a facut sa incep sa alerg: "a plecat acum 3 minute". Si dai frate, baga bicicleta, compresorul, porneste masina si pleaca. Incearca sa recuperezi un avans de 5 minute pe care il are un autocar nou, in fata unei dacii papuc pe gaz. Si ii da fratimiu tare, si de pe podul de la Teis vedem autocarul pe podul de la Aninoasa si ii dam si mai tare, dar din pacate luam o gaura in plin: si incepe ambreiajul sa patineze. Urcam podul si din varf vedem autocarul la vreo 800-1000 metrii distanta. Si ii dam tare tare tare, si ne apropiem pana la Doicesti destul de tare de el, era la doar 500 m. La un moment dat, autocarul incetineste, clar, opreste, ia pe cineva si il ajungem si ma urc si eu...surpriza, autobuzul face dreapta si merge spre Glodeni :) Faliment! Insemna ca l-am pierdut: aia e, i-am zis sa ma duca pana la iesirea din Pucioasa si sa astept poate prind vreo ocazie. O lasam mai incet si cand intram in Pucioasa in oras, langa blocuri, il vedem pe autocarul de Brasov. Acum eram 100% sigur ca era cel care trebuia. Si ii dam din nou maxim la masina, miroseau si hainele a ambreiaj incins. Il prindem pe autocar cand face stanga pe centura, apoi dreapta, il depasim in curba, si ne punem in fata lui, mai pe dreapta, crezand ca va opri. N-a oprit. Apoi pleaca, si noi incercam sa plecam si ghici ce...patina ambreiajul din ce in ce mai tare, si autobuzul se departa din ce in ce mai tare :) Dar da, pana la urma l-am prins la autogara si am mers sa-l intreb daca imi primeste si mie bicicleta, si mi-a raspuns ca nu :) - respect the customer, clientul nostru stapanul nostru? nu!
Dar, am prins autobuzul, sigur ajung la Brasov, dau examenul, scap!
Ma pun in spate si ma apuc sa invat - pentru prima oara pentru examen. Am invatat, am dormit, m-a trezit controlorul, am invatat din nou, am dormit din nou, si am ajuns la Brasov.
Despre examen scriu un topicul urmator :p
Am plecat joi acasa, cu ocazia, si n-am stat mult nici in Brasov nici in Ploiesti: din BV m-a luat un nene inginer devenit apicultor cu un punto vechi si m-a lasat dupa pod (fericit la maxim eu). De acolo m-a luat alt nene, probabil cel mai interesant nene de pana acum: calm, imbracat la camasa si pantaloni de stofa desi conducea un Peugeot Boxer. Autoritar, a inceput sa vorbeasca, se vedea ca ii place sa se dea mare cu cate ceva pe care le detine. Pana la urma, din vorba in vorba, mi-a aratat talonul sau de pensie: tin sa precizez de la inceput ca este amuzanta suma. 43900 lei/luna :) (asta in anul 2007 - acum era putin mai mica, 41000 lei/luna, zise el). Si tot drumul l-am tras de limba incercand sa aflu ce naiba a facut de are atatia bani - trebuie sa mai precizez faptul ca nu avea mai mult de 55 de anisori. Nenea cica a fost ofiter pe la ceva servicii externe, si mergea vorbea cu liderii statelor, vrajeli dinastea, aducea datoriile din vremea lui Ceasca inapoi in tara, un spion, cum le place americanilor sa zica :-s. Da...avea sub 55 ani si avea pensie de patru sute de milioane de lei lunar.
In fine, am ajuns acasa si-am inceput sa-mi fac temele, teme necesare pentru examenul la Organe de Masini de luni. Am rezolvat eu 4-5 probleme, m-am impotmolit la a 6-a si deci le-am lasat balta, evident. Imi mai ramasesera de rezolvat inca 6, din care 2 mari si am lasat-o pe vineri sau poate chiar sambata.
Pe seara, am decis sa-i chem pe oameni pe-afara si deci am iesit cu Scrixu la un Sah/O tabla. Cumva, am reusit sa facem cumva sa mergem la baschet si asa l-am chemat pe Cristinel si am mers la Liceul 2 in sala si-am jucat vreo ora - doua, platind doar 3 lei de fiecare :D
Vineri am stat toata ziua lepra, jucand sah si table si dota si nu mai stiu ce-am facut dar am reusit sa ajung seara, cand trebuia sa merg la chef la Priseaca, sa joc table in spatele blocului :D
Repede m-am imbracat, am fugit la Bogdan sa car boxele si-am tulit-o spre Locul Evenimentului. De baut mi-am luat 7 Ciucas la sticla :X si le-am bagat in frigider. Sa detaliez ce s-a intamplat in acea noapte parca nu e frumos dar trebuie sa precizez faptul ca am fost singurul care si-a cumparat bere si la un moment dat apar 3 gagici pe terasa cu cate-o bere (ciucas) in mana, mergand fericite si cautand un desfacator...sa-mi pice fatza, nu alta, imi luasera berile :))
No biggie, le-am cerut sa le duca inapoi si sa-si beie ele vodka lor, ca si-asa aveau prea multa.
Despre Cristinel nu zic nimic ca sa nu intre la belea :))
Vor vorbi, insa, despre sentimentul de a fi inapoi la Priseaca si de a dansa nestingherit, singur sau cu companie, pe muzica din calculatorul lui Bogdan. Este...magnific, foarte frumos, excelent, chiar perfect! chiar un bun motiv de a-mi parea rau ca nu sunt acasa tot timpul (si asta inseamna ceva, stiind ca acum sunt in Brasov - Probably the Best City in the World!)
Cam atat despre vineri seara. Aaa...trebuie sa specific faptul ca acest chef a fost dat de, si in cinstea celor care au dat bacul, majoritari la chefalau.
Urmatorul lucru pe ordinea de zi ar fi ziua de sambata, zi in care nu mai stiu ce-am facut, dar stiu ca iar am jucat sah si table si am fost si la baschet in parc, unde i-am vazut pe Scrix si Victor in noile forme sportive...impresionant, pe bune!
Duminica a inceput dimineata tare...pe la 11 jumate daca nu ma insel.M-am imbracat si-am mers direct la sediul Corpului Pacii in Targoviste, la liceul 5 - se sarbatorea ziua americii - ieri fu 4 iulie si nu puteau sa il sarbatoreasca cu gazde cu tot la scoala luni. Acolo a fost MULTA mancare (si buna), si apoi au avut loc concursuri - concurs de mancat pepene, concurs de scuipat seminte de cirese cat mai departe si concurs de mancat covrigi - la care am lesinat de ras. La pepeni, cred ca am iesit pe locul 2, desi am bagat in mine ca spartul!
La scuipat seminte, ghici ce: am castigat :)) am scuipat pana la mama dracu o samanta :)) si am castigat magnificul premiu: The star!
La concursul de aruncat balonul de la unul la altul m-am inscris cu Jeremy si am reusit sa aruncam balonul la o distanta destul de apreciabila, fara sa castigam, insa, s-a spart cand l-a prins JWB. Momentul de "maxima hilaritate" a fost atunci cand s-a spart balonul cu apa fix in decolteul Ralucai - da, am ras =)))
Si cam atat cu ziua americii - apoi am mers acasa si Jeremy m-a intrebat daca vreau sa-mi cumpar ceva din State, ca-mi aduce el gratis pana aici. Si mi-am ales un laptop - asta am facut eu 2-3 ore, am ales un laptop si deci, da, voi avea si eu laptop in viitorul apropiat :D
Apoi pe la 7 sau 8 am intrat in casa si pe la 10 m-am apucat sa mai fac niste probleme, pentru ca peste 12 ore aveam examen iar eu trebuia sa mai si dorm si sa mai si ajung la Brasov. Fara griji, am stat pana la 2 sa fac probleme, m-am trezit la 5 jumate si m-am apucat sa-mi fac bagajul, am trezit lumea, mi-am pus bicicleta in pozitie, am bagat-o in papucul lui frate-meu si pana la urma am plecat, relativ devreme. Autobuzul stiam (mereu cand incep cu stiam inseamna ca m-am inselat :)) e un sablon) ca pleaca la 6:45 dar totusi vroiam sa ajung acolo mai devreme, pentru ca asa se face. Si asa am facut: am ajuns acolo la 6:35, am scos bicicleta sa-i umflu roata si apoi am plecat sa intreb unde trage autobuzul de Brasov. Raspunsul primit m-a facut sa incep sa alerg: "a plecat acum 3 minute". Si dai frate, baga bicicleta, compresorul, porneste masina si pleaca. Incearca sa recuperezi un avans de 5 minute pe care il are un autocar nou, in fata unei dacii papuc pe gaz. Si ii da fratimiu tare, si de pe podul de la Teis vedem autocarul pe podul de la Aninoasa si ii dam si mai tare, dar din pacate luam o gaura in plin: si incepe ambreiajul sa patineze. Urcam podul si din varf vedem autocarul la vreo 800-1000 metrii distanta. Si ii dam tare tare tare, si ne apropiem pana la Doicesti destul de tare de el, era la doar 500 m. La un moment dat, autocarul incetineste, clar, opreste, ia pe cineva si il ajungem si ma urc si eu...surpriza, autobuzul face dreapta si merge spre Glodeni :) Faliment! Insemna ca l-am pierdut: aia e, i-am zis sa ma duca pana la iesirea din Pucioasa si sa astept poate prind vreo ocazie. O lasam mai incet si cand intram in Pucioasa in oras, langa blocuri, il vedem pe autocarul de Brasov. Acum eram 100% sigur ca era cel care trebuia. Si ii dam din nou maxim la masina, miroseau si hainele a ambreiaj incins. Il prindem pe autocar cand face stanga pe centura, apoi dreapta, il depasim in curba, si ne punem in fata lui, mai pe dreapta, crezand ca va opri. N-a oprit. Apoi pleaca, si noi incercam sa plecam si ghici ce...patina ambreiajul din ce in ce mai tare, si autobuzul se departa din ce in ce mai tare :) Dar da, pana la urma l-am prins la autogara si am mers sa-l intreb daca imi primeste si mie bicicleta, si mi-a raspuns ca nu :) - respect the customer, clientul nostru stapanul nostru? nu!
Dar, am prins autobuzul, sigur ajung la Brasov, dau examenul, scap!
Ma pun in spate si ma apuc sa invat - pentru prima oara pentru examen. Am invatat, am dormit, m-a trezit controlorul, am invatat din nou, am dormit din nou, si am ajuns la Brasov.
Despre examen scriu un topicul urmator :p
miercuri, 29 iunie 2011
O minivacanta pe-acasa
Stau in camin si-ascult pofticios in sesiune Coldplay. Ma simt ca si cum de-abia i-am descoperit. Am foarte multe de zis si nu am idee cum sa le zic, mai bine cum sa aleg sa le zic. De curand m-am intors de-acasa unde-am petrecut o saptamana foarte frumoasa alaturi de niste oameni pe care i-am considerat prieteni de cand i-am intalnit. Despre asta voi scrie, insa, in engleza, intr-un alt post, soon to come.
Sau nu. Hai ca scriu in asta, dar tot in engleza – it feels more appropriate.
So I went home on Tuesday after the exam on Numerical Methods where I got my first “holy 5” in college. I got home hitch-hiking, left Brasov really fast in a Ford Mondeo driven by a cool and really kind “rocker” who left me right where I needed to be left. After that, in Ploiesti, an old pissed guy picked me up and left me just outside of Targoviste, the point from which I had to walk all the way home. No biggie, I’m used to it, the bright side was soon to be rediscovered – mom, Taia, Jeremy, Piki, Bobby, “casa”, all in one word – home. I tried to imagine myself being one of the people at Peace Corps and all the Americans who don’t really have a place to call home since they move around really often. To me, home isn’t just the apartment and the neighborhood in which I grew up, It’s all my home friends, it’s the family – however it is, and most of all it’s the feeling of freedom I get when I’m home. It also feels like recharging batteries after however much time I spend away. It really feels nice talking about HOME!
Now, getting back to the events, I have to mention the fact that I went home to try and relax before the big exams ahead. When I got home, mom had cooked something really delicious (really anything is delicious home now) and then I went out to see Bgd. We went somewhere(I don’t remember where but it was in the city) by his car and then returned home where we planned to meet Cristinel. My bad memory doesn’t really serve me real good info so I will leave this as it is.
I don’t remember when I woke up on Wednesday but I know I went to visit Sister and Medeea, we went in the park for a walk and then bought something from penny. Crap! I’ll just skip to the interesting part, my memory is shit. I remember we tried to play some FIFA on Cristi’s big flat screen but I only played once or twice after which I fell asleep. I remember going to Priseaca for a ping-pong game but I really got my ass kicked. Then, on wednesday, things got interesting: Jeremy returned from his site visit in Valea Calugareasca and Scott was on his way to Targoviste so yeah, it was interesting to see how it would work. We all gathered home, had dinner and then went for a beer at Tower’s Pub terrace (or something like that). There we met Jovanka, Zack and two others – sorry – the memory again and we only stayed there for two beers because all of them were tired, freshly returned from their site visits.
After that we just went back home, and waited for Cristi to call and go play ping-pong or FIFA. He called, me and Scott went outside while Jeremy went to sleep, we met Cristi and Bgd and decided to play some ping-pong at Bgd's house in Priseaca. It was hard to convince Scott but the result was getting my ass kicked by all the teams we made which meant having fun 'till 4 A.M., after which we returned home.
Unfortunately I paused writing this post for some while and now, wanting to resume it, the memory steps in again and says NO! But I know that the next day we went out at The Celt's outdoor bar, had some drinks, and then I returned home with Jeremy while Scott stayed for some dancing with Olga and another voluntee. The next day was all that I could ever expect from a day home. We started by going to the park to play some frisbeebut when we got there, a huge amount of uncut and really tall grass awaited us. We threw the disk a few times and then we started playing. I think we got our asses kicked but we sure had a good load of fun. Then the volunteers gathered around for a peer support meeting while me and Scott went to play some tennis on the courts in the Chindia Park. It was there I saw how good and complete of an athlete Scott is. While playing tennis Liviu called to get me home because a waterpipe broke in the bathroom and all the house got flooded. It was the second time a waterpipe ever broke home and it happened in those two weekends I've been home since Jweremy arrived. No biggie, I called mom and she told me not to come so I continued playing tennis :D
We then got back home, ate and shortly after, left and went to Celt's outside bar. We had a drink there, then we had one in Mosu. The PCT's went into the Mitropoly park to ... idk, just stay and have a drink, all in one place. I tried to get to their location but the wrong information got me, Zack and Becca to the other park :-< so we walked back downtown to meet them. That was the place which hosted us for a good amount of time, before going to the Celt's and dancing 3 minutes (or more, idk) before they turned the lights on, closing the place. After that we migrated to Smiley Pub in the Valahia Hotel and stayed there drinking 'till the morning light.
What's funny is that when we woke up and looked into our wallets we found a really big amount of emptiness and great lack of money we supposed to own. But it was all worth. I had another unfrogettable night and day along with all the Peace Corps Volunteers I hosted and only them. I wish, on this occasion to thank them for inviting me everywhere they went :)
Three Peace Corps generations : )
Unfortunately I paused writing this post for some while and now, wanting to resume it, the memory steps in again and says NO! But I know that the next day we went out at The Celt's outdoor bar, had some drinks, and then I returned home with Jeremy while Scott stayed for some dancing with Olga and another voluntee. The next day was all that I could ever expect from a day home. We started by going to the park to play some frisbeebut when we got there, a huge amount of uncut and really tall grass awaited us. We threw the disk a few times and then we started playing. I think we got our asses kicked but we sure had a good load of fun. Then the volunteers gathered around for a peer support meeting while me and Scott went to play some tennis on the courts in the Chindia Park. It was there I saw how good and complete of an athlete Scott is. While playing tennis Liviu called to get me home because a waterpipe broke in the bathroom and all the house got flooded. It was the second time a waterpipe ever broke home and it happened in those two weekends I've been home since Jweremy arrived. No biggie, I called mom and she told me not to come so I continued playing tennis :D
We then got back home, ate and shortly after, left and went to Celt's outside bar. We had a drink there, then we had one in Mosu. The PCT's went into the Mitropoly park to ... idk, just stay and have a drink, all in one place. I tried to get to their location but the wrong information got me, Zack and Becca to the other park :-< so we walked back downtown to meet them. That was the place which hosted us for a good amount of time, before going to the Celt's and dancing 3 minutes (or more, idk) before they turned the lights on, closing the place. After that we migrated to Smiley Pub in the Valahia Hotel and stayed there drinking 'till the morning light.
What's funny is that when we woke up and looked into our wallets we found a really big amount of emptiness and great lack of money we supposed to own. But it was all worth. I had another unfrogettable night and day along with all the Peace Corps Volunteers I hosted and only them. I wish, on this occasion to thank them for inviting me everywhere they went :)
Three Peace Corps generations : )
vineri, 24 iunie 2011
23.06.2011 - Prima tura de-o zi de vara!
Si iata ca am reusit sa fac si asta, cam tarziu dar ce vrei, e inca zapada pe vaile de abrupt.
Am pornit din Gara Brasov cu Bogdam si George (fiul dirigintei lui Bogdam), ne-am dat jos in Gara Zarnesti de unde-am luat-o la picior spre Plaiul Foii sperand ca ne va lua cineva cu masina pana acolo. Dupa vreun kilometru ne iau 2 batranei cu o caruta cu doi cai frumosi (chiar erau frumosi) si ne lasa la intersectia cu pastravaria. De-acolo mai mergem putin si vine camionul care ne ia si ne lasa la urmatoarea intersectie, loc din care nu mai era mult pana in Plaiul Foii. Pe drum, observ eu intrarea in traseul spre Refugiul Sperantelor si in acelasi loc ne intalnim cu un tip (probabil salvamontist) care, vazand ca sunt incaltat in Adidas de running, maieu tip cocalar si sapca, ne-a recomandat prieteneste sa nu incercam macar sa ajungem acolo si a decis sa nu ne spuna daca pe-acolo e traseul :)) Mnoh, si-am continuat.
Ne-am oprit la umbra unui pom sa mancam ceva, sa iau pastilele si apoi am continuat. Intre timp ne-a depasit un minigrup format din 2 care vroiau sa mearga pe la Cioranga, Braul Cioranga si apoi sa coboare, nici ei nu stiau pe unde si am cam mers cu ei pana dupa refugiu cand le-am pierdut urma. Si-am urcat si-am urcat si sincer sa fiu, nu prea mi-a placut traseul - privelistea a fost intr-adevar magnifica, dar aspectul traseului si terenul nu mi-au placut deloc. In fine, ajungem noi in portiunea superioara unde mai multa stanca ni se arata si pe care-o putam cocotza dar asta a fost scurta, doar pana-n varful Ascutit. De acolo am stabilit ca vom cobori pe Padinile Frumoase si asa am si facut. Per total o tura frumoasa pe un traseu urat - urat pentru ca puteam alege alte trasee muuult mai frumoase si mai tehnice. Ajunsi la Botorog la ora 6, mai aveam o ora pana la tren si deci trebuia sa bagam tare insa un nene c-o Solenza ne-a luat pana-n Zarnesti si deci am avut timp de discutie cam 45 minute inainte de tren si alte 15 in tren, ca a plecat la si 15 minute :)
Sper ca urmatoarea iesire sa fie ori pe Vanturis ori pe-o vale abrupta din Bucegi ori intr-una tehnica din Crai!
Am pornit din Gara Brasov cu Bogdam si George (fiul dirigintei lui Bogdam), ne-am dat jos in Gara Zarnesti de unde-am luat-o la picior spre Plaiul Foii sperand ca ne va lua cineva cu masina pana acolo. Dupa vreun kilometru ne iau 2 batranei cu o caruta cu doi cai frumosi (chiar erau frumosi) si ne lasa la intersectia cu pastravaria. De-acolo mai mergem putin si vine camionul care ne ia si ne lasa la urmatoarea intersectie, loc din care nu mai era mult pana in Plaiul Foii. Pe drum, observ eu intrarea in traseul spre Refugiul Sperantelor si in acelasi loc ne intalnim cu un tip (probabil salvamontist) care, vazand ca sunt incaltat in Adidas de running, maieu tip cocalar si sapca, ne-a recomandat prieteneste sa nu incercam macar sa ajungem acolo si a decis sa nu ne spuna daca pe-acolo e traseul :)) Mnoh, si-am continuat.
Ne-am oprit la umbra unui pom sa mancam ceva, sa iau pastilele si apoi am continuat. Intre timp ne-a depasit un minigrup format din 2 care vroiau sa mearga pe la Cioranga, Braul Cioranga si apoi sa coboare, nici ei nu stiau pe unde si am cam mers cu ei pana dupa refugiu cand le-am pierdut urma. Si-am urcat si-am urcat si sincer sa fiu, nu prea mi-a placut traseul - privelistea a fost intr-adevar magnifica, dar aspectul traseului si terenul nu mi-au placut deloc. In fine, ajungem noi in portiunea superioara unde mai multa stanca ni se arata si pe care-o putam cocotza dar asta a fost scurta, doar pana-n varful Ascutit. De acolo am stabilit ca vom cobori pe Padinile Frumoase si asa am si facut. Per total o tura frumoasa pe un traseu urat - urat pentru ca puteam alege alte trasee muuult mai frumoase si mai tehnice. Ajunsi la Botorog la ora 6, mai aveam o ora pana la tren si deci trebuia sa bagam tare insa un nene c-o Solenza ne-a luat pana-n Zarnesti si deci am avut timp de discutie cam 45 minute inainte de tren si alte 15 in tren, ca a plecat la si 15 minute :)
Sper ca urmatoarea iesire sa fie ori pe Vanturis ori pe-o vale abrupta din Bucegi ori intr-una tehnica din Crai!
sâmbătă, 11 iunie 2011
Cocotzam, cocotzam...Vara!!!
Iata ca a venit si vara cu caldura mare, urmata de ploi abundente si toate cele. Altul este aspectul despre care vreau sa relatez, si anume escalada: Da! Acum 2 ani, escalada era ceva ce puteam face doar atunci cand avea Dragos timp si vointa sa mergem undeva la cel putin 50 de km de casa. Acum reprezinta activitatea obisnuita din zilele calde, dupa cursuri. Partenerii de cocotz difera de la zi la zi: fie ca-i Marius, Bogdan, Balan, Smendre, Iulia, George, Cornel, Soaca, Ruxi, Zorila sau oricine altcineva, eu merg cu placere pana pe Tampa, pun mansa si stau relaxat jumate de zi intr-o companie mai mult decat placuta.
Desi acum, in timp ce scriu acest articol, este practic sesiune si deci scoala s-a terminat, merita sa precizez inca odata faptul ca Brasov a fost alegerea cea mai potrivita pentru mine, de departe.
Sa revenim la cocotz: azi e sambata, miercuri am fost pe Tampa iar joi am fost in Piatra Mare, la Prapastia ursilor.
Miercuri: am terminat orele si a trebuit sa ma duc la autobuz sa iau o factura de acasa, dupa care am mers la Bogdan. De la el am luat echipamentul, 3 bucati de pizza si pe George - care a zis ca vine la cocotz imediat ce l-am chemat, mai mult, a venit si pe role, ca mine. Sus trebuia sa ne astepte Marius, pe care l-am facut (inevitabil) sa ma astepte 2 ore, si care a plecat pana sa ajung eu sus :))
Dar George si Iulia, cu care ne-am intalnit tot sus, au fost de ajuns pentru inca o zi de cocotz faina! Am pus mansa pe micul septar si am abordat ambele intrari, nereusind de data aceasta sa leg tot traseul - zile si zile.
Ziua de joi am mers cu Smendre si Ruxi in Piatra Mare, formatie la care s-au adaugat si Marius cu Ana, la Dambu Morii. Ziua se anunta una minunata: niciun nor pe cer, cald cat cuprindea si chef maxim de cocotz. Dupa o ora si ceva ajungem la stanca si pune Smendre mansa pe-un traseu usor, asemanator cu o saritoare din una din vaile de abrupt din Bucegi. Dupa ce-am urcat toti pe traseul acela, a mai pus o mansa scurta pe alt traseu, mai "aspectuos": un traseu sugerat de mine, vazut acum 2 ani, la ultima mea vizita la faleza asta.
Dupa ce-am urcat traseul eu si Ruxi, a inceput ploaia, moment in care ne-am pus la adapost si unii la somn.
Apoi a mutat un din manse pe un traseu adevarat, unul ce nu l-am reusit in niciun fel. Nu prea frumos traseul dar destul de solicitant pentru manutze si deci, deocamdata, imposibil pentru mine.
Dupa acel traseu a dat nenea Smendre mansele jos si am zbughit-o spre autobuz. Am alergat ceva parte din traseul de coborare si am ajuns la autobuz cu 10 minute mai devreme, l-am luat, ne-am dat jos la Kaufland, mi-am pus rolele in picioare si ne-am reintalnit in Sitei.
Dupa toate cele intamplate, a trebuit sa merg in camin sa-mi completez lipsurile din laboratorul de Mecanica Fluidelor, lab ce trebuia predat vineri dimineata. Drept urmare am urcat la Anton si mi l-am completat...pana la ora 3. Vineri am fost o relicva dar mi-a placut: am invitat lumea la mine, am baut ceva bere, am mancat popcorn, lay's si seminte, am jucat jocul cu numele pe frunte iar apoi s-au pus Cornel cu Freddy si Balan sa cante iar apoi mi-am luat somn.
Multumesc Brasov!
Desi acum, in timp ce scriu acest articol, este practic sesiune si deci scoala s-a terminat, merita sa precizez inca odata faptul ca Brasov a fost alegerea cea mai potrivita pentru mine, de departe.
Sa revenim la cocotz: azi e sambata, miercuri am fost pe Tampa iar joi am fost in Piatra Mare, la Prapastia ursilor.
Miercuri: am terminat orele si a trebuit sa ma duc la autobuz sa iau o factura de acasa, dupa care am mers la Bogdan. De la el am luat echipamentul, 3 bucati de pizza si pe George - care a zis ca vine la cocotz imediat ce l-am chemat, mai mult, a venit si pe role, ca mine. Sus trebuia sa ne astepte Marius, pe care l-am facut (inevitabil) sa ma astepte 2 ore, si care a plecat pana sa ajung eu sus :))
Dar George si Iulia, cu care ne-am intalnit tot sus, au fost de ajuns pentru inca o zi de cocotz faina! Am pus mansa pe micul septar si am abordat ambele intrari, nereusind de data aceasta sa leg tot traseul - zile si zile.
Ziua de joi am mers cu Smendre si Ruxi in Piatra Mare, formatie la care s-au adaugat si Marius cu Ana, la Dambu Morii. Ziua se anunta una minunata: niciun nor pe cer, cald cat cuprindea si chef maxim de cocotz. Dupa o ora si ceva ajungem la stanca si pune Smendre mansa pe-un traseu usor, asemanator cu o saritoare din una din vaile de abrupt din Bucegi. Dupa ce-am urcat toti pe traseul acela, a mai pus o mansa scurta pe alt traseu, mai "aspectuos": un traseu sugerat de mine, vazut acum 2 ani, la ultima mea vizita la faleza asta.
Dupa ce-am urcat traseul eu si Ruxi, a inceput ploaia, moment in care ne-am pus la adapost si unii la somn.
Apoi a mutat un din manse pe un traseu adevarat, unul ce nu l-am reusit in niciun fel. Nu prea frumos traseul dar destul de solicitant pentru manutze si deci, deocamdata, imposibil pentru mine.
Dupa acel traseu a dat nenea Smendre mansele jos si am zbughit-o spre autobuz. Am alergat ceva parte din traseul de coborare si am ajuns la autobuz cu 10 minute mai devreme, l-am luat, ne-am dat jos la Kaufland, mi-am pus rolele in picioare si ne-am reintalnit in Sitei.
Dupa toate cele intamplate, a trebuit sa merg in camin sa-mi completez lipsurile din laboratorul de Mecanica Fluidelor, lab ce trebuia predat vineri dimineata. Drept urmare am urcat la Anton si mi l-am completat...pana la ora 3. Vineri am fost o relicva dar mi-a placut: am invitat lumea la mine, am baut ceva bere, am mancat popcorn, lay's si seminte, am jucat jocul cu numele pe frunte iar apoi s-au pus Cornel cu Freddy si Balan sa cante iar apoi mi-am luat somn.
Multumesc Brasov!
duminică, 5 iunie 2011
The call of the mountains
Asa cum aventura carpatina se traduce magnific in Carpathian Adventure si noi am organizat acest concurs din titlu :D
Noi (CPNT) ne-am strans si-am pus la cale un concurs in cadrul Federatiei Romane de Turism si Ecologie (FRTE), etapa in Campionatul National al Cluburilor de Turism si Ecologie (CNCTE), concurs in care a trebuit sa facem multe treburi: Sa ajungem acolo (mai sus de Moieciu de Sus, in Valea Bangaleasa) lucru care s-a dovedit a fi destul de dificil: de la camin pana acolo am facut 5 ore (una pe drum pana la ocazie, o ora jumate la ocazie juma' de ora in masina si 2 ore pe dumul de Moieciu) asa ca am ajuns seara si ne-am pus direct la somn. Urma ziua de vineri...primirea participantilor :-s
Trezitu-ne-am si apucatu-ne-am de....mancat, evident! :))
In fine, trecem si la treaba, montam magnificul cort de la Manu, concluzionand montarea cu stupiditatea armatei, in general. Aaa...a fost ceva magic in aer in zilele alea: Iulia a picat in cap mergand pe drum, Nicu mi-a dat cu dosul toporului in mana si ma durea tare rau iar apoi el si-a dat un lemn in fata. Apoi am mers sa taiem copacei (evident, uscati) pentru a confectiona budele, 2 la numar. Intre timp am amplasat si bannerele cu CPNT si Marathon7500 iar dupa ce-a venit Smendre le-am pus si pe celelalte. Si timpu' trecu si participantii venira, eu mi-am facut treaba. Am mers sa arunc de 2-3 ori cu frisbee-ul timp in care mi-am scrantit iar glezna, spulberandu-mi sperantele cu privire la Duatlon. Amuzant a fost faptul ca atunci cand mi-am scrantit-o ma durea foarte tare si incercam sa strang bocancul cu mana lovita de Nicu...care ma durea si mai tare...si cum o durere anuleaza alta, am strans foarte tare si mi-a trecut durerea de picior...ramanand cu cea de mana + sechele la picior.
Pe seara ne-am apucat sa adunam lemne dupa care am mers la sedinta tehnica unde, cel putin eu, m-am enervat extrem de tare: Organizatorii (Smendre, Cornel si Balan) vorbeau despre concurs, despre traseu si toate cele implicate iar alti 3-4 indivizi, care se cred extrem de bine educati si foarte buni comedianti, bagau glume dinalea cu cuvinte cheie (gen unu' arata degetul si ceilalti rad), evident, fara sa ia startul in proba de regularitate, preferand sa stea la un gratar ;)
N-are rost sa ma enervez din nou, era un prost chel de la nu stiu ce club, prost ce-l pot asemana cu unii colegi de grupa din facultate.
Si vine ziua de sambata, ma trezesc si incep sa anunt ca incep teoreticele, lucru ce mi-a bagat cate ceva in frigider :D Si tot asta am facut toata dimineata, pana a plecat primul autobuz cu participanti catre zona de start. Dupa asta am pregatit toate cele (practic nimic) pentru plecare: eu mergeam cu Bogdam in postul 2 si aveam de mers ceva pana acolo iar dupa ce le-am lasat pe fete (Stef, Boca, Andreea si prietena Bocai al carui nume nu stiu sa-l SCRIU) in postul 1 am plecat spre postul 2. Intre timp ne-a depasit un participant, Eugen, care alerga ca la marathon. La 2 minute dupa ce-am ajuns in post au venit si primii :D
I-am zis lui Bogdan de cea mai "HOT" tipa din concurs, evident dupa parerea mea, si tot am asteptat sa vina...si-a trecut ca fulgerul prin post :-<. La urma a venit si Balan cu ultimii concurenti dupa care eu am plecat pe traseu iar Bogdan s-a intors. Si pe traseu am trecut prin posturi tot adunand lume de pe unde mergeam. Astfel am ajuns sa termin traseul alaturi de Oana si Andrei. Si de-acolo totu-i poveste...cocotz, vale, tabara, mancare, bautura, liste, beat, umor Caraiman, beat mort, somn. TREZIREA!!! incepe culturalul.
Cu o incredibila durere de cap trebuia sa urc pe un forestier 2.5 km, pana unde intorceau crosistii. Dupa MULT drum, am ajuns si eu acolo si m-am pus pe scaun. Pixul mi s-a terminat la jumatatea titlului si a trebuit sa scriu apasand pe pix :D
Drumul la vale a fost...cumva :)) prea multe de zis
Si asa a venit si premierea, unde Argessis a ocupat locul 2 in ciuda faptului ca nu au avut un program cultural (felicitari!) iar (daca ma tine minte bine memoria) Chindia a iesit pe locul 4 (din nou, Felicitari!)
La premiere nu am avut premii ci doar medalii si cupe (care nu sunt ieftine deloc!!) dar nu conteaza, nu vine nimeni pentru premii, ci pentru timpul bun ce-l petrec aici.
Multa bafta!
Noi (CPNT) ne-am strans si-am pus la cale un concurs in cadrul Federatiei Romane de Turism si Ecologie (FRTE), etapa in Campionatul National al Cluburilor de Turism si Ecologie (CNCTE), concurs in care a trebuit sa facem multe treburi: Sa ajungem acolo (mai sus de Moieciu de Sus, in Valea Bangaleasa) lucru care s-a dovedit a fi destul de dificil: de la camin pana acolo am facut 5 ore (una pe drum pana la ocazie, o ora jumate la ocazie juma' de ora in masina si 2 ore pe dumul de Moieciu) asa ca am ajuns seara si ne-am pus direct la somn. Urma ziua de vineri...primirea participantilor :-s
Trezitu-ne-am si apucatu-ne-am de....mancat, evident! :))
In fine, trecem si la treaba, montam magnificul cort de la Manu, concluzionand montarea cu stupiditatea armatei, in general. Aaa...a fost ceva magic in aer in zilele alea: Iulia a picat in cap mergand pe drum, Nicu mi-a dat cu dosul toporului in mana si ma durea tare rau iar apoi el si-a dat un lemn in fata. Apoi am mers sa taiem copacei (evident, uscati) pentru a confectiona budele, 2 la numar. Intre timp am amplasat si bannerele cu CPNT si Marathon7500 iar dupa ce-a venit Smendre le-am pus si pe celelalte. Si timpu' trecu si participantii venira, eu mi-am facut treaba. Am mers sa arunc de 2-3 ori cu frisbee-ul timp in care mi-am scrantit iar glezna, spulberandu-mi sperantele cu privire la Duatlon. Amuzant a fost faptul ca atunci cand mi-am scrantit-o ma durea foarte tare si incercam sa strang bocancul cu mana lovita de Nicu...care ma durea si mai tare...si cum o durere anuleaza alta, am strans foarte tare si mi-a trecut durerea de picior...ramanand cu cea de mana + sechele la picior.
Pe seara ne-am apucat sa adunam lemne dupa care am mers la sedinta tehnica unde, cel putin eu, m-am enervat extrem de tare: Organizatorii (Smendre, Cornel si Balan) vorbeau despre concurs, despre traseu si toate cele implicate iar alti 3-4 indivizi, care se cred extrem de bine educati si foarte buni comedianti, bagau glume dinalea cu cuvinte cheie (gen unu' arata degetul si ceilalti rad), evident, fara sa ia startul in proba de regularitate, preferand sa stea la un gratar ;)
N-are rost sa ma enervez din nou, era un prost chel de la nu stiu ce club, prost ce-l pot asemana cu unii colegi de grupa din facultate.
Si vine ziua de sambata, ma trezesc si incep sa anunt ca incep teoreticele, lucru ce mi-a bagat cate ceva in frigider :D Si tot asta am facut toata dimineata, pana a plecat primul autobuz cu participanti catre zona de start. Dupa asta am pregatit toate cele (practic nimic) pentru plecare: eu mergeam cu Bogdam in postul 2 si aveam de mers ceva pana acolo iar dupa ce le-am lasat pe fete (Stef, Boca, Andreea si prietena Bocai al carui nume nu stiu sa-l SCRIU) in postul 1 am plecat spre postul 2. Intre timp ne-a depasit un participant, Eugen, care alerga ca la marathon. La 2 minute dupa ce-am ajuns in post au venit si primii :D
I-am zis lui Bogdan de cea mai "HOT" tipa din concurs, evident dupa parerea mea, si tot am asteptat sa vina...si-a trecut ca fulgerul prin post :-<. La urma a venit si Balan cu ultimii concurenti dupa care eu am plecat pe traseu iar Bogdan s-a intors. Si pe traseu am trecut prin posturi tot adunand lume de pe unde mergeam. Astfel am ajuns sa termin traseul alaturi de Oana si Andrei. Si de-acolo totu-i poveste...cocotz, vale, tabara, mancare, bautura, liste, beat, umor Caraiman, beat mort, somn. TREZIREA!!! incepe culturalul.
Cu o incredibila durere de cap trebuia sa urc pe un forestier 2.5 km, pana unde intorceau crosistii. Dupa MULT drum, am ajuns si eu acolo si m-am pus pe scaun. Pixul mi s-a terminat la jumatatea titlului si a trebuit sa scriu apasand pe pix :D
Drumul la vale a fost...cumva :)) prea multe de zis
Si asa a venit si premierea, unde Argessis a ocupat locul 2 in ciuda faptului ca nu au avut un program cultural (felicitari!) iar (daca ma tine minte bine memoria) Chindia a iesit pe locul 4 (din nou, Felicitari!)
La premiere nu am avut premii ci doar medalii si cupe (care nu sunt ieftine deloc!!) dar nu conteaza, nu vine nimeni pentru premii, ci pentru timpul bun ce-l petrec aici.
Multa bafta!
luni, 30 mai 2011
2 saptamani
Dupa principiul "I have nothing to say/I should blog about it" au trecut 2 saptamani nu prea active si deci urmeaza un post plictisitor, scris dupa o scurta incursiune in lumea cocotzului.
De ultima oara cand am scris si pana acum n-am facut nimic remarcabil, cu exceptia unei incercari de tura pe Valea Gaura si un desen de ansamblu la un cric telescopic ;))
Incepem cu proiectul la Organe de Masini: l-am facut :))
Continuand cu tura spre Valea Gaura: ne-am intalnit intr-o dimineata, nu mai putin de 13 insi, 3 masini, cu planul de a merge prin Valea Gaura, Varful Scara si apoi coborare pe Muchia Ciubotea. In Brasov vreme senina, in Bran vreme senina iar dupa 2 ore de mers apar norii deasupra Leaotei si in scurt timp incepe sa tune si deasupra noastra, moment in care am decis ca trebuie sa ma intorc, fiind costumat in pantaloni scurti, tricou, adidasi si un polar in ghiozdanelul meu quechua castigat in delta, la albatrosi. Si deci m-am intors, decizie ce s-a dovedit foarte importanta: valea era plina cu zapada si a plouat cu grindina. La intoarcere am alergat cu mici opriri pana in Bran, alergand totusi toata portiunea de asfalt din Poarta pana in Bran.
In rest, scoala mi-a mancat tot timpul...
De ultima oara cand am scris si pana acum n-am facut nimic remarcabil, cu exceptia unei incercari de tura pe Valea Gaura si un desen de ansamblu la un cric telescopic ;))
Incepem cu proiectul la Organe de Masini: l-am facut :))
Continuand cu tura spre Valea Gaura: ne-am intalnit intr-o dimineata, nu mai putin de 13 insi, 3 masini, cu planul de a merge prin Valea Gaura, Varful Scara si apoi coborare pe Muchia Ciubotea. In Brasov vreme senina, in Bran vreme senina iar dupa 2 ore de mers apar norii deasupra Leaotei si in scurt timp incepe sa tune si deasupra noastra, moment in care am decis ca trebuie sa ma intorc, fiind costumat in pantaloni scurti, tricou, adidasi si un polar in ghiozdanelul meu quechua castigat in delta, la albatrosi. Si deci m-am intors, decizie ce s-a dovedit foarte importanta: valea era plina cu zapada si a plouat cu grindina. La intoarcere am alergat cu mici opriri pana in Bran, alergand totusi toata portiunea de asfalt din Poarta pana in Bran.
In rest, scoala mi-a mancat tot timpul...
luni, 16 mai 2011
RM (Restanta Mereu!)
Inspirational nume pentru o materie atat de frumoasa in partea ei aplicativa, si chiar si in cea teoretica...
Asa ca dupa 3 saptamani de chin (cel putin chin psihic) am ajuns la Galati, la Facultatea de Mecanica unde avea loc editia din anul 2011 a concursului national de Rezistenta Materialelor "C.C. Teodorescu" (vechiul concurs Traian Lalescu).
Ce caut eu la concursul asta? Imi place materia => am invatat, am retinut si m-am calificat la faza nationala unde ne erau promise premii de 1000 lei pt primul loc...
Si-am ajuns noi (Eu, Eliza, Elvis, Reka, Prof. Radu si Prof. Bit) joi la Galati cu un Peugeot Partner MARE, am fost lasati la Facultate iar apoi studentii am fost trimisi in caminul unde eram cazati, camin care nu mai avea apa calda de...24 de ore. N-a fost o problema, oricum nu-mi luasem nimic de spalat la mine. Dupa ce ne-am instalat comod am mers sa ne cautam de mancare, cautare terminata cu o pizza si un sfert, pe principiul 4+1 gratis. Dupa asta, am stat toata seara in camin, iar foarte seara ne-am pus sa repetam cate ceva. Dupa asta am stins lumina si-am vorbit pe intuneric pana am epuizat toate bancurile si culmile posibile.
In timpul noptii se pare ca am visat cu voce tare niste forte si nu mai tin minte ce altceva a zis Elvis ca am recitat in somn :))
Dimineata ne-am trezit extreeem de devreme deoarece ... nimeni nu stia de ce. Emotiile ne cuprindeau pe toti si am mers pana la urma la examen, ne-am instalat confortabil in bancile deloc confortabile si a inceput. Au venit problemele, am zis ca iar nu stiu sa le fac pe toate si am inceput. Dupa 2 ore si jumatate rezolvasem toate problemele ce stiam sa rezolv si dadusem la ghici la celelalte probleme la care nu stiam raspunsul. Stiind ca rezultatele le primim in ziua urmatoare (sambata), am mers sa mancam si apoi ne-am relaxat la camin asteptand pe cineva sa ne duca la gradina botanica iar apoi pe faleza Dunarii. Din 2 n-am nimerit niciuna, dar, din intamplare, am nimerit la Facultate pe la ora 5, tinand cont ca premierea avea loc intre 6 si 7 :))
Bla bla bla si aflam ca eu am iesit pe locul 5, Elvis pe 10, Reka pe 12, iar Eliza mai jos cumva.
Cu totii dezamagiti am mers la festivitatea de premiere care s-a dovedit a fi o porcarie. Toata lumea vorbea in timp ce nenea ii striga pe cei mai buni din tara, acordau premii dar nu spuneau de la cine sunt si premiile au fost cele mai mici din istoria concursului. Dupa asta am mers la masa si apoi o scurta plimbare pana nicaieri si inapoi.
Tin sa precizez ca mi-a placut totusi deplasarea, in ciuda faptului ca ceilalti au urat-o. Concursul in sine, adica timpul petrecut in sala de examen mi-a placut la nebunie si nu m-am gandit deloc la altceva in afara de materie si de logica ei. A fost o concentrare absoluta si o relaxare la fel. Mi-a placut si sper sa mai fie!
Asa ca dupa 3 saptamani de chin (cel putin chin psihic) am ajuns la Galati, la Facultatea de Mecanica unde avea loc editia din anul 2011 a concursului national de Rezistenta Materialelor "C.C. Teodorescu" (vechiul concurs Traian Lalescu).
Ce caut eu la concursul asta? Imi place materia => am invatat, am retinut si m-am calificat la faza nationala unde ne erau promise premii de 1000 lei pt primul loc...
Si-am ajuns noi (Eu, Eliza, Elvis, Reka, Prof. Radu si Prof. Bit) joi la Galati cu un Peugeot Partner MARE, am fost lasati la Facultate iar apoi studentii am fost trimisi in caminul unde eram cazati, camin care nu mai avea apa calda de...24 de ore. N-a fost o problema, oricum nu-mi luasem nimic de spalat la mine. Dupa ce ne-am instalat comod am mers sa ne cautam de mancare, cautare terminata cu o pizza si un sfert, pe principiul 4+1 gratis. Dupa asta, am stat toata seara in camin, iar foarte seara ne-am pus sa repetam cate ceva. Dupa asta am stins lumina si-am vorbit pe intuneric pana am epuizat toate bancurile si culmile posibile.
In timpul noptii se pare ca am visat cu voce tare niste forte si nu mai tin minte ce altceva a zis Elvis ca am recitat in somn :))
Dimineata ne-am trezit extreeem de devreme deoarece ... nimeni nu stia de ce. Emotiile ne cuprindeau pe toti si am mers pana la urma la examen, ne-am instalat confortabil in bancile deloc confortabile si a inceput. Au venit problemele, am zis ca iar nu stiu sa le fac pe toate si am inceput. Dupa 2 ore si jumatate rezolvasem toate problemele ce stiam sa rezolv si dadusem la ghici la celelalte probleme la care nu stiam raspunsul. Stiind ca rezultatele le primim in ziua urmatoare (sambata), am mers sa mancam si apoi ne-am relaxat la camin asteptand pe cineva sa ne duca la gradina botanica iar apoi pe faleza Dunarii. Din 2 n-am nimerit niciuna, dar, din intamplare, am nimerit la Facultate pe la ora 5, tinand cont ca premierea avea loc intre 6 si 7 :))
Bla bla bla si aflam ca eu am iesit pe locul 5, Elvis pe 10, Reka pe 12, iar Eliza mai jos cumva.
Cu totii dezamagiti am mers la festivitatea de premiere care s-a dovedit a fi o porcarie. Toata lumea vorbea in timp ce nenea ii striga pe cei mai buni din tara, acordau premii dar nu spuneau de la cine sunt si premiile au fost cele mai mici din istoria concursului. Dupa asta am mers la masa si apoi o scurta plimbare pana nicaieri si inapoi.
Tin sa precizez ca mi-a placut totusi deplasarea, in ciuda faptului ca ceilalti au urat-o. Concursul in sine, adica timpul petrecut in sala de examen mi-a placut la nebunie si nu m-am gandit deloc la altceva in afara de materie si de logica ei. A fost o concentrare absoluta si o relaxare la fel. Mi-a placut si sper sa mai fie!
duminică, 15 mai 2011
EcoMarathon 2011
Iar sunt in urma cu posturile => nu scriu cu placere :-<
A trecut deja o saptamana de la EcoMarathon 2011, concurs ce a constat in parcurgerea unui traseu montan de 42 de km lungime si cu o diferenta de nivel pozitiva de 2300 m :)
Sa ma inscriu am decis atunci cand strangeam voluntarii pentru concurs si-am zis ca daca sora-mea imi da bani sa particip, eu particip, si deci...se pare ca mi-a dat bani. Multumesc.
Am plecat vineri cu Bogdam cu masina, am dat rucsacul jos si direct cu Frisbee-ul din mana-n mana la CEM (Centrul de Ecologie Montana din Moieciu) in curte dupa care am fost rugati, mai mult sau mai putin politicos, sa intindem bannerele prin curte...eu cu Bogdam si cu George am intins unul maricel in timp ce CornelMic cu tipul venit cu Ana au intins alte 5-6 bannere :)) si-am retrecut la frisbee.
Cand s-a inserat am plecat sa ma inscriu, am primit toate cele, toate diferite fata de ceilalti : ei aveau toti sapca alba eu aveam neagra, ei aveau numere cu nume scrise, eu fara, ei au primit toate cele in rucsacei Skoda, eu intr-o punga alba :)) Dar cui ii pasa? N-am venit sa castig altceva decat experienta si sa am un weekend departe de studiu, adica psihic relaxant.
Si vine si dimineata. In toata agitatia de pe-acolo reusesc sa bag la burtihan diversele pregatite, pentru a constata spre start ca am stomacul plin de lichid...2 energizante crazy wolf. Ma incalzesc, ii salut pe toti cei cunoscuti, fac o poza si apoi il urmaresc pe Balan, sa fac intr-un fel incat sa fiu printre primii la start (eu plec mereu mai repede) si iata-ma ca sunt in gramada de start in spatele lui Balan, lipit de el, alaturi de toti greii alergarii montane romanesti :)...si-ncepe cu...
Parcursul meu a fost neasteptat de bun in prima bucla: 1 ora 22 minute, fapt ce ma face sa iau in considerare participarea la concursuri mai scurte gen semimarathon sau cross. Le-as termina ok ca pozitie si foarte ok ca si conditie fizica. In plus...cate naiba maratoane sa termin? :))
Dap...revenind la parcursul meu, tin sa precizez ca pe masura ce trecea timpul, toate articulatiile ma dureau mai tare, durere la care se adauga insuportabila usturime de la sfarcuri...usturime tati, nu gluma! Pe a doua bucla am scos putin sub 2 ore, asta in conditiile in care am alergat foarte putin din drumul de Cheile Gradistei iar de acolo in jos am fost pur si simplu o epava mergatoare si uneori alergatoare. Asa se face ca pe a 3-a bucla am facut 2 ore si 2 minute. Despre sentimentele prin care-am trecut n-am de gand sa vorbesc fiindca au fost 5 ore si 21 de minute de cuget continuu. Iata niste poze cu mortaciunea in traseu.
N-am reusit sa le asez in ordine :) Dar, in imagini, cam asta a fost EcoMarathon 2011 Moieciu de Sus
A trecut deja o saptamana de la EcoMarathon 2011, concurs ce a constat in parcurgerea unui traseu montan de 42 de km lungime si cu o diferenta de nivel pozitiva de 2300 m :)
Sa ma inscriu am decis atunci cand strangeam voluntarii pentru concurs si-am zis ca daca sora-mea imi da bani sa particip, eu particip, si deci...se pare ca mi-a dat bani. Multumesc.
Am plecat vineri cu Bogdam cu masina, am dat rucsacul jos si direct cu Frisbee-ul din mana-n mana la CEM (Centrul de Ecologie Montana din Moieciu) in curte dupa care am fost rugati, mai mult sau mai putin politicos, sa intindem bannerele prin curte...eu cu Bogdam si cu George am intins unul maricel in timp ce CornelMic cu tipul venit cu Ana au intins alte 5-6 bannere :)) si-am retrecut la frisbee.
Cand s-a inserat am plecat sa ma inscriu, am primit toate cele, toate diferite fata de ceilalti : ei aveau toti sapca alba eu aveam neagra, ei aveau numere cu nume scrise, eu fara, ei au primit toate cele in rucsacei Skoda, eu intr-o punga alba :)) Dar cui ii pasa? N-am venit sa castig altceva decat experienta si sa am un weekend departe de studiu, adica psihic relaxant.
Si vine si dimineata. In toata agitatia de pe-acolo reusesc sa bag la burtihan diversele pregatite, pentru a constata spre start ca am stomacul plin de lichid...2 energizante crazy wolf. Ma incalzesc, ii salut pe toti cei cunoscuti, fac o poza si apoi il urmaresc pe Balan, sa fac intr-un fel incat sa fiu printre primii la start (eu plec mereu mai repede) si iata-ma ca sunt in gramada de start in spatele lui Balan, lipit de el, alaturi de toti greii alergarii montane romanesti :)...si-ncepe cu...
Parcursul meu a fost neasteptat de bun in prima bucla: 1 ora 22 minute, fapt ce ma face sa iau in considerare participarea la concursuri mai scurte gen semimarathon sau cross. Le-as termina ok ca pozitie si foarte ok ca si conditie fizica. In plus...cate naiba maratoane sa termin? :))
Dap...revenind la parcursul meu, tin sa precizez ca pe masura ce trecea timpul, toate articulatiile ma dureau mai tare, durere la care se adauga insuportabila usturime de la sfarcuri...usturime tati, nu gluma! Pe a doua bucla am scos putin sub 2 ore, asta in conditiile in care am alergat foarte putin din drumul de Cheile Gradistei iar de acolo in jos am fost pur si simplu o epava mergatoare si uneori alergatoare. Asa se face ca pe a 3-a bucla am facut 2 ore si 2 minute. Despre sentimentele prin care-am trecut n-am de gand sa vorbesc fiindca au fost 5 ore si 21 de minute de cuget continuu. Iata niste poze cu mortaciunea in traseu.
N-am reusit sa le asez in ordine :) Dar, in imagini, cam asta a fost EcoMarathon 2011 Moieciu de Sus
joi, 28 aprilie 2011
Scrisoare catre omul ce voi deveni
E un fel de apology letter in caz ca nu-mi iese life planul :)
E o scrisoare catre omul care nu vreau sa devin, omul care vrea societatea sa devin, omul acela ce lucreaza 8 ore pe zi si e fericit ca are salariul mare pentru ca isi poate lua diverse chestii pe care nu si le-a permis pana atunci. Omul care se uita inapoi si regreta ca nu mai poate fi ce-a fost, ca nu mai are prietenii pe care i-a avut...si toate cele zise de Baz Luhrmann in "everybody's free to wear sunscreen".
Cei de la Duran Duran zic "hey child, stay wild!" si cata dreptate au!
Eu zic ca viata este un "Pursuit of happyness" si pt asta, unii zic ca ne trebuie bani si se inseala cum nu pot mai mult!
De ce trebuie sa ajungem sa vrem o cariera cat mai buna, sa fim sefi cat mai mari, sa ne dedicam timpul firmei la care lucram sau firmei pe care o detinem in loc sa ne dedicam timpul lucrurilor care ne plac, lucrurilor la care multi se gandesc cu teama, senzatiilor de moment, sentimentelor dintotdeauna si prietenilor care chiar merita?
Intr-adevar, acum nu-mi permit o masina, un ceas scump, sa stau singur in camera, un laptop sau alte porcarii dar acestea sunt dorinte care vor sa-mi faca viata mai frumoasa, mai usoara dar, cel putin acum, nu-mi imaginez cum ma pot face aceste dorinte mai fericit atata timp cat eu merg la escalada in fiecare zi senina, petrec cel putin 30 de nopti pe an la cort sub cerul plin de stele, ajung cel putin odata pe luna la peste 2000 de metrii, chefurile la care merg sunt de peste 30 insi cu care ma inteleg si cu care ador sa-mi petrec timpul, stiu ce inseamna respectul, fac sport, pot sa alerg un marathon, beau, cant, sunt sanatos, fac practic ce vreau si cand vreau, merg cu ocazia gratis oriunde, am in plan sa ajung pana in Franta asa, am in plan sa studiez ingineria in Germania, imi place muzica, merg la concerte, sunt constient ca hainele sunt obiecte auxiliare confortului, stiu mai multe despre religie decat stiu majoritatea habotnicilor si sunt constient ca scriu degeaba aici: peste ani, cand voi deveni omul care nu vreau sa devin si voi citi asta voi spune ca : "deh, vremurile!"
Asa ca, draga Cezar, ramane sa-ti aduci aminte ca:
Tot ce-ai facut ca tanar ai facut pentru a te simti bine si pentru a simti ca traiesti!
Ai fost la o diaporama de-a lui Virgil Nastasi si cand s-a terminat ti-ai jurat ca o sa ajungi in State si o sa te plimbi pe Colorado de la izvor la varsare!
Ai crezut, cel putin pentru o zi, ca poti sa traiesti ca om migrator.
La 21 de ani te credeai superior tuturor bogatasilor, tuturor celor ce stau la vile in vacante, tuturor celor grasi, tuturor celor religiosi, tuturor manelistilor, tuturor colegilor de facultate, tuturor snobilor.
La 21 de ani mai aveai 2 ani jumate de distractie ramasi din viata.
Nu trebuie sa regreti nimic din trecut pentru ca atunci cand ai facut-o ti-ai dorit cu adevarat asta.
Oamenii se schimba, timpul se misca la fel de rapid doar tu devi mai incet!
La 21 de ani aveai un singur vis: Libertatea! (da, era si un ziar de tot cacatul, facut pentru pensionari si manelisti dar nu ti-l doreai si nu era visul tau)
La 21 de ani tu erai stapanul tau!
Asta n-ai scris-o fiind nostalgic ci doar fiind constient de ce are sa vina!
Concluzie daca ti-e lene sa citesti desi nu e mult:
Trebuie sa te distrezi: pentru asta iti trebuie bani: pentru asta trebuie sa lucrezi - nu e niciodata invers, niciodata jumatate
aaa...da! si pretuieste sanatatea!
E o scrisoare catre omul care nu vreau sa devin, omul care vrea societatea sa devin, omul acela ce lucreaza 8 ore pe zi si e fericit ca are salariul mare pentru ca isi poate lua diverse chestii pe care nu si le-a permis pana atunci. Omul care se uita inapoi si regreta ca nu mai poate fi ce-a fost, ca nu mai are prietenii pe care i-a avut...si toate cele zise de Baz Luhrmann in "everybody's free to wear sunscreen".
Cei de la Duran Duran zic "hey child, stay wild!" si cata dreptate au!
Eu zic ca viata este un "Pursuit of happyness" si pt asta, unii zic ca ne trebuie bani si se inseala cum nu pot mai mult!
De ce trebuie sa ajungem sa vrem o cariera cat mai buna, sa fim sefi cat mai mari, sa ne dedicam timpul firmei la care lucram sau firmei pe care o detinem in loc sa ne dedicam timpul lucrurilor care ne plac, lucrurilor la care multi se gandesc cu teama, senzatiilor de moment, sentimentelor dintotdeauna si prietenilor care chiar merita?
Intr-adevar, acum nu-mi permit o masina, un ceas scump, sa stau singur in camera, un laptop sau alte porcarii dar acestea sunt dorinte care vor sa-mi faca viata mai frumoasa, mai usoara dar, cel putin acum, nu-mi imaginez cum ma pot face aceste dorinte mai fericit atata timp cat eu merg la escalada in fiecare zi senina, petrec cel putin 30 de nopti pe an la cort sub cerul plin de stele, ajung cel putin odata pe luna la peste 2000 de metrii, chefurile la care merg sunt de peste 30 insi cu care ma inteleg si cu care ador sa-mi petrec timpul, stiu ce inseamna respectul, fac sport, pot sa alerg un marathon, beau, cant, sunt sanatos, fac practic ce vreau si cand vreau, merg cu ocazia gratis oriunde, am in plan sa ajung pana in Franta asa, am in plan sa studiez ingineria in Germania, imi place muzica, merg la concerte, sunt constient ca hainele sunt obiecte auxiliare confortului, stiu mai multe despre religie decat stiu majoritatea habotnicilor si sunt constient ca scriu degeaba aici: peste ani, cand voi deveni omul care nu vreau sa devin si voi citi asta voi spune ca : "deh, vremurile!"
Asa ca, draga Cezar, ramane sa-ti aduci aminte ca:
Tot ce-ai facut ca tanar ai facut pentru a te simti bine si pentru a simti ca traiesti!
Ai fost la o diaporama de-a lui Virgil Nastasi si cand s-a terminat ti-ai jurat ca o sa ajungi in State si o sa te plimbi pe Colorado de la izvor la varsare!
Ai crezut, cel putin pentru o zi, ca poti sa traiesti ca om migrator.
La 21 de ani te credeai superior tuturor bogatasilor, tuturor celor ce stau la vile in vacante, tuturor celor grasi, tuturor celor religiosi, tuturor manelistilor, tuturor colegilor de facultate, tuturor snobilor.
La 21 de ani mai aveai 2 ani jumate de distractie ramasi din viata.
Nu trebuie sa regreti nimic din trecut pentru ca atunci cand ai facut-o ti-ai dorit cu adevarat asta.
Oamenii se schimba, timpul se misca la fel de rapid doar tu devi mai incet!
La 21 de ani aveai un singur vis: Libertatea! (da, era si un ziar de tot cacatul, facut pentru pensionari si manelisti dar nu ti-l doreai si nu era visul tau)
La 21 de ani tu erai stapanul tau!
Asta n-ai scris-o fiind nostalgic ci doar fiind constient de ce are sa vina!
Concluzie daca ti-e lene sa citesti desi nu e mult:
Trebuie sa te distrezi: pentru asta iti trebuie bani: pentru asta trebuie sa lucrezi - nu e niciodata invers, niciodata jumatate
aaa...da! si pretuieste sanatatea!
duminică, 24 aprilie 2011
Pestera Hotilor
Eu am venit cu ideea de pestera iar maestrul Cornel a sugerat una si asa s-a incropit tura. Dupa o recrutare destul de intensa ne-am trezit la tren numai 5 oameni, dar, evident, de calitate: Cornel Mare, Cornel Mic si a sa Nina, eu si Victor Mic.
Am reusit din nou sa umplu rucsacul cu dracu stie ce, dar, din fericire, am luat si frisbee-ul \:D/
Si-am pornit ascultand povestile lui Cornel despre Racos si, putin speriati, traversam Oltul pe-un pod relativ rezistent dar tot infricosator :D
Si mergem noi asa 2 ore nestiind daca vom ajunge la pestera, urmarind un marcaj destul de ciudat - dunga galbena langa dunga rosie :). Dupa 2 ore de mers in adidasi pe covor de frunze peste teren mlastinos ajungem la mirifica Pestera a Hotilor. Dupa ce ne schimbam in hainele de scandal (unii) si facem pozele de "before" ne introducem. Dupa 20 de metrii avem primul eveniment: Victor mic nu mai incape mai departe si decidem sa-l abandonam continuand. Noi mergem mai departe si admiram restul pesterii amuzandu-ne sau fortandu-ne, unii injurand altii zambind tot timpul si pana la urma ajungem intr-un punct in care Cornel Mic nu mai putea trece...si m-am gasit eu sa ma duc mai departe :))
Era un culoar foarte ingust sus si destul de lat jos incat sa mergi taras, pe lateral (tinand cont ca trecea apa pe acolo asta era o treaba foarte grea). Culoarul era destul de lung, cel putin atat de lung incat sa mi se para ca nu se termina prea curand si avea efectul acela ca cu cat era mai departe cu atat era mai ingust, desi daca mergeai 2 metrii aveai acelasi loc de trecere...toate acestea m-au infiorat si am decis sa ma intorc, cat mai aveam loc de intors (nici macar viermilor nu cred ca le place sa se tarasca cu spatele)
La intoarcere lucrurile au fost smoooooth cu exceptia faptului ca a picat Victor si acum este "kaputt" (din cate am inteles eu de la el de la status). Mnoh...si la intoarcere am tras o poza de "after" si dupa ce ne-am schimbat am dat-o la vale in bocanci pe-un drum forestier uscat pana la Dumnezeu (ca tot e vreme pascala).
Toti in afara de Nina eram bucurosi ca nu prindem trenul de 4 si deci mergeam mai incet si pana la urma a renuntat si ea la idee si am oprit pe-o pajiste unde-am jucat niste frisbee eu cu Cornel si ceilalti au tras un puiet de somn (la vreo 5 minute asa).
Apoi am coborat pe acelasi drum forestier la Olt, l-am traversat si direct la bere - am bagat 2 si ne-am miscat catre gara unde-am mai halit una :)
Despre starea de spirit ce-am avut-o in acea zi magnifica de primavara nu pot spune prea multe - a fost foarte frumos - nu stiu motivele, am fost relaxat desi extenuat si lipsit de griji desi ma asteptau zile grele datorita RM-ului. Ceva, oricum, a fost magic - Dumnezeesc cum ar zice unii mai inteligenti putin :)
Toate pozele sunt courtesy of Master Cornel Mic aka winamp/2, poq, cotsee, ala cu camera smechera, ala bun la toate (dar care nu stie sa-si lege sireturile) :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)