A trecut deja o saptamana de la EcoMarathon 2011, concurs ce a constat in parcurgerea unui traseu montan de 42 de km lungime si cu o diferenta de nivel pozitiva de 2300 m :)
Sa ma inscriu am decis atunci cand strangeam voluntarii pentru concurs si-am zis ca daca sora-mea imi da bani sa particip, eu particip, si deci...se pare ca mi-a dat bani. Multumesc.
Am plecat vineri cu Bogdam cu masina, am dat rucsacul jos si direct cu Frisbee-ul din mana-n mana la CEM (Centrul de Ecologie Montana din Moieciu) in curte dupa care am fost rugati, mai mult sau mai putin politicos, sa intindem bannerele prin curte...eu cu Bogdam si cu George am intins unul maricel in timp ce CornelMic cu tipul venit cu Ana au intins alte 5-6 bannere :)) si-am retrecut la frisbee.
Cand s-a inserat am plecat sa ma inscriu, am primit toate cele, toate diferite fata de ceilalti : ei aveau toti sapca alba eu aveam neagra, ei aveau numere cu nume scrise, eu fara, ei au primit toate cele in rucsacei Skoda, eu intr-o punga alba :)) Dar cui ii pasa? N-am venit sa castig altceva decat experienta si sa am un weekend departe de studiu, adica psihic relaxant.
Si vine si dimineata. In toata agitatia de pe-acolo reusesc sa bag la burtihan diversele pregatite, pentru a constata spre start ca am stomacul plin de lichid...2 energizante crazy wolf. Ma incalzesc, ii salut pe toti cei cunoscuti, fac o poza si apoi il urmaresc pe Balan, sa fac intr-un fel incat sa fiu printre primii la start (eu plec mereu mai repede) si iata-ma ca sunt in gramada de start in spatele lui Balan, lipit de el, alaturi de toti greii alergarii montane romanesti :)...si-ncepe cu...
Parcursul meu a fost neasteptat de bun in prima bucla: 1 ora 22 minute, fapt ce ma face sa iau in considerare participarea la concursuri mai scurte gen semimarathon sau cross. Le-as termina ok ca pozitie si foarte ok ca si conditie fizica. In plus...cate naiba maratoane sa termin? :))
Dap...revenind la parcursul meu, tin sa precizez ca pe masura ce trecea timpul, toate articulatiile ma dureau mai tare, durere la care se adauga insuportabila usturime de la sfarcuri...usturime tati, nu gluma! Pe a doua bucla am scos putin sub 2 ore, asta in conditiile in care am alergat foarte putin din drumul de Cheile Gradistei iar de acolo in jos am fost pur si simplu o epava mergatoare si uneori alergatoare. Asa se face ca pe a 3-a bucla am facut 2 ore si 2 minute. Despre sentimentele prin care-am trecut n-am de gand sa vorbesc fiindca au fost 5 ore si 21 de minute de cuget continuu. Iata niste poze cu mortaciunea in traseu.
N-am reusit sa le asez in ordine :) Dar, in imagini, cam asta a fost EcoMarathon 2011 Moieciu de Sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu