Da...iata ca a venit momentul sa scriu si despre acest magnific concurs la care simt ca am onoarea sa ajut a fi el organizat.
Trebuie precizat faptul ca 80% din concurs e organizat de Teo si circa 90% din calitatea concursului reprezinta calitatea ei ca om. Ar fi multe de zis despre sacrificiile pe care le-a facut ea pt concursul asta care s-a materializat in...in...:) respect?
Continuand cu ce a insemnat maratonul pentru mine, ajung la a spune ca am plecat vineri fix dupa examenul la mecanisme, la care am obtinut dezamagitoarea nota 9. Am mers cu Stef in Ciubotea, am asteptat ceva dupa Salvamont Bran dar a fost super ok, ne-au ajutat la carat cu ATV-ul si tot asa.
Apoi am mers de-am marcat intrarea in Valea Gaura si apoi am revenit, refacut bagajul si fuga sus spre Vf. Omu. Am mers singur tot drumul, asteptand sa vad concurentii, si mai ales pe Balan cu Nusu. Cu primii, Palici si Galiteanu, m-am intalnit la iesirea din prima caldare glaciara (urcand) iar cu Balan la iesirea din a doua vale glaciara, urmati fiind indeaproape de echipa 3.
Pana la Vf. Omu m-am tot intalnit cu fel si fel de participanti, salutandu-i pe toti in spirit fair-play. Ajuns la Omu m-am instalat si inceput serviciul de voluntar alaturi de Bogdam, Cindy, Andreea, Marius si alti 2 oameni pe care nu-i cunosteam, suporteri de-ai unor concurenti.
Dupa multe neincercari, am decis sa intram in cabana, din cauza ca muream de frig. Dupa o perioada, ne-am despartit in 2 grupe, una cu somnul alta cu treaba aferenta postului. Astfel, am bagat mare la somn parca 4 ore sau chiar 4.5 :D
Pe la nu stiu ce ora din noapte ne trezesc ceilalti somnambuli cum ca vor sa doarma si ei, si am reinceput arbitruiala. Dupa ce ne-am facut treaba, am ajuns la concluzia ca nu ne ajunge apa si ca trebuie sa mergem sa mai luam. I-am trezit pe ceilalti si am trecut la treaba, cate 20 kg pe transport pe persoana. Ne lua cam o ora sa facem un transport dus-intors, nici nu vreau sa ma gandesc cum era mai demult cand aveau rucsaci atat de grei sa mearga zile intregi cu ei intr-o tura. Pana la urma am facut 3 drumuri fiecare, totalizand peste 200 de litri adusi la Omu in a doua zi de concurs. Cand am ajuns de la ultimul transport de dimineata inapoi la Omu, erau 2 concurenti pe-acolo care ne-au zis ca au ajuns, ca-s primii de la hobby. Am inlemnit 2 secunde dupa care am inceput sa alerg urland: "Unde-s fisele? Unde-s sitckerele? Dati-le apa!" si apoi m-au linistit spunandu-mi ca sunt de la elita si-au venit din bucla 2. Pe la ora 8 au inceput cei de la Hobby sa apara. Apar primii 2 si apoi si Cornel cu Andrei iar dupa ei puhoiul! Tot printre primii au sosit si Mihai cu Gica, sustinuti frenetic de Catalina, Mihaela, Mariana si sper ca n-am uitat pe nimeni. Si-asa au sosit si restul, eu am uitat ce s-a mai intamplat (acum cand scriu, a trecut deja o luna de cand s-a intamplat evenimentul), am fost sa ard gunoiul, au venit si cei din postul din Prepeleac, au trecut si ultimii participanti, m-au si certat "cei mari" ca nu i-am scris pe cei abandonati, m-am afumat din foc de gunoaie, iar in cele din urma am reusit si noi sa plecam spre tabara, prin noi referindu-ma la BogdaM si Iuli, singurii ramasi acolo pana la final (Iuli venise din post cu George care a ramas sa doarma in refugiu in Tiganesti)
La coborare am reusit sa-mi scrantesc si glezna dreapta. Da, sunt ciung in toata firea, pe viata. De ce? pai am ciungite urmatoarele: spatele, glezna stanga, cea dreapta si genunchiul stang. Ajuns in tabara, mi-a ramas doar sa ascult putina muzica de chitara, asta nu inainte de a-mi lua injuraturile de rigoare pt greseala cu abandonatii, nici nu mai stiu cine a cantat de ce nervi aveam.
In fine, mort de somn, ma duc sa dorm si eu, macar putin, pana vine soarele dimineata.
Dimineata, gata de premiere, gata de strangere, gata de masa, gata de cautat obiecte pierdute ale concurentilor, gata!
Premierea a fost ciudata prin prisma faptului ca echipelor castigatoare de la fiecare categorie le-a fost data o sampanie pentru traditionala bataie. Toate bune si frumoase pana agiti sampania, dai la o parte folia metalica si gasesti...un dop cu filet care nu sare orice i-ai face. Si-au inceput oamenii sa desurubeze dopul in timp ce le sarea sampania in ochi :|
Una peste alta, problemele au fost minore si nu vizibile catre participanti, deci un concurs foarte reusit!
Multumesc si Felicitari CPNT!
Sa ne vedem cu bine si la urmatoarea editie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu