miercuri, 23 iunie 2021

470

Numărul din titlu, care nu include TVA, este cel care mi-a f***t ziua astăzi.
Nu știu ce naiba am făcut de m-am trezit cu frustrarea asta pe cap, după știrea cu avocata care reprezintă Primăria în procesul cu parcagii.

470 de lei pe oră este tariful de asistență juridică încasat de o firmă de avocatură, și, pare-mi-se, cam de orice avocat care se respectă. Asta în vremea în care salariul minim pe economie, brut, este de 13.583.
Adică de 34.6 de ori mai mult.

Și-aș zice da, domn`le, da` n-au așa mult de muncă, n-au contract fix, mnoh, nu e chiar miere și lapte.

N-o fi, dacă nu prinzi vreun contract cu vreo primărie, se pare.
Că și când prinzi, muncești un an și faci cât fac muritorii de rând in 34.6.
Adică cam cât e într-o viață de om muncă.
Dar da, exagerez, tipa asta a pontat din martie pana-n iunie ”doar” 250 de ore. Adică vreo lună și jumătate de muncă, opt ore pe zi.
Nici nu vreau să mă gândesc cât costă o pauză de țigară la fătuca asta, că intru eu în faliment.

Acestea fiind zise, mă interesez despre cam cum e Facultatea de Drept, că parcă merită să muncesc un an să-mi asigur restul de 34.6. Pe bune. Mă gândesc să mă fac avocat.

De ce frustrant?
Pentru că nu are absolut nicio bază tariful ăsta în realitate. Mă gândeam zilele trecute că sunt din ce în ce mai mare fan al pieței libere și că se reglează ea singură. Pe dracu. Au făcut sistemul ăsta de achiziții de te doare mintea. Orice numai să nu trebuiască să faci vreo achiziție, că atunci durează o lună doar documentația. Dar da, tare sunt curios cât ar fi licitat la o licitație adevărată ora de avocatură, știind că vor fi 250 de ore.

În fine, pe locul 2, știri de pe Facebook:
”Dan Barna e un imbecil, că vrea să scoată adresa de domiciliu de pe buletin”
Eu: ce idee bună - oare cum ar funcționa? De fapt, de ce ne trebuie adresa de domiciliu? Căci în prezent sunt mulți oameni care n-au domiciliu. Sau care îl au în cu totul altă parte decât acolo unde scrie în buletin. Iar pe om nu-l ajută cu mai nimic să-și treacă adresa reală, actuală.
Ceilalți:  Vai! Dar sunt MII de legi care trebuie schimbate dacă vine așa ceva. E articolul nu știu care din codul fiscal!! trebuie schimbat codul fiscal!! E ăla din codul penal! sunt citațiile. Sunt MULTE.
Eu: deci concluzia e să nu scoatem adresa de pe buletin, nu pentru că e o idee rea, ci pentru că e greu de implementat?

tot eu: grea e și realizarea și controlarea fuziunii nucleare în vederea extragerii căldurii, pentru a o transforma în electricitate. Și totuși oameni au căutat să cerceteze și să o dezvolte. Greu e să faci și turbine eoliene de 15MW, și totuși unii acum le fabrică. Dar e mai ușor să zici că e prost Barna decât să recunoști că ești și leneș și prost, mai urmează să te specializezi pe hoție.

tot eu: de ce c***t mai sunt plătiți avocații cu 470 de lei pe oră, dacă ni se pare GREU să scoatem o adresă din buletin?

miercuri, 17 februarie 2021

Poiana 3 in 1.

 jandarmul care arunca chiștoace pe jos

instructorii care sar coada

lucratorul de la scaun care ia șpagă

 
Astăzi simt nevoia să-mi exprim frustrările "de la muncă" în public, pentru simplul motiv că lucrez în public, iar actorii de azi pur și simplu m-au copleșit.
Încep în ordine alfabetică, pentru că altfel nu reușesc să le clasific.
1. Instructorii care se bagă-n față la coadă, cu sau fără client, cu sau fără ore la care trebuie să ajungă.
Zilele astea e coada de aprox 20-30 de minute, coadă supravegheată atent de câte un jandarm, ca nu cumva să ia loc cineva la ea fără mască. Nu prea contează pe unde intri la coadă, cât timp ai mască. Și din nu știu ce dracu motiv, mă frustrează pe mine MAXIM când se bagă câte unul în față la coadă, adesea lângă mine, cu sau fără pretext, cu sau fără scuze sau motive, doar cu dorința de a nu face prea mare tam-tam dacă e văzut. Și mereu m-am întrebat cine ar trebui să-l sancționeze pe om, în afară de un frustrat ca mine, care oricum îl pune într-o poziție defensivă din care cu greu poate ieși. Adică în general îi e mai ușor să „suck it up, aia e. mai bine nesimțit dovedit decât să mă dau învins cum vrea fraierul ăsta de-un metru și-un pic”
Eu, în uniforma mea de instructor de schi, din care aproape că-mi bat clientul dacă pleacă fără bon, simt o obligație morală ca, pe lângă a-l învăța pe client să schieze, să fie om. Așa trec peste orice teamă aș putea avea, pentru a oferi un exemplu integral de om, nu doar de schior.
Și detest. Repet, detest când trebuie să explic asta unui instructor de schi care crede că se bagă în fața rândului fix lângă mine, coleg de breaslă, că înțeleg eu cum e cu graba la ore. Înțeleg că fie ți-e lene să cari casa de marcat cu tine, fie nu-ți încape în geacă, fie efectiv nu vrei să dai 10 la sută la stat pentru că îl urăști că e administrat de nemernici pe care-i consideri, negreșit, mai nemernici ca tine, însă nu înțeleg unde ți-e omenia. Unde, în cele 12 clase de educație formală pe care trebuie să le ai ca să fii instructor, ai învățat că e ok să sari rândul, mai rău, purtând o uniformă care-i face de căcat pe toți cei ca tine? De căcat! Și-or să zică mulți că pierd respectul clientului dacă întârzie, sau că pierd chiar cei 120 de lei de pe-o oră, poziționându-se din start mult peste cei toți care stau la coadă civilizat, ei având de pierdut doar timp, nu și bani sau respect.
2. Jandarmul care aruncă chiștocul de țigară pe jos.
Stăteam iar la coadă frustrat că jandarmilor le pasă doar de mască, nu și de civilizație. Am văzut că unul dintre ei fumează și mi-am adus aminte de nopțile cu protestele, când le-am atras atenția că nu e ok să fumeze în timpul serviciului și apoi am întrebat cine-l amendează pe el că a aruncat chiștocul pe jos. Mi-am zis în mintea mea că omul, teoretic, e în pauza de țigară, și că nu-l pot ruga să stea puțin mai sus, să-i împiedice pe oameni din a se băga în față la coadă. Și am trecut de el, însă-l aud pe Levi din spate, care începe cu un ton autoritar să îl întrebe: ”De ce ați aruncat țigara pe jos?”
Dacă nu-l știți pe Levi, el e un coleg de-ai mei cu 10 cm mai mare (also a joke) și cu 2-3 note mai jos în voce, dar care se frustrează sensibil mai rapid decât mine la faze de-astea. Dar cum l-am auzit, am legat instant piesele puzzle-ului și m-am rățoit la jandarm de i-am tăiat maul lui Levi :))
- Băi omule! Tu ești cel care ar trebui să-i amendeze pe cei care aruncă chiștoacele pe jos!!
Moment în care rapid mi-a arătat degetul mișcat stânga-dreapta zicând că e treaba poliției aia.
- Bun, mergeți că sunt 10 metri mai jos, rugați-i să vă amendeze.
Și aici intră tiparul clasic de ”mergi băiete mai departe, ce faci atâta scandal pentru un chiștoc”, mutându-și privirea în jos și spre o altă parte, parcă dând volumul mai încet. Și tare aș vrea să mă prindă unul dintr-ăștia într-o zi frumoasă când chiar am timp să umblu cu ei pe la toți superiorii, ca în final să realizăm că nu avem proceduri de penalizare pentru chiștoace aruncate pe jos.
Nu știu cum, zău, să explic ce simt când văd aruncarea chiștocului. Îmi dau seama că pentru unii sunt cele 2-3 grame de gunoi, însă pentru mine este lenea dusă la extrem în toate planurile vieții, de la lenea strămoșilor de a avea grijă de copii, la lenea deschiderii cărții, lenea de a asculta de părinți, lenea de a verifica o informație din mai multe surse, lenea de a mai merge la școală azi, lenea de a mai face încă câțiva ani de școală, lenea de a mă interesa (măcar!) unde DACĂ, nu unde e un coș de gunoi. Pe bune, băgați-i frate în față la vaccinare, că au lene cronică (și genetică!).
3. Șpaga la scaun.
Ăsta e un subiect mai delicat, dat fiindu-mi funcția și văzând că omul de acolo seamănă cu un vechi prieten despre care știu că are-o rudă pe la instalații.
Altă frustrare de-ale mele este momentul ăla când nu știu cum să-i răspund copilului când mă întreabă "ei de ce trec pe dedesubt (sau pe lângă, în cazul telescaunului de sus)?"
Mă rog. Știu, dar nu-mi place să-i spun realitatea, așa că rog copilul să întrebe operatorul (când nu stă închis în cabina lui). Și să aud customer service-ul operatorului cum bagă motive de la "bagă antrenorul când coboară” la ”sunt copii neastâmpărați, ce să le faci”.
Într-o zi, însă, m-am enervat și i-am spus operatorului că vreau să beneficiez și eu de oferta cu antrenorul - cine-mi numără urcările. Apoi a făcut aceeași față ca a jandarmului și l-a lăsat pe colegul să bage replica cu copiii. Apoi m-am prezentat, i-am spus că scaunul e al orașului și că orice intrare netaxată e un furt acoperit de el, deci că-l rog pur si simplu să-și facă treaba pentru care e plătit.
Mă rog din nou, azi, la telescaunul mare, în hărmălaia aia, am reușit să văd în sfârșit schimbul de bani dintre un boarder care dorește să intre la scaun mai ieftin și operatorul care dorește să ajungă acasă... mai bogat puțin.
În cazul în care doriți să știți exact cum se face, e așa: te duci la telescaunul Ruia, intri prin partea dreaptă, la ultimul turnichet, unde poți intra fără cartelă dacă bagi picioarele pe rând pe la limita din dreapta a turnichetului. Poți face asta de câteva ori până se conving băieții (operatorii) că tu într-adevăr ai plătit sau nu la ei. (sunt curios dacă îți arată obrazul dacă te dai de prea multe ori). Dacă te-au depistat, încetinesc sau chiar opresc instalația în momentul în care ești așezat și vin și-ți fac morală (hoțul strigă hoțul!) sugerându-ți voalat că asta o pot face doar șmecherii (care au cotizat).
Cum cotizezi?
Simplu, intrii pe-acolo pe unde am zis, după care traversezi maxim stânga și faci un semn operatorului ca și cum l-ai cunoaște. El iese frumos și dai noroc cu el, tu ținând în mână ceva bani. Cam cum se plătesc în filmele americane drogurile. Că și schiul tot un drog e pentru unii, iar șpaga tot ilegală e.
Din câte am înțeles de prin stațiune, la gondolă nu prea merge treaba asta, ”că sunt camere”. Evident, treaba asta nu prea merge pentru că gondola e privată, iar telescaunul e ”de stat”. Hai să vedem dacă statul eșuează în a pune camere și la telescaun.
Așadar, dragă vechi prieten, dacă asemănarea nu e o coincidență, dă tu mai departe mesajul ăsta unde trebuie, că poate practica asta care nu ne face cinste încetează înainte să ”se pună camerele”.
Încep, încet, încet, să cred că suntem din ce în ce mai puțini, nu din ce în ce mai mulți oameni care înțeleg că fac parte din ceva mai mare.
Și că foarte curând vom rămâne singuri pe bune, și nu-n photoshop ca-n poza asta.
©­ Fotografie și editare Fisheye.ro

 

luni, 11 ianuarie 2021

La mulți ani Cezare!

 In loc de "La multi ani"...

Am avut intotdeauna o problemă cu urările de ziua mea, iar anul ăsta părea să fie mai rău decât în alții, până m-a sunat un bun amic din adolescență și-am povestit vreo juma' de ceas cu zâmbetul pe buze.
Chiar și-așa, începusem textul ăsta (întrerupt acum de telefonul de la celalalt bun amic din adolescență), așa că aș face bine să-l termin.
Nu știu de când, dar aș zice că dintotdeauna mi-a plăcut esența oamenilor, nu suprafața lor. De-acolo am eu mult dispreț pentru lucrurile făcute doar să pară faine, precum machiajul, minciuna sau ipocrizia. De-aia am făcut tot posibilul să lucrez undeva unde să nu port costum, unde să nu trebuiască să mint doar pentru a vinde. Am crescut și am învățat că lucrurile nu sunt așa de simple, dar plăcerea pentru esența oamenilor și a lucrurilor mi-a rămas.
Și-așa ajung la veșnica urare de ”La mulți ani” pe care nu mă sinchisesc să o propovăduiesc și mă feresc să o primesc, pentru că am considerat că n-are pic de esență.
Eh bine, și aici am crescut și am învățat că esența ți-o mai și faci cu mâna ta, astfel că aș aprecia enorm dacă în loc de ”La mulți ani” mi-ați da un like, un review, o notă, orice, la unul sau la toate paginile businessurilor mele, businessuri care chiar au nevoie de băgare de seamă aici, în virtual. Mult mai multă nevoie decât mine.
 
Le las aici, să nu vă cer chiar luna de pe cer căutând care dracu' or fi alea.

Cronologic vorbind, prima este Pro Ski Instructors. Și mi-a luat ceva timp să găsesc esența acestui job (că nu-i tocmai business) care mă face atât de fericit. M-am întrebat de multe ori ce utilitate ar avea să învăț eu pe cineva să schieze, deci să practice un sport cel puțin neprietenos cu mediul. (N-o să insist pe partea cu defrișările, ci mă rezum doar la ratracele diesel și sper doar că pomparea apei la deal se face noaptea cu energie de la hidrocentrale).
Aici esența este educația, sub orice formă vine ea.
Am purtat mult respect multor profesori, iar prin facultate nu mă vedeam altceva decât profesor universitar. Heck, m-am și înscris la master cu gandul că-l fac doar ca să pot intra la doctorat, dar mi-a plăcut la nebunie și am mers la toate cursurile. Trișez puțin, dar ador să văd fețele oamenilor când ceva în corp le face click și, brusc, corpul lor a înțeles ce trebuie să facă să ia curbă, sau să frâneze, sau să se aplece cu încredere în față. Simt că am luat tot ce a fost mai bun de la toți profesorii pe care i-am admirat și am adus pe pârtie, unde le dau tuturor, contra unui cost financiar foarte mare (din păcate și din punctul meu de vedere), tot ce pot face eu pentru a transforma orice fricos într-un cuceritor de pârti. Așadar, în loc de ”La mulți ani, Cezar!” dați un share, review pe Facebook (https://www.facebook.com/proskiinstructors/) sau Google (https://g.page/Pro-Ski-Instructors/review?rc)



Apoi vine CUB. Aici chiar nu-mi aduc aminte, dar sigur nu-i dintotdeauna (că doar am făcut Autovehicule Rutiere, nu Facultatea de Vândut, Reparat Utilizat sau Închiriat Biciclete) pasiunea mea pentru biciclete și pentru un viitor bicicletizat al lumii. Cert este că nu văd altă cale de a ne salva de la o moarte rapidă prin poluare și lentă prin schimbări climatice (deși vin tocmai invers acolo unde vin), decât bicicletizarea intensivă în orașe și electrificarea în afara lor.
CUB vine de la Curierat Urban pe Bicicletă și a fost creat cu scopul de a înlocui cel puțin câteva mașini care plimbă inutil tona de metal prin oraș pentru mici plicuri sau pachete, chiar și cu mâncare. Ideea fost finanțată prin StartUP Plus, un program foarte fain finanțat de UE (diferit de românescul StartUP Nation which sucks), care s-a potrivit ca o mânușă croită fix pentru ideea mea, nu de făcut bani, din păcate, ci de a contribui la o lume mai bună - un Brașov mai bun, în cazul meu, că n-am devenit global. Chiar dacă circumstanțele (altele decât COVID) m-au forțat să virez mai mult către reparații de biciclete, CUB rămâne încă, în esență, un business dornic să ajute orașul, atunci când orașul va dori să se ajute pe sine.
L-ar ajuta și pe el un like pe facebook (https://www.facebook.com/cub.cube) - cu ocazia asta am aflat ca n-am profil de companie de curierat la google :) încă un lucru pe to-do list. La multi ani Cezar!

Despre CUB Bike Service, v-am zis, am fost forțat de circumstanțe să accelerez mai rapid și mai tare decât curieratul și acum reparăm biciclete mai mult decât curierăm. Și acolo e nevoie de un ”La mulți ani”, că ne vin tot mai mulți spunându-ne că nu au auzit de noi, iar asta, când petrecem o zi stând degeaba în așteptarea clienților, ne doare...chiria.
Review aici (https://g.page/r/CZ22DOc6R5mNEAg/review), like și share aici (https://www.facebook.com/CUBrasov)

Cât despre politician... acolo chiar am motive să fiu dezamăgit :) Dar hey, un șut în fund e tot un pas înainte! Așa că sunt binevenite și acelea, aici: https://www.facebook.com/CezarUSR

În încheiere, vreau doar să menționez că abia aștept să văd dacă vor fi rătăciți care vor ura clasicul ”La mulți ani” fără să citească amărâtul ăsta de text, așa cum nici eu nu citesc multe texte.
Să scurtez: ai citit până aici, dă-mi like-uri, review-uri, note (după caz) - ajută enorm și apreciez pe măsură, vorba chinezilor de pe AliExpress. Chiar dacă n-ai beneficiat de servicii, dă un review despre om, chiar dacă-i nasol.
N-ai citit? Urează-mi la multi ani pe Facebook - it will fill me with joy and I will forever be thankful to find out if the world is as superficial as I sometimes think it is.




marți, 5 ianuarie 2021

Oare când și la noi?

 Urmăresc autovehiculele rutiere de cand am dat de internet si, de fapt, putin inainte de asta, pentru ca primele accesari ale internetului le-am făcut de la job-ul sora-mii, care vindea mașini. 

Atât de mult mi-au plăcut, că am ales să aprofundez cât se poate de mult, până m-am facut inginer auto, cu o placere deosebită în a le proiecta.

Concomitent cu mașinile, am fost pasionat de ecologie, astfel că la facultate am intrat întâi la Ingineria Sistemelor de Energie Regenerabilă si abia ulterior am decis să mă mut. Ba chiat si atestatul la informatică mi l-am făcut despre sisteme alternative de producere a energiei.

Mașinile electrice le urmăresc de când am aflat de GM1, una din primele produse de un producator mare. Cu mult înainte să existe Tesla, al carei fan am devenit instant cu mult inainte sa apară la Top Gear.

https://m.hotnews.ro/stire/24520783?amp

Vestea asta, cu mașinile electric este la fel de bună precum cele în care este raportat consumul integral de electricitate "verde" din UK.

Nu inteleg de ce explică jurnaliștii HotNews de ce în zona noastră nu se pot adopta mașinile electrice cu aceeași ardoare precum in Norvegia (cel mai mare producator european de petrol!!).

Care este problema în a taxa mașinile emițătoare de gaze cu efect de seră cu o grămadă de bani pe care să-i redirectionezi fix în masini electrice?

Oricum dăm 10000 de euro la achizitia de electrice, de ce nu i-am da din buzunarul celor care își cumpără fosile?

Unde mai pui că au o accelerație de-ți antrenează gâtul mai ceva decat privitul tenisului.

Că vai, nu au autonomie de la Constanța la Oradea, de parcă merge tot românul zilnic atât.

Mi se pare incredibil ca noi inca ne batem pe gazele de la Marea Neagră, când ar trebui sa ne batem pe urmatorii producatori de vehicule electrice.

Poate știți doar de Tesla, care deși a produs de 20 de ori mai puține mașini decât Toyota anul acesta, valorează cat Toyota, Volkswagen (cu tot cu Audi, Porsche, Seat, Skoda, Lamborghini, Bugatti si alte marci pe care le mai detine), si urmatorii 3 cei mai mari producători, luati la un loc. 

Pe lângă Tesla au mai rasarit vreo 3-4 producatori chinezi care, cu aceeași strategie, valoreaza acum mai mult decat Ford, de exemplu, care vinde de o suta de ori mai multe mașini decat ei. 

Nu înțeleg de ce România nu reușește să privească înainte, ci alege să-și epuizeze energia căutând frimituri care o fac să ramana acolo, undeva în urmă

Să sper că va face noul ministru al mediului pași în direcția asta, a viitorului? 

Și vă rog, nu mă atacați cu lipsa infrastructurii de încărcare sau cu acel un concediu pe an cand mergeți în altă țară, că de banii economisiți vă închiriați mașini de lux o săptămână, pentru acele concedii.

Oh, si poate incepem să impozităm odată  emisiile de CO2, since we're here.