Viata buna-n vremuri grele

Cred totusi ca e doar o perioada a vietii, aceasta, plina de bucurii si satisfactii ce ma fac sa cred ca e posibila o viata in care sa lasi partea financiara de-o parte si sa te multumesti cu cat ai, dar nu cu ce ai sau ce faci.
Asa se face ca in ajun de Paste, in loc sa rezolv niste probleme la RM, stau sa scriu despre cele intamplate acum  cateva zile, pline de activitate de altfel.

Here it is:
Marti am fost mai multi la cocotz (nu mai tin minte care) si ne-am pus iarasi pe scoala - acelasi traseu foarte frumos, foarte de incepatori pe care iarasi am stat 20 de minute sa-l urc - dar l-am urcat. Timpul fiind limitat, a trebuit sa coboram Tampa fara sa punem mansa pe micul septar, obiectivul nostru de fapt.

Si asa am zburdat spre sedinta, unde am aflat diversele toate cele. De acolo la bere si de-acolo in camin, unde nu mai fusesem de la 7 dimineata si uitasem cat de urat este :)

A doua zi m-am dus la scoala, sa remac ca sunt cea mai ingrata persoana de-acolo din simplul motiv ca merg la scoala sa invat :) (cat de retardat sa fii sa-l urasti pe unu' ca invata?!?!). De la scoala am scapat mai devreme si m-am dus in camin sa manc putin, dar in timp ce mancam mi-am adus aminte ca tre' sa fug la RM sa dau niste date pentru olimpiada... Din aceasta cauza am intarziat cam o ora (adica exact atat m-a asteptat Mircea sub Tampa). Cum ne cum, am gresit drumul si am ajuns la stanca inaintea tuturor si l-am auzit pe Cornel mare de partea cealalta a vaii, langa niste pereti destul de inalti cum ca-si arunca bitza si cine stie ce s-o intampla cu ea. Dupa ce-am pus mansa, l-am vazut pe Bogdan ca vine cu bitza urland si trambitzand cum ca si-a aruncat Cornel bitza intr-o prapastie si n-are nimic :))

Pana la urma ne-am strans mai multi: Cornel mare, Victor Mic, Cornel Mic si a sa Nina, Postoaca si a sa Irina, Bejan si a sa Irina, eu, Bogdan, Mircea si Catalinux.

De cocotz fiind vorba, am reusit sa urc si eu micul septar fara sa ma opresc, desi am simtit ca sunt ajutat putin de coarda la pas.

Am mers apoi la bere in tei si de acolo ne-am separat cei care mergeau la concert la Soaca si Cornel de cei care mergeam in camin... Dar da, inca o zi faina ce n-ar fi fost posibila in alt oras sau fara acest grup minunat intitulat CPNT.