Este vorba de "micul septar", traseu care acum o saptamana mi se parea imposibi, acum imi pare foarte plauzibil si posibil, datorita faptului ca l-am urcat de doua ori, chiar daca cu intreruperi.
Daca azi e joi, atunci saptamana asta n-am fost la cocotz insa saptamana trecuta am bagat la greu. Daca la inceput am urcat cu greu "scoala", acum pot spune ca am progresat cat de cat in asa fel incat merg si pun mansa, incerc trasee noi si multe altele. Cel mai important lucru, insa, este cum ma simt atunci cand merg la cocotz. Chiar daca nu escaladez eu bine, chiar daca mai mult filez, atunci cand sunt pe Tampa, sunt alt om...relaxat la maxim, prietenos, priceput la ceva, antisocial, si desigur, printre putinii care fac asta. Fantastic este, de asemenea, faptul ca intr-o ora de la decizia de a pleca spre, pot ajunge la faleza de cocotz, din orice punct al orasului, fapt care in Targoviste era imposibil.
Poze nu am ca nu reusesc sa le descarc de pe transfer dar stiu ca-mi place ce fac si voi continua sa fac.
Multumiri celor ce-au venit la cocotz in zilele de pana acum (sper sa nu omit multi): Ruxi, BogdaM, Balan, Smendre, Pysy, Catalinux, Marius, Bejan, Irina, Ire, Anja (a venit cu Tiramisu si nu am apucat sa ne intalnim - toata viata o tin minte) si Vlad.
Later edit: Iata ca am reusit sa obtin niste poze din prima zi de cocotz, si uite ce fatza aveam cand puneam mansa :)
Aici deja eram...asigurat
Magnificul caine ce mi-a mancat mancarea
Toti speriatii din lume, iata ca-i uitasem pe Soaca si Cornel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu