joi, 28 aprilie 2011

Scrisoare catre omul ce voi deveni

E un fel de apology letter in caz ca nu-mi iese life planul :)
E o scrisoare catre omul care nu vreau sa devin, omul care vrea societatea sa devin, omul acela ce lucreaza 8 ore pe zi si e fericit ca are salariul mare pentru ca isi poate lua diverse chestii pe care nu si le-a permis pana atunci. Omul care se uita inapoi si regreta ca nu mai poate fi ce-a fost, ca nu mai are prietenii pe care i-a avut...si toate cele zise de Baz Luhrmann in "everybody's free to wear sunscreen".

Cei de la Duran Duran zic "hey child, stay wild!" si cata dreptate au!
Eu zic ca viata este un "Pursuit of happyness" si pt asta, unii zic ca ne trebuie bani si se inseala cum nu pot mai mult!
De ce trebuie sa ajungem sa vrem o cariera cat mai buna, sa fim sefi cat mai mari, sa ne dedicam timpul firmei la care lucram sau firmei pe care o detinem in loc sa ne dedicam timpul lucrurilor care ne plac, lucrurilor la care multi se gandesc cu teama, senzatiilor de moment, sentimentelor dintotdeauna si prietenilor care chiar merita?
Intr-adevar, acum nu-mi permit o masina, un ceas scump, sa stau singur in camera, un laptop sau alte porcarii dar acestea sunt dorinte care vor sa-mi faca viata mai frumoasa, mai usoara dar, cel putin acum, nu-mi imaginez cum ma pot face aceste dorinte mai fericit atata timp cat eu merg la escalada in fiecare zi senina, petrec cel putin 30 de nopti pe an la cort sub cerul plin de stele, ajung cel putin odata pe luna la peste 2000 de metrii, chefurile la care merg sunt de peste 30 insi cu care ma inteleg si cu care ador sa-mi petrec timpul, stiu ce inseamna respectul, fac sport, pot sa alerg un marathon, beau, cant, sunt sanatos, fac practic ce vreau si cand vreau, merg cu ocazia gratis oriunde, am in plan sa ajung pana in Franta asa, am in plan sa studiez ingineria in Germania, imi place muzica, merg la concerte, sunt constient ca hainele sunt obiecte auxiliare confortului, stiu mai multe despre religie decat stiu majoritatea habotnicilor si sunt constient ca scriu degeaba aici: peste ani, cand voi deveni omul care nu vreau sa devin si voi citi asta voi spune ca : "deh, vremurile!"

Asa ca, draga Cezar, ramane sa-ti aduci aminte ca:
Tot ce-ai facut ca tanar ai facut pentru a te simti bine si pentru a simti ca traiesti!
Ai fost la o diaporama de-a lui Virgil Nastasi si cand s-a terminat ti-ai jurat ca o sa ajungi in State si o sa te plimbi pe Colorado de la izvor la varsare!
Ai crezut, cel putin pentru o zi, ca poti sa traiesti ca om migrator.
La 21 de ani te credeai superior tuturor bogatasilor, tuturor celor ce stau la vile in vacante, tuturor celor grasi, tuturor celor religiosi, tuturor manelistilor, tuturor colegilor de facultate, tuturor snobilor.
La 21 de ani mai aveai 2 ani jumate de distractie ramasi din viata.
Nu trebuie sa regreti nimic din trecut pentru ca atunci cand ai facut-o ti-ai dorit cu adevarat asta.
Oamenii se schimba, timpul se misca la fel de rapid doar tu devi mai incet!
La 21 de ani aveai un singur vis: Libertatea! (da, era si un ziar de tot cacatul, facut pentru pensionari si manelisti dar nu ti-l doreai si nu era visul tau)
La 21 de ani tu erai stapanul tau!
Asta n-ai scris-o fiind nostalgic ci doar fiind constient de ce are sa vina!

Concluzie daca ti-e lene sa citesti desi nu e mult:
Trebuie sa te distrezi: pentru asta iti trebuie bani: pentru asta trebuie sa lucrezi - nu e niciodata invers, niciodata jumatate
aaa...da! si pretuieste sanatatea!

duminică, 24 aprilie 2011

Pestera Hotilor


da...
Eu am venit cu ideea de pestera iar maestrul Cornel a sugerat una si asa s-a incropit tura. Dupa o recrutare destul de intensa ne-am trezit la tren numai 5 oameni, dar, evident, de calitate: Cornel Mare, Cornel Mic si a sa Nina, eu si Victor Mic.
Am reusit din nou sa umplu rucsacul cu dracu stie ce, dar, din fericire, am luat si frisbee-ul \:D/
Si-am pornit ascultand povestile lui Cornel despre Racos si, putin speriati, traversam Oltul pe-un pod relativ rezistent dar tot infricosator :D

Si mergem noi asa 2 ore nestiind daca vom ajunge la pestera, urmarind un marcaj destul de ciudat - dunga galbena langa dunga rosie :). Dupa 2 ore de mers in adidasi pe covor de frunze peste teren mlastinos ajungem la mirifica Pestera a Hotilor. Dupa ce ne schimbam in hainele de scandal (unii) si facem pozele de "before" ne introducem. Dupa 20 de metrii avem primul eveniment: Victor mic nu mai incape mai departe si decidem sa-l abandonam continuand. Noi mergem mai departe si admiram restul pesterii amuzandu-ne sau fortandu-ne, unii injurand altii zambind tot timpul si pana la urma ajungem intr-un punct in care Cornel Mic nu mai putea trece...si m-am gasit eu sa ma duc mai departe :))

Era un culoar foarte ingust sus si destul de lat jos incat sa mergi taras, pe lateral (tinand cont ca trecea apa pe acolo asta era o treaba foarte grea). Culoarul era destul de lung, cel putin atat de lung incat sa mi se para ca nu se termina prea curand si avea efectul acela ca cu cat era mai departe cu atat era mai ingust, desi daca mergeai 2 metrii aveai acelasi loc de trecere...toate acestea m-au infiorat si am decis sa ma intorc, cat mai aveam loc de intors (nici macar viermilor nu cred ca le place sa se tarasca cu spatele)

La intoarcere lucrurile au fost smoooooth cu exceptia faptului ca a picat Victor si acum este "kaputt" (din cate am inteles eu de la el de la status). Mnoh...si la intoarcere am tras o poza de "after" si dupa ce ne-am schimbat am dat-o la vale in bocanci pe-un drum forestier uscat pana la Dumnezeu (ca tot e vreme pascala).

Toti in afara de Nina eram bucurosi ca nu prindem trenul de 4 si deci mergeam mai incet si pana la urma a renuntat si ea la idee si am oprit pe-o pajiste unde-am jucat niste frisbee eu cu Cornel si ceilalti au tras un puiet de somn (la vreo 5 minute asa).

Apoi am coborat pe acelasi drum forestier la Olt, l-am traversat si direct la bere - am bagat 2 si ne-am miscat catre gara unde-am mai halit una :)
Despre starea de spirit ce-am avut-o in acea zi magnifica de primavara nu pot spune prea multe - a fost foarte frumos - nu stiu motivele, am fost relaxat desi extenuat si lipsit de griji desi ma asteptau zile grele datorita RM-ului. Ceva, oricum, a fost magic - Dumnezeesc cum ar zice unii mai inteligenti putin :)





















































































Toate pozele sunt courtesy of Master Cornel Mic aka winamp/2, poq, cotsee, ala cu camera smechera, ala bun la toate (dar care nu stie sa-si lege sireturile) :)

Biserica Romana