Am scris si sters mult text până să încep așa, că voiam să fac un joc de cuvinte alegeri - choices / alegeri - elections. Cum nu mi-a ieșit, am decis să prezint doar intenția.
Și că am adus vorba de intenție, consider important să menționez că asta cred eu că este cel mai important aspect pe care-l aduce prezența mea în Consiliul Local (CL) al Municipiului Brașov.
Recunosc că nu mă așteptam să intru în CL din prima, așa cum nu m-am așteptat să fiu ales pe poziția a 14-a(!!) atunci când am fost ales, ținând cont că nu m-am implicat DELOC în campania electorală internă (noiembrie 2019, parcă), mai deloc în partid și în viața lui internă (cu excepția coordonării delegaților din secții la alegeri - lucru nu tocmai ușor sau facil).
Nici în prezenta campanie electorală nu m-am implicat, dat fiind faptul că m-a prins în mijlocul finalizării perioadei de implementare a CUB-ului, dar și pentru că încă mi-este greu să îmi fac sau să accept să mi se facă reclamă. Ca o antiteză la alegerile din 2016, când am petrecut săptămâni întregi prezentând conceptul de oameni noi, onești, competenți și integri (Nicușor Dan, Dacian Cioloș, etc) trecătorilor de la Modarom, strângând sute de semnături de la oameni care habar nu aveau ce este USR, la alegerile acestea am depus exact zero semnături pentru susținerea propriei candidaturi la CL, deși oamenii vin de bună voie acum la tine să semneze, ba chiar îți aduc și liste gata semnate. Se pare că mi-e mai ușor să cred în oameni pe care nu i-am cunoscut încă personal, decât să cred că sunt eu vandabil.
Să-ncepem cu "De ce", vorba lui Sinek
De ce am candidat?
E ca și cum m-ai întreba care este melodia preferată. Sau mâncarea preferată. Ascult regulat dintr-un pool de 2000 melodii, cunosc și adesea recunosc în jur de 6000 de melodii și da, din când în când, mă mai apucă să ascult aceeași melodie de 20 de ori într-o zi, ultima pățanie de genul fiind cu Time a lui Moonlight Breakfast, dar nu pot să spun că am o melodie sau o mâncare preferată, pentru simplul motiv că nu mi se pare intrebarea corecta. Ce vreau să spune că mintea mea nu e atât de structurată și de ordonată ca să poată furniza unul sau două motive clare pentru care am candidat. E ca o omletă cu multe ingrediente. Într-adevăr, în omletă mai poți vedea niște ingrediente, dar în niciun caz n-aș putea să știu care a fost oul din candidatura mea.
Ingredientele mari, în schimb, le pot pune pe o mică listă:
3. Încep cu 3 ca să nu creadă careva că ăsta e cel mai important motiv: modestia. Nu, nu sunt întocmai modest eu (așa cum nu cred că există cineva cu adevărat modest), însă se pare că îmi place maxim să mă comport precum un om modest. Cred că funcția de consilier local este cea mai modestă din toate funcțiile politice, astfel că se încadrează perfect la lista de lucruri modeste pe care îmi place să le fac. Evident că este mai modest să nu ai nicio funcție politică, dar tot mai modest este să nu te implici deloc în viața politică și vedem cu toții cât de constructivă a fost această lipsă de implicare din anii vieții mele (30).
4. Validare. "Orice om ii este...nevoie de validare".
5. Datoria. Deși m-am ferit toată viața de datorii fiscale atât de tare că îmi produce efectiv plăcere plata unei facturi în avans, se pare că simt nevoia de a mă îndatora pe alte planuri. Odată intrat în anturajul USR vezi oameni pe care i-ai vota și oameni pe care nu i-ai vota și-ți faci in minte un fel de clasament, unul pe care îl poți valida doar dacă îți oferă șansa să îî votezi. Astfel, nevoia de validare nu poate fi una etic împlinită dacă nu le oferi și tu ocazia să te voteze, să-și valideze faptul că sunt sau nu sunt nebuni în parerea lor vs. părerea generală. Astfel, consider mai degrabă o datorie candidatura în cadrul partidului, mai mult decât orice altceva.
6. Te face mai bun. Iar mie-mi plac oamenii buni. Serios, expunerea asta publică te face să te gândești de două ori înainte să-ți duci la împlinire orice gând negru ai avea. Și, mai important, te face să condamni mai acerb orice muc de țigară aruncat pe jos, orice lucru mic care scade calitatea unei comunități, iar asta, pentru mine, înseamnă bătătorirea unei căi pentru o evoluție frumoasă. Da, te face să te gândești de două ori și înainte de a te dezbrăca sau de a bea în public și-ți crează o presiune de-asta de nu te lasă să faci nimic ieșit din șabloane, dar cred că exact bătălia asta internă, provocată de presiunea candidaturii, scoate un om autentic afară. Iar autentic e fain, vorba Ruxandrei.
7. Intenția. M-au sunat mulți oameni azi să mă felicite, iar cine mă cunoaște știe că nu duc bine felicitările. Duc bine laudele la persoana a 3-a, chiar fug după ele, dar astea la persoana a 2-a mă ofilesc maxim. Am învățat să spun mulțumesc la ele - se pare că asta-i fericește pe cei care le oferă și că e mai constructiv și pentru mine, mai ales comparativ cu ofilirea. Într-unul dintre aceste apeluri telefonice, m-a întrebat cineva când încep activitatea și i-am spus că habar nu am. De fapt, habar nu am multe lucruri din ceea ce înseamnă să fii consilier local (știu mai multe decât average Joe, evident, dar cu siguranță nu suficient), iar asta se datorează 100% faptului că nu m-am prezentat la workshopurile despre ce înseamnă să fii consilier. Am convingerea fermă, însă, că duc acolo lucrul care se dobândește cel mai greu: intenția.
Consider că am toată intenția să muncesc pentru binele comunității, iar CV-ul meu (long story) are majoritatea lucrurilor descrise acolo încadrate la capitolul voluntariat. Am fost inspirat de oameni care și-au dorit binele comunității și am tras maxim să devin unul din ei. Time will tell daca chiar așa va fi fost.
8. Competența. Tot timpul am mers la inteviuri imaginare la mine în cap. Mult timp m-am întrebat cum să fac să explic unui potențial angajator că în CV-ul meu aș vrea să scriu un singur rând: "putere mare de înțelegere a domeniului ingineriei mecanice". Încep, încetul cu încetul, să migrez de la imaginea (din capul meu) de copil care învață lucruri, la adult care poate (în sensul de e capabil, nu că e liber) să facă orice. Nu știu dacă asta s-a întâmplat așa din cauza curiozității mele ieșite din comun sau dacă chiar am fost crescut bine de familie + anturaj, însă treaba aia cu "I'm an engineer, I can do anything" chiar simt că mi se aplică. Nu spun că e foarte valoroasă în noua epocă a oamenilor foarte specializați - dimpotrivă, dar cred că o minte cu adevărat inginerească e absolut necesară într-un consiliu, de orice fel ar fi el.
Mnoh, mă opresc la acest punct cu ingredientele vizibile ale omletei mele de consilier local, restul e ou, deci habar nu am ce e.
Ajungem la CUM:
În USR, democrația e la ea acasă, adică e mare agitație și ficare face cam ce vrea, iar o mână de voluntari o ține în fașă. Astfel că deși partidul s-a extins din 2016 de la 27 de membri la câteva sute, eu am fost tot mai puțin implicat, cu excepția celor câteva săptămâni pe campanie în care-s băiatu' cu excelul, vorba lui Allen, când mă ocup de alocarea delegaților din secțiile de votare. Altfel spus, sunt un membru fantomă de partid, până la următoarele alegeri. Probabil pentru că între alegeri e mai mult ceartă decât muncă, iar în preajma alegerilor, vorba lui Valeriu Nicolae, e campanie frate. Campania e militară, toată lumea trage la aceeași căruță sau toată lumea moare. With a taste of Christmas.
În USR toți membrii primesc mesaj în care le este prezentat faptul că pot candida pentru orice funcție disponibilă, politică sau nu. Adică poți candida pentru funcția de candidat. Și asta am făcut. Din motivele prezentate mai sus (ingredientele omletei), mi-am facut! CV-ul și ce mai trebuia și l-am depus în folderul de Drive. Așa se candidează intern la alegeri în USR.
CUM am fost ales să candidez pentru CL e altă poveste, din vremuri îndepărtate, în care puteau sta 100 de oameni în aceeași încăpere. Îi zice... conferință. Fie că e de Filială Locală, fie că e de Județeană, e o întâlnire în care fiecare candidat are un timp X la dispoziție pentru a se prezenta și un timp (adesea tot X) pentru a răspunde la întrebări. Cu cât mai mulți candidați, cu atât mai puțin timp la dispoziție, că și ziua e limitată în lungimea ei.
Spre deosebire de 2016, când eram un tânăr de 26 de ani, comunist (cu frica de această etichetă), idealist și energic care se prezenta unui grup de 27 de oameni care oricum îl cunoșteau, acum m-am prezentat ca un tip de aproape 30 de ani, voluntar în multe chestii (mândru de această etichetă), pragmatic, dar obosit de atâta politică făcută de hoți, ca hoții. Și m-am prezentat în fața unui public care habar nu avea cine sunt sau ce am făcut, în viață sau in USR și care nu am postat nimic de "uitați ce interesant, prezent și implicat sunt eu urându-i <<La mulți ani>> pe grupul de membrii unui alt membru, de ziua lui".
M-au votat pe locul 14. Din 27, asta inseamnă dead in the middle.
Asta însemna că partidul trebuia să ia vreo 50% în alegeri ca să iasă cel dinaintea mea consilier. Deci eram safe.
Desigur, exista șansa să se retragă unul-doi candidați înainte de alegeri și poate unul-doi candidați după alegerile parlamentare sau după alte evenimente din viața personală, fapt care mă făcea pe mine ”consilier de rezervă”, un fel de "sunt aici dacă aveți nevoie de ajutor”, postură care chiar îmi place.
Ei bine, povestea este că s-au retras doi candidați până la publicarea listelor și că nu au trecut pragul electoral decât trei partide, astfel că deși am obținut vreo 40% din voturi la alegeri, avem 44.4444444...% din locurile din consiliu, adică 12.
Și ghici cine era al 12-lea.
yours truly,
Și că am adus vorba de intenție, consider important să menționez că asta cred eu că este cel mai important aspect pe care-l aduce prezența mea în Consiliul Local (CL) al Municipiului Brașov.
Recunosc că nu mă așteptam să intru în CL din prima, așa cum nu m-am așteptat să fiu ales pe poziția a 14-a(!!) atunci când am fost ales, ținând cont că nu m-am implicat DELOC în campania electorală internă (noiembrie 2019, parcă), mai deloc în partid și în viața lui internă (cu excepția coordonării delegaților din secții la alegeri - lucru nu tocmai ușor sau facil).
Nici în prezenta campanie electorală nu m-am implicat, dat fiind faptul că m-a prins în mijlocul finalizării perioadei de implementare a CUB-ului, dar și pentru că încă mi-este greu să îmi fac sau să accept să mi se facă reclamă. Ca o antiteză la alegerile din 2016, când am petrecut săptămâni întregi prezentând conceptul de oameni noi, onești, competenți și integri (Nicușor Dan, Dacian Cioloș, etc) trecătorilor de la Modarom, strângând sute de semnături de la oameni care habar nu aveau ce este USR, la alegerile acestea am depus exact zero semnături pentru susținerea propriei candidaturi la CL, deși oamenii vin de bună voie acum la tine să semneze, ba chiar îți aduc și liste gata semnate. Se pare că mi-e mai ușor să cred în oameni pe care nu i-am cunoscut încă personal, decât să cred că sunt eu vandabil.
Să-ncepem cu "De ce", vorba lui Sinek
De ce am candidat?
E ca și cum m-ai întreba care este melodia preferată. Sau mâncarea preferată. Ascult regulat dintr-un pool de 2000 melodii, cunosc și adesea recunosc în jur de 6000 de melodii și da, din când în când, mă mai apucă să ascult aceeași melodie de 20 de ori într-o zi, ultima pățanie de genul fiind cu Time a lui Moonlight Breakfast, dar nu pot să spun că am o melodie sau o mâncare preferată, pentru simplul motiv că nu mi se pare intrebarea corecta. Ce vreau să spune că mintea mea nu e atât de structurată și de ordonată ca să poată furniza unul sau două motive clare pentru care am candidat. E ca o omletă cu multe ingrediente. Într-adevăr, în omletă mai poți vedea niște ingrediente, dar în niciun caz n-aș putea să știu care a fost oul din candidatura mea.
Ingredientele mari, în schimb, le pot pune pe o mică listă:
3. Încep cu 3 ca să nu creadă careva că ăsta e cel mai important motiv: modestia. Nu, nu sunt întocmai modest eu (așa cum nu cred că există cineva cu adevărat modest), însă se pare că îmi place maxim să mă comport precum un om modest. Cred că funcția de consilier local este cea mai modestă din toate funcțiile politice, astfel că se încadrează perfect la lista de lucruri modeste pe care îmi place să le fac. Evident că este mai modest să nu ai nicio funcție politică, dar tot mai modest este să nu te implici deloc în viața politică și vedem cu toții cât de constructivă a fost această lipsă de implicare din anii vieții mele (30).
4. Validare. "Orice om ii este...nevoie de validare".
5. Datoria. Deși m-am ferit toată viața de datorii fiscale atât de tare că îmi produce efectiv plăcere plata unei facturi în avans, se pare că simt nevoia de a mă îndatora pe alte planuri. Odată intrat în anturajul USR vezi oameni pe care i-ai vota și oameni pe care nu i-ai vota și-ți faci in minte un fel de clasament, unul pe care îl poți valida doar dacă îți oferă șansa să îî votezi. Astfel, nevoia de validare nu poate fi una etic împlinită dacă nu le oferi și tu ocazia să te voteze, să-și valideze faptul că sunt sau nu sunt nebuni în parerea lor vs. părerea generală. Astfel, consider mai degrabă o datorie candidatura în cadrul partidului, mai mult decât orice altceva.
6. Te face mai bun. Iar mie-mi plac oamenii buni. Serios, expunerea asta publică te face să te gândești de două ori înainte să-ți duci la împlinire orice gând negru ai avea. Și, mai important, te face să condamni mai acerb orice muc de țigară aruncat pe jos, orice lucru mic care scade calitatea unei comunități, iar asta, pentru mine, înseamnă bătătorirea unei căi pentru o evoluție frumoasă. Da, te face să te gândești de două ori și înainte de a te dezbrăca sau de a bea în public și-ți crează o presiune de-asta de nu te lasă să faci nimic ieșit din șabloane, dar cred că exact bătălia asta internă, provocată de presiunea candidaturii, scoate un om autentic afară. Iar autentic e fain, vorba Ruxandrei.
7. Intenția. M-au sunat mulți oameni azi să mă felicite, iar cine mă cunoaște știe că nu duc bine felicitările. Duc bine laudele la persoana a 3-a, chiar fug după ele, dar astea la persoana a 2-a mă ofilesc maxim. Am învățat să spun mulțumesc la ele - se pare că asta-i fericește pe cei care le oferă și că e mai constructiv și pentru mine, mai ales comparativ cu ofilirea. Într-unul dintre aceste apeluri telefonice, m-a întrebat cineva când încep activitatea și i-am spus că habar nu am. De fapt, habar nu am multe lucruri din ceea ce înseamnă să fii consilier local (știu mai multe decât average Joe, evident, dar cu siguranță nu suficient), iar asta se datorează 100% faptului că nu m-am prezentat la workshopurile despre ce înseamnă să fii consilier. Am convingerea fermă, însă, că duc acolo lucrul care se dobândește cel mai greu: intenția.
Consider că am toată intenția să muncesc pentru binele comunității, iar CV-ul meu (long story) are majoritatea lucrurilor descrise acolo încadrate la capitolul voluntariat. Am fost inspirat de oameni care și-au dorit binele comunității și am tras maxim să devin unul din ei. Time will tell daca chiar așa va fi fost.
8. Competența. Tot timpul am mers la inteviuri imaginare la mine în cap. Mult timp m-am întrebat cum să fac să explic unui potențial angajator că în CV-ul meu aș vrea să scriu un singur rând: "putere mare de înțelegere a domeniului ingineriei mecanice". Încep, încetul cu încetul, să migrez de la imaginea (din capul meu) de copil care învață lucruri, la adult care poate (în sensul de e capabil, nu că e liber) să facă orice. Nu știu dacă asta s-a întâmplat așa din cauza curiozității mele ieșite din comun sau dacă chiar am fost crescut bine de familie + anturaj, însă treaba aia cu "I'm an engineer, I can do anything" chiar simt că mi se aplică. Nu spun că e foarte valoroasă în noua epocă a oamenilor foarte specializați - dimpotrivă, dar cred că o minte cu adevărat inginerească e absolut necesară într-un consiliu, de orice fel ar fi el.
Mnoh, mă opresc la acest punct cu ingredientele vizibile ale omletei mele de consilier local, restul e ou, deci habar nu am ce e.
Ajungem la CUM:
În USR, democrația e la ea acasă, adică e mare agitație și ficare face cam ce vrea, iar o mână de voluntari o ține în fașă. Astfel că deși partidul s-a extins din 2016 de la 27 de membri la câteva sute, eu am fost tot mai puțin implicat, cu excepția celor câteva săptămâni pe campanie în care-s băiatu' cu excelul, vorba lui Allen, când mă ocup de alocarea delegaților din secțiile de votare. Altfel spus, sunt un membru fantomă de partid, până la următoarele alegeri. Probabil pentru că între alegeri e mai mult ceartă decât muncă, iar în preajma alegerilor, vorba lui Valeriu Nicolae, e campanie frate. Campania e militară, toată lumea trage la aceeași căruță sau toată lumea moare. With a taste of Christmas.
În USR toți membrii primesc mesaj în care le este prezentat faptul că pot candida pentru orice funcție disponibilă, politică sau nu. Adică poți candida pentru funcția de candidat. Și asta am făcut. Din motivele prezentate mai sus (ingredientele omletei), mi-am facut! CV-ul și ce mai trebuia și l-am depus în folderul de Drive. Așa se candidează intern la alegeri în USR.
CUM am fost ales să candidez pentru CL e altă poveste, din vremuri îndepărtate, în care puteau sta 100 de oameni în aceeași încăpere. Îi zice... conferință. Fie că e de Filială Locală, fie că e de Județeană, e o întâlnire în care fiecare candidat are un timp X la dispoziție pentru a se prezenta și un timp (adesea tot X) pentru a răspunde la întrebări. Cu cât mai mulți candidați, cu atât mai puțin timp la dispoziție, că și ziua e limitată în lungimea ei.
Spre deosebire de 2016, când eram un tânăr de 26 de ani, comunist (cu frica de această etichetă), idealist și energic care se prezenta unui grup de 27 de oameni care oricum îl cunoșteau, acum m-am prezentat ca un tip de aproape 30 de ani, voluntar în multe chestii (mândru de această etichetă), pragmatic, dar obosit de atâta politică făcută de hoți, ca hoții. Și m-am prezentat în fața unui public care habar nu avea cine sunt sau ce am făcut, în viață sau in USR și care nu am postat nimic de "uitați ce interesant, prezent și implicat sunt eu urându-i <<La mulți ani>> pe grupul de membrii unui alt membru, de ziua lui".
M-au votat pe locul 14. Din 27, asta inseamnă dead in the middle.
Asta însemna că partidul trebuia să ia vreo 50% în alegeri ca să iasă cel dinaintea mea consilier. Deci eram safe.
Desigur, exista șansa să se retragă unul-doi candidați înainte de alegeri și poate unul-doi candidați după alegerile parlamentare sau după alte evenimente din viața personală, fapt care mă făcea pe mine ”consilier de rezervă”, un fel de "sunt aici dacă aveți nevoie de ajutor”, postură care chiar îmi place.
Ei bine, povestea este că s-au retras doi candidați până la publicarea listelor și că nu au trecut pragul electoral decât trei partide, astfel că deși am obținut vreo 40% din voturi la alegeri, avem 44.4444444...% din locurile din consiliu, adică 12.
Și ghici cine era al 12-lea.
yours truly,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu