Colind 2010

E simplu: in Targoviste pe 23 am fost cu colegii de clasa la profa de mate apoi l-am vizitat pe motanul la locul de munca iar dupa asta am fost la PingPong.

Desi eram foarte aproape de a nu ma duce in Brasov pe 24, am facut perfecta alegere de a merge, totusi.

Multe cuvinte n-as vrea sa zic, scriu pentru mine si asta n-o s-o uit prea curand.

Casele pe la care am mers sunt: Pupaza(repetitie), George, Iuli, Daia, Pisi, Victor Mic, Cornel Mic, Cornel Mare, Ire, Anda/Bica, apoi prin Bran, Pupaza si Sebi.

A fost absolut superb, multumesc tuturor, probabil mai mult Oanei! de altceva nu-i nevoie!

MiniRev 2010

Da, iata ca veni vremea pentru ca eu sa particip pentru prima oara la un party costumat...altfel. Asa ca m-am pregatit temeinic: mi-am luat caietul de fizica la mine si am asteptat sa-mi vina idei.

Vineri, 10 Decembrie 2010, eu, Balan, Ruxi si tatal ei, am debarcat in Intorsura Buzaului si am facut stanga spre un sat al carui nume nu l-am retinut. Mergem cativa km si ajungem la casa Ruxandrei, una veche, parasita si, last but not least...foarte mica! \:d/

Ne apucam, facem curat, mutam, facem foc (vorbesc cu facem ca si eu am facut cate ceva; mai mult ei dar si eu putin) si apoi m-am apucat sa-mi confectionez costumul: am decis ca va fi o palarie invelita cu Fizica! Intre timp am gasit si un veston portocaliu care se potrivea perfect cu pantalonii mei portocalii. Mai tarziu au venit alti cativa: Elena, Cornel si Iuli. Ei au stat si-au cantat dansat si alte cele iar eu m-am bagat la somn foaaarte devreme!
OK..iata ca veni si-a doua zi, ziua MiniRevului...N-o sa zabovesc multe: am taiat lemne, am mers dupa Soaca, ne-am costumat si ne-am distrat!


Nu am idee ce faceam sau de ce se uita lumea in halul asta la mine!



OK...daca e nevoie de costumatiile celorlalti le puteti admira AICI

Decembrie pana-n MiniRev

Da, a trecut ceva vreme de cand n-am mai scris pe aici, dar viata suna cam asa:
Dupa aniversare avea sa apara ziua de 1 decembrie in care nu invatam si deci 30 noiembrie m-a prins acasa si m-a tinut acasa pana pe 5...minivacanta in care m-am intalnit cu Scrix... si-n rest am cam stat degeaba. La sfarsitul minivacantei am reusit sa vin si eu, in sfarsit, la Brasov cu Stefan.
Proaspat revenit la Brasov, primesc un telefon de la Mr. Smendre care ma invita la un meci de Hochei, invitatie la care am raspuns instantaneu si plin de bucurie cu "da". Nu vazusem niciodata un meci de Hochei, urma sa fie mindblowing! Nici n-am despachetat toate cele de-acasa si-am tulit-o spre patinoarul olimpic. Ajuns acolo am obs ca am venit cu o ora mai devreme asa ca am mers la o bere... la bere am aflat ca-n singurul weekend in care nu stiam ce voi face va fi MiniRevul :) and so the story keeps being perfect!
Revenind la patinoar, ne-am intalnit si cu Gabi Munteanu care fusese la toate meciurile echipei de pana atunci si ne-a zis ca n-a vazut nicio bataie. Noh, si am intrat, am ocupat locuri si am asteptat...
Hocheiul este incredibil de spectaculos, mai ales daca tii si cu o echipa. Cred ca este cel mai greu sport posibil si unul din cele mai spectaculoase si deci, da, mi-a placut la nebunie! Cand te aflii in tribuna te face sa te gandesti la faptul ca football sucks!


Dupa tura aniversara au urmat numai evenimente ce nu prea au avut legatura cu muntele drag ci mai degraba au avut legatura cu dragii oameni care merg pe munte. Asa se face ca zilele au zburat pana-n seara de miercuri cand am mers la sedinta iar dupa - bere. In cazul meu, vin fiert la 3 lei 400ml :)

Joi ne-am intalnit mai multi si-am mers spre Piata Traian de unde mi-am achizitionat niste schiuri bengoase pe care am de gand sa invat sa schiez cum trebuie. Gasisem o gramada de chestii pe-acolo, inclusiv un costum salomon...1 milion :) am sunat-o repede pe Heea si a venit si l-a luat. Intre timp am mers si-am mancat la Ohaba. Probabil o sa sun ca Baniciu cu miturile sale urbane dar asta chiar merita mentionata: Ohaba este un restaurant foarte putin pretentios, foarte spatios, foarte curat si unde mancarea este foarte buna si foarte ieftina (1.5 lei portia de cartofi prajiti, 4.5 lei o ciorba de fasole foarte mare buna multa si cu ceapa si paine, 2.5 lei o bere si lista poate continua). N-am sa dau detalii despre unde se afla pentru ca e complicat :)

Dupa asta am mers la Kaufland sa facem cumparaturi pentru MiniRev si apoi la Smendre sa iau frigiderul. Am ajuns cu frigiderul acasa si direct SOMN a scris pe mine.

La multi (37) ani CPNT!

Da, iata ca au trecut 37 de ani de cand voluntari de prin toata tara voluntariaza in domeniul naturii si nu numai. Din acesti 37 de anisori as putea sa vorbesc si eu despre unul, ultimul, care a fost magnific si s-a incheiat pe masura, cu o tura aniversara.

Deci:noi, adica Eu, Catalinux, Balan, Vladuts, Anda, Mihai, Ruxi, Iuli si Elena am plecat vineri dimineata cu trenul de 8, am coborat in Zarnesti si i-am dat pe jos tocmai pana la constructia "urata" de lemn de pe partea dreapta, ce apartine de Romsilva (sau ceva de genul) unde au gasit baietii (Balan cu Vladut) pe cineva care sa ne duca cu masina pana-n Plaiu Foii - multumim Sulica. Din Plaiu Foii, toti am crezut ca mai e putin pana la cabana...si-am mers...si-am mers...si am ajuns in cele din urma la o stana unde avea loc un peisaj absolut magnific: Poza 1 Poza 2
Poza 3
Poza 4

Poza 5
Dupa stana a urmat o coborare pe care aproape ca am murit de ras. Serios, eram mai mult timp cu fundul pe pamant decat cu picioarele... de ce radeam? De faptul ca noi eram doar noua, urmam sa fim vreo 40 la cabana si toti aveau sa efectueze aceiasi coborare ... noaptea :)) si n-i imaginam injurand toata coborarea si ghici ce...chiar asa a fost.

In fine, iata-ne ajunsi la cabana Garofiţa: Poza 1 reprezinta vederea de la cabana spre Crai.
Dupa ce ne-am facut comozi ocupand primele paturi, am decis sa jucam diverse jocuri gen Johnny Johnny si altele de atentie distributiva plus, cireasa de pe tort...Mafia! Incercand sa-i asteptam si pe ceilalti...ne-am bagat la somn. Unii s-au trezit cand au venit cei multi, altii nu. Si deci am dormit pana dimineata :X - deja devenea o tura de relaxare pentru mine.

Dimineata, vizibil mai multa lume in camera, "s-a" decis sa mergem in tura... si ne-am imbracat, mancat si deja plecat... Traseul era unul simplu: pana la Cerdac si inapoi - perfect pentru nevoile si asteptarile mele (mai ales pentru echipamentul meu)

Voind sa merg foarte incet, m-am pus in coada monomului si-am mers foaarte lejer. Am ajuns la Marele Grohotis si apoi am intrat intr-o pestera alaturata care avea un tavan superb pentru căţărare de la care am tras o masiva febra musculara la antebratul drept (am căţărat de m-am febrit - da' io n-am lucrat la el \:d/). Dupa ce-am vizitat pestera am mers spre Cerdacul Stanciului, un monument al naturii! In poza 2 il puteti vedea de la distanta iar in urmatoarele 3...zoomed in!
Aici daca aveti chef de privit chiorâş ma puteti vedea pe mine pe varful pietrei.

Daca aici am pus o poza de grup, mai jos trebuia neparat sa apara una "iola"


De aici unii din noi am coborat - care pe unde a vrut sau a apucat iar ceilalti au continuat tura inspre poiana inchisa, daca nu ma insel, unde au facut niste poze MAGNIFICE!

Cand am ajuns la cabana i-am gasit pe cei care nu venisera in tura, spunandu-ne ca luati-va tot ce-aveti si mutati-va sus, ne-au dat afara. Dupa 1 minut am aflat ca ne mutam in pod si ne injumatateste taxa de cazare... iar in pod...oh da, in pod, ce bine fu!

De baut ne-am apucat imediat ce am ajuns in pod, si ne-am oprit...cand ne-am luat somn. Atmosfera a fost una magnifica, Freddy a inceput sa cante si s-a oprit dupa (cred eu) o ora, i-a pasat lui Malurici iar de acolo nu mai am notiunea timpului. Stiu doar ca a cantat si Oana.

Oricum, o betie pe cinste si o aniversare magnifica!

La multi ani CPNT!

Creasta Nordica a Pietrei Craiului

Iata ca ne-am strans sa mergem, in ceea ce Cornel numeste, tura aniversara...din Grindul Speo. Ca si membrii de tura am fost eu, Cornel, Iuli si Ruxi. In tura am plecat pregatit special pentru ploaie si singura oara cand a picurat cat de cat am umblat in tricou cu maneca scurta.

Noh, ne intalnim relaxati la ora 8 fara 10 la gara, ne suim in tren si debarcam in Zarnesti. Eu eram cu rucsacul meu de 30 de litrii si restul echipei avea tata...rucsaci mari! In concluzie, pentru echipa, eu am carat numai 1 kg (de vin, desigur), Iuli, eroul echipei a carat 7 kg numai lichide pentru noi, asta pe langa mancarea si toate ce le avea pentru el.

Si pornim: mergem relaxat pana la Botorog, acolo ne schimbam/echipam/dezechipam, ii salutam pe cei de la FDC care mergeau la chef la Curmatura si mergem si noi in tot aceiasi directie. Aici a inceput sa ploua putin si deci am ramas in tricou :). Trecem de 2 sau 3 grupuri pana la Curmatura, salutam si acolo salvamontistii si cei 2 Saint-Bernards si reincepem sa urcam. Dupa putin timp mi-am adus aminte ca mi-e foarte foame si am scos un sanvis, lucru care l-ar fi facut si ceilalti daca ar fi putut sa manance in timp ce merg, deci au facut foamea vreo 15-20 de minute.

Am ajuns si-n Saua Crapaturii pentru prima oara, m-a surprins faptul ca nu bate vantul foarte tare acolo. De acolo pana-n Piscul Baciului (Varful La Om, alt. 2238) nou pentru mine a fost doar urcarea pana in creasta (intersectia cu traseul de Padina Hotarelor), portiune deloc urata si putin tehnica.

La Refugiul din Vf. Ascutit am gasit niste conserve de pate vegetal Mandy (saru-mana celui ce le-a lasat acolo), a intrat bine la mine in stomac :D. Mersul pe creasta matematica m-a facut sa-mi doresc si mai tare sa fac toata creasta intr-o zi si chiar asta am planuit seara cu Bogdam, care va avea permis si masina la anul...

Peisajul a fost superb toata ziua: ne aflam deasupra norilor, vedeam foarte clar Bucegii plini de zapada de la 1900 metrii in sus, Creasta Fagarasului, la fel de inzapezita, Iezerul - ditamai dealul...si toata depresiunea Brasovului - un nor enorm!

Ajunsi la Piscul Baciului am facut o poza de grup si i-am dat direct la vale, in ce directie nu am voie sa spun ca apoi citesc vandalii de refugii si cine stie... dar pana cand am ajuns aproape de refugiu era deja noapte si ceață. M-a facut sa ma simt foarte bine ca l-am gasit eu, ceea ce inseamna ca nu sunt atat de slab la orientare...pe cat cred/par. Da, este vorba despre Refugiul Speo, despre care am mai scris candva pe-aici.

Ajunsi, schimbati, ne bagam intai la o supa apoi la fiert vin..si-am fiert si-am fiert pana n-am mai putut sa beau (nu stiu din ce motiv), asta neinsemnand foarte mult. Observand tot timpul aburii ce ne ieseau pe gura si pe nas am decis sa continuam seara in sacii de dormit: ne-am bagat in saci si am inceput sa cantam (cat mai afon posibil) toate cantecele folk ce ne veneau in cap iar cand n-am mai avut idei am trecut direct la somn.

Sacul meu de dormit s-a comportat. Atat pot spune despre el tinand cont ca stateam in el in 2 polare, 2 perechi de sosete si pantaloni cu captuseala si cand a plecat soba (Ruxi) de langa mine m-am trezit fiindu-mi frig :-<.

Eu macar m-am vaitat. Cornel a stat toata noaptea "la marginea patului" tremurand - nu stiu de ce nu s-a inghesuit si el in noi, dar pot spune cu siguranta ca a fost foarte surprins de cat de frig a fost noaptea.

Glumele diminetii au fost pe seama continuarii traseului propus initial si anume Creasta Sudica dar cum...erau doar glume...am coborat la Grind si apoi la Table si apoi la....Zarnesti, agațându-ne in ultima clipa de tren.

Cam asta fu, e mult, e plictisitor, dar e adevarul!
Aaa...am uitat sa precizez faptul ca am ajuns in Brasov - un frigu' dracu', m-am schimbat si am mers la meciul de Baschet CSU Cuadripol Brasov - BC Perla Harghitei incheiat 75-70 unde Boian a jucat foarte bine!

Valea Seaca a Costilei

M-am trezit din nou voios pentru a merge in tura. De data asta s-au schimbat cu totul variabilele: am mers in Bucegi si alaturi de Bogdam, Catalinux, Smendre si Timea (a.k.a. Melinda). In tren ne-am distrat destul de tare si am stabilit traseul: Valea Seaca a Costilei. Nu mai fusese niciunul din noi pe-acolo insa faptul ca scria de ea in cartea lui Walter Kargel a fost destul de convingator pt Smendre. Am uitat sa precizez ca vorbisem si cu frantuzoaicele Josephine si Stephanie si alte 2 prietene de-ale lor sa mergem in tura impreuna. Ele vroiau sa mearga la Vf. Omu si deci au mers cu noi pana la intrarea in Valea Cerbului si inca putin, pana am facut noi stanga spre Seaca Costilei.

Da, Valea Seaca a Costilei se afla in partea stanga a Vaii Cerbului (cum urci) intre vaile Malinului si Verde. Si iata ca dupa o mica pauza de nevoie/nevoi, am intrat pe firul vaii. Pasii timizi ai Timeei m-a facut pe mine sa ma tem si in concluzie tot traseul am avut probleme cu hiperventilatia si tremurat de membre but hey, cineva a zis "do one thing, every day, that scares you" si deci nu mereu aceste 2 simptome sunt rele :D

Despre traseu nu pot sa zic prea multe pentru ca nu ma pricep (la scris) insa pot spune ca am ocolit o ditamai saritoarea la un moment dat si ca,cel putin in partea de sus, cartea lui Kargel nu este conforma cu realitatea: el zice ca sunt 3 hornuri si traseul usor e pe cel mai din dreapta. Intr-adevar sunt 3 hornuri iar cel mai din dreapta e cel mai usor insa ce apare dupa ce trecem de horn este...demn de o reactie de genul "tre' sa ne intoarcem": o ditamai prapastia si certitudinea ca pe-acolo nu-i drumul.

In concluzie, a trebuit sa coboram putin, sa admiram peisajul, sa ne hotaram pe unde mergem. A(m) decis ca cel mai bine coboram in Valea Malinului, zis si facut: pana a cautat Smendre iesirea spre Malin eu am dormit ceva vreme, cca. 10 minute in care am si visat ceva. Apoi ne-a chemat si am mers pe o brana de jnepeni o buna bucata de ...perete. Da, punctul unde ne aflam noi era cam la 50 de metrii mai sus decat firul vaii Malinului asa ca am recurs la o metoda valabila doar in caz de ratacire. Jnepeneala abrupta, pe ici pe colo cu niste coarda de care sa ne tinem.

Am uitat sa mai precizez faptul ca Malinul arata foarte altfel fata de celelalte vai, dar din nou nu ma pricep sa explic cum, cel mai bine vizitati si trageti concluzii. Am coborat pe vale, ne-a prins noaptea, 5 insi, 3 frontale si 2 telefoane cu lanterna si ne-am descurcat...cat de cat. Am ajuns in siguranta in Poiana Costilei, am admirat frumusetea lunii care imediat a disparut dupa stanci si apoi am luat-o la pas spre Busteni unde am asteptat cam o ora trenul de 10 fara 10 (a avut intarziere numai 15 minute).

Ca o comparatie amuzanta referitoare la subiect, statisticile au aratat faptul ca-n Japonia (tara cu relief predominant montan), intarzierile cumulate ale trenurilor au insumat in anul 2008 5 minute iar in Romania 4 ani si ceva :)

Odata luati de tren, nu ne mai ramasese decat sa ne relaxam cum puteam in incomodele si imputitele vagoane noi si sa observam controlorul de tren cum altfel decat...beat :))

Duminica, cu ajutorul binevointei lui Smendre, am reusit sa mergem la catarat pe Tampa :)

Eu, Catalinux si Bogdam am reusit sa urcam tot traseul "Scoala" desi Bogdam vroia sa coboare din 2 in 2 metrii si Catalinux era total infricosat de prinderea hamului Singing Rock.
Cat despre mine...am batut recordul la viteza pe traseu ;) am facut cel putin jumatate de ora =))

Inca odata, multumim Smendre pentru "scolire"!

Tura pe Vf. Postavaru

M-am intalnit cu Andrei sub colina, le-am asteptat pe fete la "universal" si am dat-o in sus.
Fetele erau Mirela si Ruxy, ele au propus tura iar eu am acceptat-o si l-am invitat si pe Andrei (nu faceam fata altfel :P )

Ziua fu magnifica, majoritatea timpului umbland in pantaloni scurti si tricou, pe alocuri cu geaca de vant si fes. Traseul fu: Brasov, Saua Tampei, Poiana Stechil, Poiana al carei nume nu-l mai tine minte Andrei, partia Postavaru, Varful Postavaru - are 1799m si adaugand metrul de beton turnat in varf se ajunge (probabil) la 1800m - In varf batea vantul extrem de tare, n-am facut nicio poza acolo desi ne-a oferit o panorama incredibil de frumoasa si de larga, un 360 de grade curat. Foarte impresionanta imaginea Bucegilor acoperiti integral de nori, nori din care mai coborau pe ici pe colo niste culmi ce se uneau cu pamantul - o perspectiva oarecum sumbra deoarece a doua zi trebuia sa fiu acolo.

Din varf am coborat la cabana, ne-am luat un ceai, ne-am mancat pachetelul si apoi am inceput sa coboram: am mers pe cruce rosie, am admirat cum oamenii lateau drumul, taind toti pomii de pe lateral si am vazut si live cam cum cade un ditamai bradu' tanar si linistit ce ne da aer de respirat zi de zi. In fine, mergand pe-un drum am ajuns in Schei, Prund si apoi direct la laboratorul de ELA (Electronica Aplicata).

Am facut 2 laboratoare intr-unul singur apoi am ramas la magnificul curs de AutoCAD, curs de la care am plecat singur dupa 10 minute, lasandu-mi colegii, doar 6 ce-i drept, sa gaseasca scuze pentru a pleca in grup...eu aveam de ajuns la bere pe sitei...era ziua lu' "heea heea heea".

Pe drumul spre sitei ma intalnesc cu Soare care venea cu bicicleta lui Cornel...tura de duminica de bitza. Interesant e ca tot cu Soare m-am intors in camin...

In sitei m-am simtit fooaarte bine, am incercat toata seara sa-i scriem ceva heei pe niste bani, bancuri de preferat, cu greu am reusit sa scriem pe 3 bancnote...

Dupa 4 beri, dialoguri cu romani, frantuzoaice si artisti, Freddie the artist scoate sus o sticla de vin si una de tuica...eu am luat 2 guri si deja eram planeta, Soare a continuat cu tuica si vin cu vreo 10 minute mai mult ca mine, nu am idee ce cantitate dar stiu exact ce-a facut din el acea cantitate - cel mai prietenos, recunoscator, distrat, vioi si activ om din CPNT, om care m-a rugat cu o ora mai devreme sa-l duc acasa - stia el ceva.

A fost amuzant sa urc colina eu pe bicicleta el alergand pe langa mine. L-am dus in camera, pe drum, insa, a mai luat la bord niste tuica cu ... cola =)) Foarte foarte amuzant a fost sa-l conduc!

Eh...si asa mai aveam doar 5 ore de somn pana-n tura de urmatoarea zi: See next post!
P.S. Iata ca n-a fost un simplu raport de tura, ci inca o pagina din al meu jurnal open to public!

Ture dupa ture, viata de student!

Da. Deja au mai trecut 2 saptamani de cand n-am mai scris ceva p-aici. Din ce-mi aduc aminte, am jucat niste baschet pe acasa, apoi a venit Scott in vizita sambata si am mers si la o bere care a decurs incredibil de prost, din cauza alcoolicului meu frate.

Duminica ne-am relaxat pur si simplu, ne-am uitat la House si apoi am plecat fiecare spre orasul lui, impreuna :D
Am asteptat ceva vreme ocazia tinand cont ca era duminica si ora 3, insa ne-a luat al 3-lea TIR care...din intamplare sau nu, soferul avea pe un cd doar parazitii si manele :). N-am mai intrebat daca ne ia fara bani, ne-am urcat direct, l-am convins cumva sa devieze de la drum si sa ne lase aproape de metro si...o zi buna! De acolo la fel...ne-am urcat direct in 2 minute...Fiat Doblo Panorama :) Despre Scott stiu doar ca a ajuns in Recea chiar ok...

Ca de obicei, viata mea luni marti si miercuri e superboring pana la sedinta, dupa asta parca ma transform: incepe speranta sa existe, viziunea unei vieti foarte frumoase, sentimentul ca exista si oameni cu care ma pot intelege si asta ma face sa ma simt absolut minunat!

La sedinta am stabilit faptul ca vineri merg in tura si ca sambata merg in tura, fabulos, nu?

Veni vineri, dar hai sa pun in alt post detaliile:

Boring post. Simplu update al vietii mele din ultimele 2 saptamani

Despre scoala nu vreau sa vorbesc, e un fel de pata neagra cu cateva fire de nisip albe aievea pe-acolo. Din camera 101b m-am mutat langa, la 102a. Colegii de camera...3 puncte de suspensie cred ca ajung. Ma rog, ciudatul sunt eu.

Intr-o miercuri am fost chemat de Bogdam la meci...Brasov cu U Cluj. In cupa. mergeam sa tinem bannerul de la jumatea terenului si primeam 15 lei si intrare gratis. Si-am mers. L-am luat pe Ovi si hai tati...noi la jumatea terenului, jucatorii pe langa noi, superchestie!

Intr-un weekend am fost la Manu la Valeni sa sarbatorim Sf. Dumitru si...dumnezeule! Am baut, am baut, si-am intalnit un copilas de 15 ani, orfan, hotul satului si m-am decis sa incerc sa-l conving sa nu mai fumeze - asta am facut jumatate de noapte. Cealalta jumatate m-am distrat, am dansat, am furat cateva beri "din spate", cel putin 3 de care imi aduc aminte. Asta cu toate ca aveam bere la discretie acolo unde dansam. Aaa...si la sfarsit, m-am trezit cu geaca lui Smendre pe mine si incercam sa ii explic ca-i geaca mea... si am vrut sa scot banii din buzunar si am scos...cheile lui, din alt buzunar am scos ...alte chei, din alt buzunar, un telefon si deci da...era a lui :)) apoi m-am trezit de-a binelea, in pod, dimineata, singur, infrigurat si cu o durere masiva de capatzana. Si mai urmau 2 nopti asemenea - yeah right. Am plecat in seara ce-a urmat, asta dupa bulz, gratar si iar gratar. Am luat si la pachet niste mere - vreo 3 kilograme, cel putin! M-am intors in Brasov cu gandul ca ziua urmatoare aveam RM si nu era indicat sa lipsesc.

Dupa asta a urmat o saptamana moarta, cu exceptia weekendului: vineri am mers cu Elena la Sibiu, (supposedly) sa vizitam orasul, partea veche a sa. Ca tot am ajuns in Sibiu am mers si la magazinul mult vestit si n-am rezistat tentatiei de a ne cumpara cate-o geaca. Pe deasupra, eu mi-am cumparat si-un fes de care-s foarte mandru, atat de mandru incat l-am purtat si azi cu pantaloni scurti si tricou.

Sibiul...impresii...frumos, centru mare, oras mare dar mult mai frumos Brasovul! Ah...am mers la Billa si am mancat salam cu paine pe-o banca. Ideal! De ce am mers la Sibiu ? Pentru ca o pot face pe gratis. La dus am mers cu un microbuz, la intoarcere ne-am chinuit putin mai tare pana ne-a luat un TIR cu un sofer care nu era prost! Rar se intampla treaba asta. Omu avea nevasta, copii si asculta rock si Parazitii - nice!

Sambata...trezire faina, relax si plecat spre Scott, la Recea. Am prins destul de greu un nene cu Fiat Albea pana-n Fagaras, am cautat ceva vreme iesirea spre Recea si dupa ce-am gasit-o am mers, si-am mers...pana m-a luat un nene cu dacia si caruia nu i-am platit, fapt ce m-a facut sa ma simt prost. Rasplata a fost faptul ca am mers 4 km pe jos :))

La Scott am avut socul de a vedea unde sta, a cunoaste oamenii cu care convietuieste si...man he's lucky! Super casa, oameni super, muncitori, ospitalieri, familisti, oameni normali, cu care poti purta o conversatie...numai laude!
Am ajuns, am mancat am mers la fotbal, mi-am murdarit un adidas ( asa a stat toata saptamana ), ne-am intors am mancat, am vizionat niste poze si apoi...clubbing tata!
Am plecat in Fagaras, am mers intr-un pub super fain si apoi in club. Acolo cred ca am fost printre singurii care am platit intrare, consumabila ce-i drept dar totusi...10 lei e ceva. Clubul era destul de special, fiind noaptea de Halloween, era full, plin de...cum ar zice Scott "fete care te fac sa urasti Romania", pe buna dreptate!

Dupa acest weekend a urmat o lune in care am facut RM, o martze in care am fost la ore toata ziua si am reusit sa obtin un patrar, delicios! O miercure cu ore dimineata, somn dupa amiaza, fifa mai exact si sedinta + bere seara, iar cireasa de pe tort, o trezire la 6 jumate in vederea mecanicii de joi dimineata, de la 7 si revenirea ACASA! la ora 2 :)

Deci iata-ma acasa, alaturi de indragita mea familie, dragul meu monitor iiyama personalizat si ai mei catzei...always...happy to see me :). Iar acum pentru niste secrete din casa...2 beri in Alexo, si alti cativa litrii in ... la pinga ponga :)

Noapte buna :)

Valea Seaca a Caraimanului

Da...cum o zi vine dupa alta, asa ne-am decis noi sa vina si-o tura dupa alta:
Si mergem...cum ieri se vedea foarte clar crucea, am zis sa ajungem azi acolo prin...Cel mai direct drum.
Ii dam in sus, admiram bucatile de pereti cu gheata, mergem la o faleza de catzarat, Piranha parca-i zice, admiram, pe-acolo era sa pice Smendre. A...da, din nou, am mers doar eu si Smendre in tura si nu ma plang, chiar deloc!

Urcam, urcam, e fain ca orice vale de abrupt. E vorba de foarte multa catzarare, am ocolit cateva hornuri/saritori...etc si-am ajuns...am mancat. Cand ne-am ridicat am realizat ca mai era juma' de drum pana sus. Da, atat pot spune eu despre un traseu, o sa vedeti ca mai sus mi s-a volatilizat memoria. Noh...si ajungem sus. Am avut de ales intre easy way, hard way si very hard way...n-am ales, am tot mers in dreapta "sa vedem daca merge sa trecem pe-acolo", si...dupa ceva vreme era deja prea abrupt. Panica m-a cuprins pe o mica brana de iarba inghetata si m-a tinut...mult!

Ajuns-am la un perete (vertical parerea mea), presarat ici-colo cu jnepeni si ghici ce...exact pe ei ne-am urcat. N-a fost usor deloc: Smendre a scos coarda, mi-a confectionat un ham, si-a inceput sa urce asigurandu-se din vreo 10 in 10 metrii. Am folosit tactica (virgula) cap si secund...el urca, ma asigura si eu faceam ca toate alea catzarandu-ma pe ce apucam. La niste jnepeni complet verticali (adica peretele vertical si jneapanul fiind...suspendat) n-am mai putut...si m-am lasat in ham deci...da, n-as fi putut urca neasigurat, cel putin nu pe-acolo. Dupa ce s-au terminat jnepenii de care ne puteam asigura a inceput stanca si iarba, mai putin abrupte dar nu foarte departe de verticala si in plus, peste tot presarate cu gheata.

Noi eram in dreapta unui horn inghetat si trebuia sa urcam. La un moment dat, dupa ce a urcat Smendre o portiune, mi-a zis ca e cam foarte greu pe-acolo si ca mai bine merg pe horn. Toate bune si frumoase daca as fi putut sa ajung in horn...trebuia sa traversez o mica brana inclinata plina de zapada. Sa sar nu mergea, sa merg pe zapada nu mergea, mai ramanea sa ma infig in limita dintre zapada si stanca dar...pe stanca era gheata, deci daca pleca zapada, picam si eu tot hornul. Ok, mi-am pus bocancii mei de oras marca Veer (da, pana acolo am ajuns in adidasi), am inceput sa sap in zapada. Mai mult tremuram decat sapam dar am reusit, am ajuns in horn. Acum mai trebuia doar sa vad pe unde pun mainile si picioarele, adica oriunde numai pe gheata nu. Si...am ajuns, am iesit in dreapta hornului, langa nenea Smendre si mi-a zis: "hai ca mai sunt doar 3 portiuni dinastea"...Nu stiu de ce nu l-am crezut, a zis-o foarte serios insa mintea mea nu mai putea concepe atata risc, pur si simplu eram panicat de (asa cred eu) cel putin o ora, o viata de om adica.

Si...da, am ajuns la Crucea Eroilor. Nu prea imi venea sa cred ca sunt viu, credeam ca o sa calc stramb la intoarcere si o sa imi rup glezna si apoi o sa pic cu mainile in fata, mi le rup si pe-alea si apoi dau cu capul de-o piatra. Altfel nu exista karma :))

Interesant e ca ieri credeam ca vom face o tura lunga: urcam pe seaca, ajungem la omu si apoi coboram in Bran...ne-a luat 8 ore sa urcam Seaca si, alt traseu de coborare decat Jepii Mici nu se afla in mintea niciunuia din noi. Cu toate astea am ajuns pe intuneric in Busteni, chiar daca luna plina facea ca in afara padurii sa fie foarte multa lumina, daylike!

Desigur, tren nu exista, ar fi venit un accelerat intarziat in vreo 10 minute. Am decis ca nu merita banii si am plecat la ocazie. Ne-a luat imediat un nene.

Faina tura! Desi s-a speriat Smendre de povestirile spuse de mine, mi-a zis ca aveam voie sa-mi fie frica pe-acolo deci...\:D/! Again, Faina Tura!

Tura in Bucegi - Brana mare a Costilei

Fain, joi dimineata, trezit la 5 si 20 am constatat ca-mi lipseste cana Starbucks trimisa de PJ din State...

Dupa constatare am mancat si am plecat la gara. Urma sa merg in tura cu Smendre pe undeva prin Bucegi. In tren, am facut ultimele reglaje la bocanceii mei si am asteptat sa apara lumina p-afara sa vedem cam cum va fi ziua...

La intrarea in Busteni, Smendre si-a adus aminte ca a uitat camera foto acasa, iar ca oftica sa fie maxima, peisajul era mai frumos ca niciodata. Imi pare foarte rau ca nu sunt in stare sa-l descriu...c'est la vie...inginer m-am nascut!

OK. Am plecat din Busteni, am mers pe triunghi rosu pana am intersectat Valea Cerbului. Am constatat amandoi ca n-am mai urcat niciodata pe aici si...din vorba in vorba am ajuns in dreptul Vaii Priponului. Am vizitat minuscula stana parasita, am continuat in partea inferioara a vaii si apoi am facut stanga ocolind mai multi versanti si traversand mai multe vai, dupa cum urmeaza, sper sa-mi aduc aminte corect: Valea Verde, Valea Malinului...noh...si cam atat cu memoria. Cine-i curios poate sa citeasca informarea unuia cu memorie. Ideea e ca am ajuns in Valea Costilei, am ocolit-o si apoi am mers pe Brana Vaii Albe...Scarry thing. La Blidul Uriasilor (sper ca asa ii zice) am facut o pauza de urgenta...4 capre coborau alergand un perete foarte aproape de vertical...retineti...alergau!! Am ramas cu gura cascata vreo 2 minute. A fost un spectacol pe cinste!
Dupa alte 5 minute am ajuns in Valea Alba, vale prin care am si coborat. Alt aspect interesant al turei a fost faptul in fiecare vale, conditiile meteo variau foarte mult: intr-una stateai in tricou sau tricou + polar, in alta puneai geaca si manusi si tot iti era frig. O vale era inghetata, alta era cu zapada, alta era insorita si aproape verde, foarte foarte interesant!

Valea Alba e la fel de frumoasa la coborare precum e la urcare - topai de pe-un bolovan pe altul pana jos. E superb! Din pacate, bocancii din picioare nu ma ajuta. Si azi ma doare talpa foarte rau.

Am ajuns in Busteni cu o ora inainte de ora 5 deci cu vreo 2 ore si ceva inainte de trenul de la ora 5, concluzia? Hitch-hike! Am asteptat mai putin de 10 minute pana ne-a luat un baietzas cu un camion, Iveco parca, cu 3 milioane de km, in stare destul de buna, care ne-a lasat tocmai la un giratoriu de pe centura, aproape de ceva numit Zizin - cred ca o strada.

Dupa asta tura am picat ca impuscat, am dormit de la 9 la 5 si iarasi tura, de data asta, extrem! Stay close!

Lira Noroioasa 2010

Da. A sosit ziua de vineri cand trebuia sa plec la lira. Lira este o etapa in campionatul national al cluburilor de turism si ecologie (CNCTE) in care probele de concurs sunt urmatoarele: slideshow, afisabile (afis ecologic, fotografie, grafica, caricatura) si proba culturala (cantece, poezie si umor).

Intalnirea avu loc la Kaufland, iar cu ceva intarziere au venit si cei cu masinile: Smendre, Pupaza si Vladutz. And off we go...

Ajunsi la Vulcani, la un complex destul de maricel, cautam loc de cort, asezam 4 corturi si vine nenea la noi "ca cum", "ca ce", organizatorii au zis 2-3, MAXIM 4 corturi...si ii zic omului ca sunt 4 corturi, "da' ce ma, nu mai stiu eu sa numar??"...si erau 4 corturi. Dupa ce a plecat nenea, au mai venit 3-4 corturi :D

Intram inauntru...sala de mese, ne aducem mancarea si bautura si ne punem la masa, mancam, cantam, aranjam echipamentul de sunet pe care Soaca l-a inchiriat...what does one do for his passion... , admiram prezentarile fiecarui club, ne dam cu parerea, intre timp mai bem cate ceva. Apropo, am gasit cel mai ieftin mod de a te imbata: Van Pur (bere blonda, naturala, dulce, cu 10% alcool si costa 2 lei doza de jumate).

Dupa slideshow se trece direct la cantare: Soaca, Cornel, Freddy, "Jecmaneii", poate si altii, nu mai stiu sigur. Stiu doar ca am stat, m-am distrat de minune pana am ramas cu ultimii, tocmai pana la ora 6 cand, din nou, "nenea" a facut gura. Am strans echipamentele audio si ne-am bagat la somn. Trezirea a fost fericita, fara prea mare durere de cap, am reusit sa observ faptul ca in fata noastra la 200 metri erau vulcanii...nu prea mari ei din firea lor.
Logic, ma duc sa manc. La masa, toata lumea morocanoasa, numai CPNT-istii nu erau foarte tristi...de ce? Pai ne-au dat afara. Si de ce nu erau CPNT-istii tristi? Nu ne-au dat afara din vina noastra \:d/!

Motivul fiind incert, a inceput lumea de prin federatie sa caute loc de...concurs si au gasit pe la Siriu.

Ca a aibe si titlu un rost, am fost si la vulcanii noroiosi. Unii dintre CPNT-isti mai fusesera cu 2 saptamani in urma la Vulcani si au facut baie in ei...asta aveau de gand si acum doar ca...acum era frig! Am mers, am ajuns si a iesit cea mai tare de portie a anului, cel putin pentru mine. O sa fur niste poze de la Balan pentru ca nu-s acasa si nu le am.


Bun...nu stiu cat de amuzant pare sau nu insa...am ras pana n-am mai putut sa rad si atunci simteam ca-mi vine sa plang. Nu pentru ca n-am intrat si eu, pentru aia mi-a parut doar rau. Imi venea sa plang pentru ca am ras la maxim si sunt ferm convins ca nu se putea a fie mai amuzant...but it was! A vazut Smendre la un moment dat un vulcan extrem de ingust si s-a gandit sa sara in el...fara sa observe ca langa el erau hainele tuturor ce intrasera si...da trecut de "supraplin" vulcanul.

La vara facem o tura la vulcani. Neaparat!

Da...dupa asta, nu stiu daca-l vedeti pe Balan pe-acolo dar...a ajuns cu ocazia in Brasov. A...am uitat sa zic ca astia pe la Vulcani sufera de lipsa de apa :) asa ca ei s-au spalat in...intr-un noroi mai putin vascos! de asemenea, am uitat sa precizez faptul ca afara nu erau mai mult de 7 grade, nici in vulcani nu era mai cald de atat...si da, au fost aproape de hipotermie daca nu intrasera deja.

Dupa asta, am plecat in Siriu la o mica pensiune mare in care nu prea aveai loc sa canti dar in care aveai loc sa dormi pe jos, moca. Acolo au avut loc celelalte probe si ne-am refugiat la etaj cu artistii nostrii. Sus se canta, jos se vedea meciul...a...meciul...l-am vazut, mi-a placut, instinctul de om prost inca e in mine si am zbierat cand a ratat Romania. Cred ca-s singurul care zice ca au jucat bine "aia" si cred in sansele la calificare, iata, am spus-o!

Dupa meci a inceput culturalul...Verde primii, impecabili ca de obicei, urmam noi. Eu stiam ca trebuie sa ma imbrac in femeie si ca am o replica..."Daca nu eu...atunci cine?". Vine randul nostru, ma duc sus, ma schimb in haine, vine Freddy, se schimba, coboara, mai avea un cantec, l-a cantat imbracat in femeie. Revine sus, isi da o palma-n cap si zice: "ce bou sunt, mai era o melodie in care eu nu cantam!" si...incepea umorul...eu am coborat inainte, imbracat normal, m-am dus langa niste CPNT-isti in spate si pana sa-mi dau seama ca erau beti destul de tare, dupa ce am tras fusta pe mine, ma luau de fund...da, multumesc Bejan, Victor, baiatu cu scandal si inca o fata (cred ca o andree).

eh...intru, imi spun replica si..toata lumea rade si aplauda, sa inteleg ca-s atat de bun? =))
Umorul e aici, sper ca ma pricep sa pun un youtube clip pe blog :)



OK. Dupa asta eu m-am dus la somn pentru ca nu bausem absolut nimic si nu mai aveam chef sa-i prind din urma. Da, nu pot sa ma distrez fara alcool, ce ratangiu sunt. Nu sunt, doar imi era somn!

In the morning after...premierea: CPNT a luat locul 3 intr-o lira in care se bateau alte 3 cluburi pentru locul 2 la general, locul 1 fiind ocupat de noi. Detasat! Suntem, deci, campioni. Noi ca si club. Felicitari celor 5 ce-au compus anul acesta, fie si alternativ, prima echipa si felicitari celor de la cultural! Eu n-am avut de-a face cu nimic, doar cu atmosfera din preajma.

Omul Carpatin

Sub brandul Carpathian Man a avut loc si anul asta Maratonul Piatra Craiului. A 5-a editie a marcat prima mea participare la orice fel de maraton.



Am plecat de-acasa vineri dimineata, din Targoviste m-a luat un nene cu un Volvo, de la EdySpedition si am ajuns la concluzia ca Volvo-i cel mai tare producator de TIR-uri. Am stat de vorba o gramada cu el si la Ploiesti mi-a cautat un alt TIR care sa ma duca pana in Brasov. A oprit unul de Carpatcement pe DN1 pe pod sa ma astepte si am mers cu el pana la Metro de unde am plecat in 5 minute cu un cetatean neamt cu un Opel Omega din '98. Si cu dansul am stat ceva de vorba si pana la urma mi-a oferit chiar si sa vand cartuse de imprimanta pentru el. M-a lasat langa Hard Discount si-am mai facut 10 minute pana la camin. Am ajuns, am dat 8 lei pe timbre si o copie xerox...(studenti fomisti!!) m-am instalat si apoi am plecat spre Bogdan.



In gara m-am intalnit cu Balan si Iuli, in tren ne-am asezat langa Mihai, Mihaela si Paul de la FDC si-am ajuns instant la Zarnesti. Ne-am inscris, am platit cei 85 lei, am primit toate cele, ne-am uitat la niste geluri, n-am cumparat nimic(eu) si apoi sedinta tehnica si cazare la Soaca.



In acea noapte am avut unul din cele mai ciudate somnuri ever. Nici nu stiu cum sa-l descriu. Stiu doar ca am avut emotii. Era un maraton...montan. Am mers la start, am salutat pe toti cei cunoscuti, am incurajat, m-am incalzit. Era frig dar destul de cald incat sa nu scoti aburi pe gura.



Planul meu era sa alerg in pantaloni scurti si tricou. Pana la urma am ajuns la start in colanti 3 sfertruri, tricou cu maneca lunga, geaca subtire prinsa la brau + borseta. Din Brasov mi-am cumparat 10 plasturi, in Zarnesti m-am trezit cu 7 plasturi...deci doar 7 degete acoperite.



Ok...ne asezam la start, castigatorii de anul trecut porneau mai din fata. Eu eram la cam 3 metri in spatele lor. Melodia de inceput a fost "hora", au dansat hora si cand sa inceapa cu 10, 9, 8...a zis Luci: "START".
Vazand ca nu prea se misca lumea in fata mea am decis sa o iau pe trotuar, sa ajung in fata pentru ca apoi sa nu fiu nevoit sa-mi schimb ritmul pentru a depasi. Strategia s-a dovedit a fi destul de buna tinand cont de faptul ca Balan m-a intrecut de-abia dupa vreo 5 minute de la start. Dupa "Fantana lui Botorog" nu aveam idee cum urma sa fie traseul pana sus pe Magura si m-au depasit cativa. Pana pe la kilometrul 10 nu am depasit pe nimeni si am fost depasit de foarte multi. Cand am ajuns aproape de "table" m-a depasit si Mihai de la Truly iar la table m-am oprit sa beau si sa mananc :)). Am baut nu mai putin de 4 pahare de sponser, am mancat muuulti struguri si un snickers si admiram cum ma depasesc puhoaie de oameni. Dupa table, in schimb, ma simteam un om nou, cred ca era din cauza bauturii, oricum, am depasit multi concurenti, era pentru prima oara in concurs, dupa start, cand depaseam. Pe deasupra, ma simteam si foarte bine. urcarea spre funduri ma asteptam sa fie foarte foarte grea si foarte lunga si ori m-am inselat amarnic ori eram eu foarte fresh, si pe acolo am depasit destul de multi.
Cand am ajuns sus in Saua Funduri eram in fata Geaninei si arbitrii i-au comunicat faptul ca-i pe locul 3 la fete si pe 62 la general. Mie mi s-a parut ca aud gresit 62 si am considerat 162...si tot ma simteam bine :)). De acolo am stat destul timp dupa restul lumii sa coboare pe Valea Urzicii si am inceput sa simt lipsa apei. Asta cred ca e unul din motivele pentru care am depasit la greu spre Spirlea si spre Plaiul Foii, insa in Plaiul Foii am ajuns rupt de genunchi. Acolo am stat, din nou, multa vreme, m-au prins multi din urma, multi care nici macar nu se opreau la realimentare. Eu am baut o supa, 2 sponsere, o apa + juma' de litru de apa la pachet. Apa am baut-o pana sa inceapa urcarea serioasa spre Diana si am realimentat de la paraiasul spre Diana. Cireasa de pe tort, Creme de la creme, urcarea dreacu, cum vrei sa-i zici, aia e Diana. 3 pasi pauza, 3 pasi pauza, cam asta era ritmul meu dupa ce m-a depasit Geanina. Rar simti astfel de clipe de neputinta in viata si rar ai astfel de vointa sa urci in continuare. La Diana m-am oprit sa scot bolovanii din sosonul drept si apoi direct spre chilii!!!
Asta era inca o necunoscuta, mai degraba o neamintita portiune de traseu, deoarece am mai coborat odata, fix pe acolo. Pana in Chilii am depasit vreo 2 iar apoi am avut surprinzatoarea surpriza sa gasesc in Coltii Chiliilor un post de realimentare care mi-a dat toate planurile peste cap. Nu ma asteptasem sa gasesc post si ma motivasem altfel si-mi dozasem altfel energia. Am bagat si-acolo destul incat sa ma depaseasca vreo 5 oameni, 2 i-am prins din urma si m-au depasit ulterior.
Cu durere la tot pasul, lipsa de energie, vazand Zarnesti-ul la orizont (in acel moment, cand am auzit ca-s doar 7 km pana-n Zarnesti am avut o reactie de genul "doar atat??", si intr-adevar, doar atat mai era dar dupa alti 30 alergati si mersi era "putin" mai greu), am incercat sa mai alerg cat mai puteam. Cei doi din urma mea, unul mai dolofanel si cu rucsac, unul mai slabut, la un moment dat au inceput sa alerge in asa hal incat in 2 minute nu i-am mai vazut :). Stiam ca nu mai are cine sa ma prinda asa ca am alergat destul de lejer pana jos. Inainte de a iesi la drum m-am intalnit cu Dani, il tot intrebam chestii in alergarea mea si la un moment dat m-am agatat de o sarma...oprire instanta, picior spanzurat, foarte urat! In fine, ma scot din spanzuratoare si reiau alergarea iar dupa cateva minute (nu am idee cate) ajung la finish. Dupa 41km alergati si mersi, ma asteptau la start foarte multi oameni, talangi la tot pasul, fluiere, aplauze si n-am stiut ce gest sa fac incat sa reiasa si fericirea mea si aprecierea pentru suportul oferit. Am ridicat mainile si am trecut pur si simplu prin poarta rosie. N-am avut timp sa reactionez la nimic si mi-a dat un copilas o bautura Sponser calda, Balan o prajitura si multe felicitari. 5 ore 37 minute 53 secunde. locul 22 la categoria 18-29 si locul 44 la general.

Cam atat.

Valea Costilei - cea mai frumoasa vale de abrupt de pana acum

Da.

Miercuri, am aflat de la Ileana ca sambata urma sa merg pe Valea Costilei, nestiind absolut nimic despre aceasta. Interesant sau nu, mai tarziu putin m-a sunat Bogdan sa ma intrebe daca vrea sa mergem la o tura pe munte in weekend...si a acceptat sa mearga cu noi.

Ah..da...toata saptamana m-am uitat la filme, m-am jucat DotA si seara am mers cu Cristi, B, Victor si Scrix la baschet. How 'bout that relaxation?

And off we go!

Eu anuntasem ca merg cu ocazia pana-n Busteni. M-am trezit la 5, am vazut ca afara e bezna, mi-am facut bagajul si-am plecat. La 5 minute de la plecare mi-am adus aminte ca nu am luat banii sa ii dau lui Bogdan si am observat si faptul ca trecea o masina la 5 minute pe drum.
Am decis sa ma intorc, cu ocazia asta mi-am luat si mancare de-acasa si am decis ca voi merge cu Nicusor :-<

La ora stabilita am ajuns eu si Nicu Posta acolo, Nicusor vreo 25 de minute mai tarziu and off we go! Ajungem in Fieni, culegem niste nuci si apoi ii dam spre Busteni.
Nu aveam idee la ce sa ma astept de la Valea Costilei, nici nu auzisem de ea ca traseu (fie el alpin) vreodata si in plus, fiind traseu de 1B, insemna ca e putin cam dificila deci si mai mult mister...uuu...

Am ajuns in Busteni, am oprit la Caminul Alpin, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat in sus, nu inainte de a ma intoarce din drum pentru a-mi cumpara niste dulciuri! De data asta mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Refugiul Costila. Acolo am stat, am facut niste poze si apoi, am urcat mai departe exact pe valea de langa refugiu, da, aia e Valea Costilei :D

Nici nu ma mai chinui sa pun pozele pe blog, e mult prea greu. O sa incerc sa le asez pe picasa, sper!

Si urcam noi urcam, eram extaziat, am stat in acel extaz vreo ora-doua, at least! Dupa acest ragaz, ne-am separat pentru ceva vreme, majoritatea nereusind sa urce pe o saritoare (nici eu de altfel, am apelat la o cordelina cu care m-a tras Gabi).

Dupa vreo cateva ore, nu am idee cate, am inceput sa constientizez oboseala, pana atunci anesteziata de entuziasm, si sa nu mai fiu atat de sprinten precum eram la inceput, deja zici ca-s mos la 70 de ani...pe vremea mea...

In fine, am ajuns sus, in acea mare palnie, am mers pe deasupra peretelui Vaii Albe si ne-am oprit la masa, cantat la multi ani Ilenei si dezbateri/vot. Din vot a reiesit ca vom cobori pe Brana Aeriana, fapt ce l-a scandalizat pe BogdaM, infricosat de marturia mea de-acolo. Pana la urma am coborat pe Brana, safe and sound. Din nou, coborarea a parut infinit mai lunga decat urcarea, mai ales din cauza ca vremea nu era deloc favorabila, slava "computerului" ca n-a plouat.

Intre timp ne-a prins si noaptea, ajunsi aproape de Busteni am bajbait dupa luminile din oras si am reusit sa ajungem...la o strada. De acolo, dai, cauta oameni, vorbeste cu ei, intreaba-i, ca pana la urma sa aflii ca strada pe care am iesit era cea din spatele Caminului Alpin, doar ca noi am facut stanga, in loc de dreapta ;))

Ne-am luat la revedere de la Brasoveni si ne-am indreptat spre casa. In Fieni am mai oprit pentru a mai gusta cate ceva de pe la Ileana de pe-acasa, in speta peste, fasole, prajituri, tort, niste Metin II cu Mihnea si...cateva cantece de suflet interpretate de cine altul...David Mălăuţ.

In drumul spre casa...m-a cam luat somnu'! Dar m-am trezit la calea ferata, ceea ce e bine.

Noapte buna!

P.S. Iata si cateva poze din tura

Gata tati, RELAX!

Gata, trebuia sa fac si eu cumva o tura de relaxare! Am decis sa mergem in Crai marti pur si simplu pentru a sta degeaba. Zis si nefacut. M-am trezit la ora stabilita, m-am uitat pe geam si-am zis ca "eu pe vremea asta nu plec" - erau niste nori albi si omniprezenti. L-am sunat pe Bogdan si i-am zis ca ... maine. Proasta decizie, toata ziua a fost asa, fara sa verse vreun strop de ploaie.

"Maine" m-am trezit si a trebuit sa plec. Am stat la ocazie, m-a luat un nene in camion iar la Nisipuri a trebuit sa facem cale intoarsa pt ca era inchis drumul...damn it!
M-a lasat sub pod, acolo m-am intalnit cu un nene cu care am mai mers cu ocazia, ne-am salutat si am pornit amandoi pe jos spre Metro. De la Metro m-au luat niste tineri care m-au lasat fix la Sellgross in Brasov...am ratat si trenul de la ora 1.

In fine, ajung in Zarnesti, era ora 3, il sun pe Bogdan, ii spun ca ajung in 2-3 ore si el zice "pai cum, ca-i traseu de 5 ore", moment in care am inceput sa imi fac griji. Trebuia sa merg pe-un traseu pe care n-am mai mers si era posibil sa vina noaptea...

Pe la 5 jumate ajung pe "la table", intr-adevar am mers rapid, mai ales ca eram singur si din 2 in 2 minute ma uitam in spate... Dupa putina rataceala, ajung eu sa ma intalnesc cu Bogdan, aproape de "la table", ne salutam, luam apa si ii dam in sus spre grind. Daca drumul din Zarnesti pana la table am facut ... 2 ore jumate, de la table la refugiu am facut inca o ora, palavrageala rullz!

Atat. N-a fost nicio zi plina de relaxare, in schimb a fost o seara mirifica in sacul de dormit, fara griji, in aer curat, exact cum ar trebui sa fie o vacanta studenteasca :)
Dimineata, proaspat cules din pat, ma vait de toate cele ca...deh, nicaieri nu-i ca acasa, mai ales ca-n patul de acasa. Facem un piure foarte scump, reusim sa-l si mancam, impachetam si plecam :-h!

Seara ce urma am dormit-o la Bogdan deoarece a trebuit sa mergem la Sibiu a doua zi, vineri, sa ne luam geci :X.
Deci: dimineata, drum pan-la iesirea din oras, ocazie, refuz, ocazie, refuz, ocazie - Sibiu. Ne lua un nene de 29 de ani, ungur el din fire, super de treaba. La un moment dat omu' a iesit din masina si a lasat cheia in contact. Plus ca ne-a fascinat al sau Peugeot Boxer cu motor mic, diesel si puternic :X

In Sibiu n-am avut de mers mult: de la intrare, am facut dreapta si-am mers 500 de metri. Am intrat in magazin si-am stat, am probat, am probat si iar probat. Pana la urma m-am oprit la cea mai scumpa geaca, am luat eticheta de pe una cu 10 lei mai ieftina si voila...am dat 50 de lei pe o geaca ce costa 60 si valoreaza 400 :) (inainte sa va ganditi la cat de nesimtit sunt, ganditi-va ca ma oftic ca n-am pus o eticheta de 30 de lei pe ea) :)

La intoarcere ne-am cumparat o paine supermare, superbuna si faceam pe studentii saraci desi eram doar studentul sarac. Cu toate ca in Sibiu la ocazie sta foarte foarte multa lume, ne-a luat cineva foarte repede. Cu un Fiat Doblo Panorama, 1.3 MultiJet 75 CP just like Cristi's, am ajuns la Brasov, gratis, bineinteles.

Partea proasta fu faptul ca a trebuit sa ajung de la gara la iesirea spre Bucuresti, ceea ce...fara bani, e cam greu => am scos de pe card 10 lei, mi-am luat bilet de autobuz si-am ajuns mai rapid putin :D

Interesant, spre Ploiesti, m-a luat cu o duba de Dolj, un baiat mai tiganos la faţă, care cand am intrat in masina asculta "Tot ce e bun tre sa dispara", avea subwoofer, era murdar de sange pe bluza si m-a luat fara bani.
Suna suspect nu? Eh...Omu' era suporter rapidist de cand se stia, acum se ducea la meci, asculta parazitii, apoi a intrat Queen, Scorpions, Coldplay si inca ceva tare. Super de treaba, mi-a zis cand mai merge la Brasov daca vreau sa ma ia, tot gratis...
Asa inveti sa nu mai judeci dupa aparenţe.

Omu' mergand la Bucale, m-a lasat la pod de unde in 5 minute am luat un Scania pana-n Targoviste, gratis dar chinuit.

Da. Cam asa a aratat tura mea de relaxare. Don't get me wrong, ma relaxez acasa la greu insa...ai nevoie sa mai pleci si de acasa cate-odata.

Trofeul "Ursul Carpatin 2010"

Dap...dupa multe intrebari, dubii, rataceli si alte curiozitati, iata-ne ajunsi, pe mine si pe Scott, in poiana unde se tine anul acesta trofeul Caraimanului. Dupa putine cautari, multe intrebari, am gasit si unde sa dormim, mai exact in cortul lui Smendre, el dormind in duba.
da...am ajuns seara, ne-am imbracat si noi, ca oamenii, am asistat la concursul individual de folk si apoi direct la somn.

Inca o dimineata cu trezire devreme, am inceput sa le urasc! Desi nu trebuia sa plec in traseu, tot m-am trezit devreme ca sa particip la probele teoretice iar apoi sa alerg in orientare.

Si deci: ne trezim, definitivam echipele, mergem la teste, ne amuzam putin de bocancii nr 46 ai lui Scott si apoi ei pleaca iar eu cu Breaza ramanem. Urma sa plecam in orientare: omu', organizator al orientarii, era mic, cu mustata si cracanat dar parea capabil...el a zis ca primii vor termina undeva pe la 20 de minute. Bun, imi facusem calculele...scoteam 30 de minute, era ok.
La 43 de minute dupa ce a plecat primul, am plecat eu. Ceea ce inseamna ca deja Cornel facuse vreo 30 de minute.
Ii dau tare, ajung imediat la postul 1...caut compostorul, nu era. Sfoara de care era legat era foarte scurta, am presupus eu, rupta. Ma uit in jur, cobor in vale (3 metri), nu-l gasesc. Cand sa dau sa ma intorc la start sa le zic ca nu este compostorul acolo, vad in varful postului o chestie de plastic cu un elefant desenat pe ea. Aia era...am stat 5 minute sa caut al naibii compostor.
Daca ar fi fost asta singura intarziere... Mai departe, postul 2, l-am gasit, matematic. Postul 3...ehe...cautand postul 3, am reusit din nou sa ies din harta. Am urcat pe-un varf de mai aveam putin si treceam de partea cealalta a Baiului :)). Clar, nu era bine. Am dat in jos la drum, l-am gasit si pe 3 iar de acolo spre postul 4 pur si simplu nu am stiut cum sa ajung. Am mers, am mers...am dat de-o apa, am coborat pe ea, am ajuns la drumul de la postul 8. Clar nu era bine. Imi pare rau ca nu am poza cu harta sa vedeti ce alternativa am ales la a ma intoarce pe apa ;)). Am alergat vreo 5 kilometri, am gasit postul 4 iar apoi inca 5 posturi gasite "ceas" de-a lungul acelor 5 kilometri.
Rezultatul? La postul 3 eram in la 11 minute in urma ultimului plecat. La sosire, dupa o ora si jumatate, eram pe penultimul loc :) Mi-a placut la nebunie! Am alergat enorm si am invatat ce inseamna sa nu stii sa te orientezi si sa te grabesti.


Restul zilei m-am relaxat, am mancat si-am stat de vorba. Echipele CPNT au venit primele din traseu asa ca am stat si cu ei ceva vreme. Dupa putin timp m-am bagat la somn si m-au trezit (nu stiu cine) cum ca sa merg la cultural...ca am rol in umor. M-am trezit, am aflat ce rol aveam, am retinut replica si-am plecat. Pentru umor o sa pun un link, desi nu prea se intelege mare lucru, in amintirea mea este tot hilar. Eu sunt pe la minutul 3:30 dar sugerez sa-l vizionati integral. Da, sa detaliez: eu eram in pantaloni scurti, sutien, bentiţă, frontala, manusi si beţe de ski. Aaa...aveam si o pereche de sosete intr-o parte a sutienului.

Dupa culturalul nostru am stat si la celelalte...asistand la, probabil, cele mai tari culturale de anul asta. La somn m-am bagat destul de repede - a doua zi urma crosul, trebuia sa fiu in forma.

Dimineata, la trezire, inca mai erau oameni la foc ce mai cantau...Titusi cu Costica (Constantin David). Mai erau si chitaristii nostrii treji...nu dormisera (nu aveau cort). Dupa ce ne-am luat numerele, am stat 5 minute si apoi startul. Ca de obicei, eu plec printre primii ca sa pot avea ritmul meu. De data asta alergam in ghete, nu aveam adidasii, ultima oara cand alergasem in ghete se intampla pe transfagarasan, traseu complet asfalt. Acum era pamant + pietris, era foarte dureros. Pe langa faptul ca am inghetat(de frig), cand am intors la 2.5 km, eram al 4-lea, in spatele lui Paul de la FDC iar Cornel si Balan mi-au "sugerat" sa-l depasesc si sa termin pe 3...era nevoie de asta pentru a castiga trofeul. Am tras mai tare putin, m-am apropiat de el insa pana la sfarsit nu am reusit sa-l depasesc. Ulterior am aflat ca si daca-l depaseam tot nu castigam noi trofeul, trebuia sa iasa Paul pe locul 5. Si-asa am terminat eu crosul pe locul 4 X(X( la naiba! Drept consolare, la plecare, mi-a dat cornel o cana \:D/! Saru'mana!

Dupa ceremonia de premiere ne strangem corturile, mai stam de vorba si apoi plecam. Eu am ramas la DN1 asteptand ocazie iar restul au mers spre Brasov, cu perspectiva unei beri.

La ocazie am stat surprinzator de putin si a oprit un Focus MkII \:D/. Erau cataratorii de la Caraiman, mergeau in Ploiesti si au avut bunavointa de a ma lasa sub pod. De acolo am stat maxim 10 minute si m-a luat un cuplu la vreo 35 de ani...intr-o Dacia Solenza care, la un moment dat s-au plictisit de muzica usoara de pe info pro si au decis sa bage caseta...era un concert Black Sabbath ;))

Si-am incalecat pe-un scaun, am tastat si v-am spus povestea asa!

AAA!! POZE!

















Aici este montarea numarului


























Start lansat ca de obicei

Aici sunt eu la finish...evident, RUPT iar in cealalta sunt eu cu muschii crescuti dupa cross.

P.S. nu stiu sa aranjez niste poze in pagina :)

O nouă săptămână, o nouă deplasare

Da. In tabara am aflat ca echipa brasovenilor va merge la Padina Fest si mi s-a parut inadmisibil sa lipsesc eu. Asa ca joi am zbughit-o cu ocazia in Ploiesti, m-am intalnit cu Cristina si am asteptat la ocazie cea de-a doua ocazie: spre Busteni. Ne-a luat un nenea inginer si ne-a dus in siguranta pana-n Busteni unde ne-am intalnit cu...Bogdan, Mara, Serj si Iulia, am ras putin de echipamentul fiecaruia si i-am dat in sus pe Jepii Mari. Intre timp am capatat o zgarietura pe fata, destul de impunatoare dar pe care n-am simtit-o, zgarietura despre care ma intreba fiecare. M-au intrebat si duminica oameni care m-au vazut de vineri :))

Pe traseu mai schimbam rucsacii intre noi astfel ca fac si eu cunostinta cu cum e sa ai rucsac smecher :) lovely! Ajungem cu bine la Piatra Arsa, gasim apoi un traseu si pana la urma scoatem harta si Bogdan cu Serj hotarasc sa mergem..."încolo". Si asa am ajuns noi la Padina Fest. De ajuns am ajuns, am amplasat corturile si...somn =)). Initial trebuia sa dorm pana pe la 9 cand incepeau concertele si toate cele insa...la 9, eu dormind, sunt anuntat ca nu se mai tine niciun concert, asa ca ... somn :)

Dimineata, constatam (eu si Bogdan) cu oroare ca in 1 ora jumate trebuie sa incepem sa urcam spre Vf. Omu si atunci mi-a venit mie in cap ideea unei ture de relaxare - more about that in a later post.
In fine, ne strangem tarlaua, mancam un piure, ii salutam pe cei ce ramaneau inca 3 zile la relaxare si ii dam in sus pe Valea Obârşiei. Ajungem la 2505, Bogdan isi cumpara un ceai in speranta ca-l va primi gratis, il plateste, il bea si apoi plecam in jos spre Babele - Busteni.

Vorbisem cu Scott ca in 3 ore jumate sa ne intalnim in Busteni si drept urmare am stat mai putin de povesti pe drum, asta nu-nseamna ca am tacut vreo clipa :)) Eu tot incercam sa-l conving pe Bogdan sa vina la parasutism iar el nu. Pana la urma a ramas nu.

Ajungem cu bine in Busteni, il conduc la gara pe minor, ne salutam si apoi ma intalnesc cu Scott sa mergem la concurs...

Speo - Alpin 2010

Asadar...inca o tabara marca Ileana - inca o saptamana pe munte, de data asta mai gratuit \:D/

Am aflat de tabara vineri cand caram butelia de gaz spre duba, am zis da, bineinteles. Luni...la ocazie cu catalinux...cautam spre Fieni - ce sa vezi, ne-a luat Manu pana-n Pucioasa. De acolo am mers pana-n Pietrosita cu un Focus MkI break...aer conditionat frate!

Am ajuns in gara, erau acolo copii din Braila si Felix (a.k.a. Superman, motanul, parasutistul, alpinistul...etc), am sunat-o pe Ileana sa ne asiguram ca nu platim transportul, am asteptat cuminti trenul, am reusit sa sar un gard ce-mi dadea batai de cap si...a venit trenul: coboara lumea...coboara, multi cunoscuti, foarte multi cunoscuti de anul trecut din tabara: aceiasi poveste - ei participanti eu monitor.

Cum ne cum ajungem noi la cerbul, casa noastra pentru urmatoarele 7 zile si 6 nopti. Era program liber seara plus masa - fain tare. Mai tarziu ne-am strans in camera Buclucasilor si am jucat diverse jocuri, toate supertari. Am ras foarte foarte mult. Noaptea, insa, ne-am petrecut-o intr-o camera foarte mare, doar eu, Catalinux si Felix deci...am murit de friiig!

Ziua 2: primul traseu, Valea Bratei - la fel de frumoasa ca intotdeauna, mai putin uda, am mers in adidasi si mi-am luat teapa inca de la inceputul traseului - m-am udat foarte foarte devreme si-am mers asa tot traseul, bineinteles, fara sa mai pic. Ca si parte funny pot adauga faptul ca eu si Serj ne-am intors dupa Iulia vreo 100 metrii si am aflat apoi ca...ea era muuult in fata :)
La intoarcere am alergat sa-mi spal adidasii, intr-o tardiva tentativa de a ma antrena pentru maratonul la care as dori sa particip in octombrie...
Dupa masa am mers direct la stanca de cocotz unde, cu Marius, am pus mansa, am incercat sa ma catar pana sus, n-am reusit, si apoi am inceput sa echipez lumea. Asa veni seara, ne retragem, mancam, savuram programul cultural si apoi fiecare pe unde-apuca: eu am ajuns in foisor jucand red alert 2 in retea intre 2 laptopuri...joc de la care am iesit undefeated - overall pe tabara :D aaa...jucam pe touchpad

Ziua 3: al doilea traseu, Valea Ratei - la fel de frumoasa ca intotdeauna doar ca in mare parte schimbata - ditai viitura a venit si-a luat ditai stancile si-a schimbat peisajul - tot foarte frumos ramane. Cu chiu, fara chiu, cu vai fara vai...am terminat si traseul asta, tot rapid. Ne-am intors in tabara, am infulecat cate ceva si apoi spre rapel...la rapel am plecat cu Felix si a sosit apoi si Ileana. Fata de alte dati, de data asta am contribuit si eu la ceva ... am pus cordelina de urcat, asta dupa ce mi-a aratat Felix cum naiba se leaga o coarda...de-un pom, si-apoi de altul...si de altul.
Eh...si daca la catarare nu m-am descurcat bine, la rapel tin sa precizez ca nici n-am incercat...pur si simplu n-a fost timp si nici n-am insistat. In schimb am mai incercat odata la catarare si ghiciti ce...same shit =))
Seara...nu mai stiu. ori red alert 2 ori...altceva (nu intrati la idei, ma cunoasteti bine, as vrea eu...)

Ziua 4...era rezervata pesterilor iar apoi parcurilor. Zis si facut...dimineata am mers in pesteri, a trebuit sa ascund o hartie si-un pix, cat mai complicat, si le-am ascuns de nu le-a gasit nimeni :)). Stati sa detaliez ca e faina treaba: Intra lumea in pestera Onicai...o pestera destul de ingusta - 4 labe, fara târâş, lunga, neramificata, MULTI TANTARI si, evident, paienjeni obezi.
Mi-a placut ca si-au invins destul de multi oameni frica si-au intrat pana la urma in pestera...e un pas maricel spre combaterea urmelor de claustrofobie.
Intorsi la tabara, mancam si o zbughim afara in parcul de aventura...eu echipam si dezechipam, iar la sfarsit cireasa de pe tort...eu prin parc, again. In acea seara pare-mi-se, am jucat jocul cu numele si scaunele...genial joc - proiectat sa fie jucat 10-15 minute cand nu cunosti numele celorlalti - noi l-am jucat vreo 2 ore dupa care am bagat un twister superadevarat :))

Ziua 5...Cheile Orzei + Parcul de aventura, din nou.
Spre Cheile Orzei am plecat in graba, am luat cu mine numai telefonul, stiam ca apa gasesc pe traseu. Plecat-am noi, ajungem la Vanatorul, admiram masiva asezare de lemne pentru focul de tabara, facem planuri pentru a le fura si apoi mergem mai departe pe al nostru traseu marcat cu cruce albastra. Valea Ialomitei este, si ea, schimbata foarte foarte mult: s-a largit in unele locuri si arata ca Ialomita din sectorul Targovistean dar...mult mai curata. Ajungem la Podul lui Baltag, ii observam lipsa si continuam spre Chei. In chei...au reusit buclucasii sa intre in bucluc: Kypyko a sarit poarta si Marius l-a sanctionat cu 20 de puncticele. Ne-am intors putin dupa care am urcat pe vechiul traseu cruce albastra si-am ajuns la Scropoasa fara a ne intoarce integral prin chei. La Scropoasa, am observat verdele (inca) lac aproape secat, iar cei cu bani si-au cumparat si cate-o bere de la magazinul unde orice costa 3 lei :)
Ne intoarcem apoi prin tunel - superchestie - si apoi prin chei. De la Podul lui Baltag incolo am inceput sa alergam, rand pe rand i-am depasit pe toti pana la Vanatorul unde, am realizat ca nu mai am telefonul :) Surprise!
Dai, suna-l, adu-ti aminte unde-ai vorbit ultima oara la el - la Scropoasa. Suna-l din nou...suna, nu raspundea nimeni - clar l-am uitat la Scropoasa sau mi-a scapat pe drum. Pentru a nu parea lenes si pentru a nu trai cu regretul ca n-am mers sa il caut am decis sa ma intorc la Scropoasa dupa el...zis, facut...ajung acolo...nu-i :). Intre timp luasem un telefon de la cineva cu care-l sunam pe-al meu...acest telefon s-a blocat, i-am scos bateria si cand l-am repornit...imi cerea cod de deblocare al tastelor :)) divina comedie. In fine...m-am intors dezamagit in tabara, am ajuns dupa ce au mancat toti si am intrat direct in parc la echipare

Seara...ca seara - iar red alert 2 - revansa... kicked ass!

Day Six... traseu de-o zi...
Trezirea, ca de obicei, dimineata, GREU, tabieturi, masa si apoi...traseu.
Sper sa-mi aduc aminte bine:
Primul grup a mers tabara - cantonul bratei - cariera zanoaga - stana dintre clai - tabara
Al doilea grup a mers tabara - stana dintre clai - cariera zanoaga - cantonul bratei - tabara

Intalnirea a avut loc la cariera, loc superb de belvedere, eu am fost in al doilea grup, cel care a nimerit traseul asa cum trebuia - era si Marius cu noi. Grupul I n-a nimierit poteca spre Stana dintre clai si au taiat-o cumva de-au ajuns la coborare tot la Cantonul Bratei.

Interesant in tura mea a fost faptul ca in urcare, aproape de stana, ne-am intalnit cu Dragos...era singur cuc pe bicicleta, venea de la Padina - Foarte Tare!

Si-am ajuns si cam la capatul taberei...mai ramanea doar sa caram lemne si sa ii ardem un foc de tabara, chitara si alcool pana dimineata!
Ne-am chinuit cu un pom vreo 30-60 minute pe deal si pe drum, pana la urma l-au adus niste unii (concurenti/participanti in tabara) inalti pe care eu nu puteam sa-i ajut (multumesc mama ca m-ai facut scund)

Dupa duş şi masă, ne pregatim temeinic pentru focul de tabara ce avea sa ne tina pana dimineata. Focul in sine...ar fi tinut pana dimineata daca nu incepea sa ploua...si noi ne-am luat paturi, si ne feream de ploaie insa la un moment dat au plecat toti si a trebuit sa plecam si noi :-<
Ajungem in sala de mese si in 2 minute se aud niste urlete...iesim pe usa sa vedem ce se intampla si... ce sa vezi...3 nebuni in chiloti dansau in ploaie :) in 20 de secunde eram si eu in pantaloni scurti si atat...dansand in ploaie, jucand fotbal toti pe un teren mic de volei, zbierand, facand pe paparudele, pe salbaticii, SUPERB!...asa fu toata noaptea, mai bine zis toata ploaia - cand s-a oprit ploaia am mers la foc sa ne uscam si sa mai bem cate ceva - desfacu nenea domnu' profesor din Iasi un vin...nici mustul nu-i asa de dulce!

In final, incercand sa ajung in camera, aflu ca vomita lumea la greu, am fost sa-i babysitteresc cate-un pic si apoi am mai iesit putin pe terasa la o mini cantare marca David Malauţ. N-am rezistat foarte mult si m-am bagat la somn. Asa sosi dimineata plecarii...rapid.

Ar mai fi de specificat faptul ca la Pietrosita nenea naşu' din trenul accelerat nu a vrut sa le elibereze bilet redus, nici macar bilet intreg pana la Bucuresti oamenilor, asa ca...au asteptat un mijloc de transport :) eu si Catalin am facut ce-am invatat destul de bine in ultima vreme: hitch-hike :)

Asa s-o terminat tabara Speo - Alpin 2010. Nu repede, nu urat, si nu fara multe amintiri.
Multumesc Doamnei Ileana pt ocazie si tuturor celor ce m-au acceptat ca monitor, desi's mai tanar ca unii :)

Poze, din pacate, nu am facut. Au facut altii in jur de 5000 de poze. La cate sunt nici nu ma mai sinchisesc sa cer 1-2 de la fiecare. Raman cu amintiri format jpg...

Tabara de vara CPNT 2010

Gata, am ajuns acasa si, ce e cel mai important, m-am apucat sa updatez chestiile pe blog.

Dupa cum spuneam, am ajuns in tabara luni seara, dupa ce m-am ratacit pe dealuri putin, cautand-o pe mama lui Smendre. In tabara erau doar Otilia cu Claudiu... apoi am asteptat, am asteptat...pana la urma...somn!

Pe la 11 ma trezeste Smendre cum ca "am venit", stam la foc si apoi somn direct.
Trezirea a fost perfect (ne)programata, tocmai pe la 9 si ceva, iar plecarea a fost in jur de ora 11 cu directia pestera liliecilor (sau lilieci sau cu lilieci). Mergem pe langa apa vreo 45 minute si dam de-o poiana (in care ei mai fusesera odata), ne descaltam, trecem apa, ne incaltam, cataram pana la intrarea in pestera si apoi ne descaltam iar sa ne imbracam in hainele de pestera (adica cele de scandal).

Despre pestera asta pot spune ca mi-a placut, nu in mod special dar mi-a placut. A avut portiuni foarte lungi de târâş din care ieseai intr-o camera mica mica dupa care urma iarasi o portiune de târâş. Dupa ceva timp de mers asa, am ajuns intr-o camera de de-abia incapeam 7 insi in ea si...eram mici, respiram greu si-am decis sa ne intoarcem. La iesire, ii gasim pe Bejanei, pe Pupaza, Luci si pe Smendre Jr. (Bogdan), incercand sa ne fure bagajele...eram cumva uimiti de cat de curati erau...
Dupa, am coborat din pestera dar doar pana la faleza de catarat unde ne-au facut o demonstratie Bejan si Dani.

Dupa asta ne-am intors impreuna, mai cu, mai fara frontale pana la tabara unde am mancat si-am stat la foc.

Chestia cel putin ciudata, cel putin in cadrul CPNT, este ca la focul de tabara discutam despre legende romane, carti, filme si adevaruri istorice.


Trecand la ziua a doua...aceasta ne-a prins pe-un traseu frumos, insorit si plin de mure...si traseul si stomacul.

Am ajuns la Pestera Comarnic, am continuat pe un terasament de cale ferata, foarte vechi, am trecut printr-un tunel si am ajuns la un pod de fier foarte impresionant. Vreo 30 de metrii lungime si vreo 20 inaltime fata de apa pe care o traversa. Culoare rosie ca Golden Gate si...ce sa vezi...a trebuit sa-l trecem :X.

aici trebuie sa adaug faptul ca Jeko (the dog) se grabea de mama focului iar Claudia nu mai putea de frica si mergea ca melcul... aici este surprinsa o tentativa de depasire pe barna!
Dupa pod am mai mers ceva prin padurea-ntunecata unde soare nu era si deci nici canicula nu, si am ajuns la un pom ... in cele din urma.

Daca nu pare extraordinar ganditi-va ca el este in vale iar pomul de langa el...in deal





:) este un sequoia care, curios, nu apare pe sequoia.ro desi este foarte mare, foarte frumos, dar mai ales, impresionant!

Din ziua 3 nu am poze...pentru ca am mers iarasi pana la pestera Comarnic dar de acolo am dat-o-n jos pe apa, pe langa apa, prin apa...tocmai pana la tabara. Prin cheile salbatice am mers, am zbierat, am inotat, am catarat si picat in apa, am catarat si n-am picat in apa si multe alte procedee folosite pentru a nu intra mai sus de chiloti in apa...de munte. Pana la urma am ajuns la finalul traseului, descris de Smendre ca fiind niste aripi de muschi pe care nu ai cum sa le confunzi. Si intr-adevar...sunt de o frumusete rara. Iata totusi o poza dintr-o tura anterioara!






'pare rau...n-am putut rezista...le-am afisat pe toate

Dupa ce le-am vazut, am iesit IMEDIAT din apa, ne-am cocotat pe ce-am apucat, am gasit poteca, ne-am imbracat si am pornit spre tabara - am ajuns in 25 de minute.

Si asa trecu si ultima zi de tabara...in fine, ne trezim vineri dimineata, impachetam tabara si deja era prea tarziu sa mai ajung pana la Tg. Jiu cu ocazia asa ca...dau 30 LEI :(( pe benzina pana acolo. Hai sa nu aratam cat de chitrosi suntem...

Vineri dimineata...dupa intense consultari si diverse opinii am reusit sa punem toate bagajele intr-un singur transport spre duba. Eu am luat, impreuna cu Cornel, butelia de gaz :>


Pana pe data viitoare...sa speram la mai bine!
Ah...era sa uit...vreau sa fac parasutism!
Ah...era sa uit...am mancat clatite in tabara de vara CPNT 2010. Calde si proaspete in Cheile Carasului!

N-am idee de titlu!

Tura SPRE Vf. Omu, Majoratul nepoatei, ocazie, tabara de vara, Cupa meridionalilor si o zi acasa!

Cam asa ar suna un titlu fortat. Intr-un cuvant ACTIVITATE !!!

Spre varful omu am plecat, eu si Razvan, cu masina, sambata 14 august, am dat bicicletele jos de pe masina la drumul spre Cuibul Dorului, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat bice...

Razvan era speriat ca vom trage de el si, surprinzator, el a tras de mine si de Bogdan, mergand inainte cu Gabi. Drumul fu fain, in special coborarea... Din pacate am ajuns doar pana la Babele, exact inainte sa inceapa ploaia calumea si am plecat dupa ce ploaia s-a oprit. Am observat ca acolo nu prea ai cum sa ai cea mai tare bicicleta insa, cu siguranta, al meu DHS a fost cea mai slaba. Cu toate astea a rezistat la tot drumul de intoarcere care nu este deloc lin. Am oprit de cateva ori la coborare deoarece nu mai puteam sa tin ghidonul in maini - ma dureau niste degete ingrozitor, in plus, Gabi a fost campion la pene de cauciuc.

Iata cateva poze facute cu aceiasi camera a lui Bogdan, fara un display functional:

Poza cu piciorul murdar arata modul in care mancam noi, CPNT-istii cand dam de civilizatie \:D/. E branza topita, expandata si apoi explodata!

La vale...dau si mai la vale si ajung la Baicoi unde urma majoratul nepoatei...ganduri mari, fapte mici.

In fine...toata lumea gatita, binedispusa, in curte, muzica, distractie...apar eu...maro din cap pana-n picioare (de noroi), cu o freza exceptionala, casca de role pe cap, pantaloni extrem de scurti...neaah...nu conteaza, prima impresie e degeaba =))

Desi n-am dansat m-am simtit destul de bine, mai ales cand am pus mana pe 1000D-ul Irinei. Atat i-a fost ... daca n-am facut 1000 de poze e bine. Problema e ca atunci cand le faci tu, nu prea apari in poze...ceea ce-i nasoale. Alta greseala a fost atunci cand am avut tuica in pahar, iar eu, ardelean ce-am devenit (macar cu sufletul), i-am cerut niste palinca...si-am primit palinca frate! am stat pe-un pahar toata seara si n-am reusit sa-l termin. Iar dupa acel pahar de foc...m-a obligat sarbatorita sa dorm in camera :| eu care vroiam sa dorm ca omu' afara in sac.

Ce sa zic...bafta la bac nepoata, dar inainte de toate, distractie maxima intr-a 12-a!


Dimineata, crezand ca e ora 2 si e prea tarziu sa plec tocmai pana in Resita, ma trezesc, cobor si observ ca e ceasul 9 X( ceea ce imi dadea timp din belsug pentru a pleca.
Manc, fac bagajul, ma urc in bena si ajung pe DN1. Stau 20-30 minute si opreste unu' cu un Matiz. Omu' mai dormise de 26 de ore, venise de la Arad pana la Bucuresti iar acum se intorcea. Pe langa astea, nu ii mai mergea schimbatorul de viteze. Mergea in treapta a 4-a. Totul fu bine pana am ajuns la Comarnic si...coloana...pana in Busteni. Am stat vreo 3 ore cu el...tot incercand sa plece din loc ... am renuntat in Busteni, am cautat alta ocazie si-am gasit un nene @work intr-un Ford Transit galben...pana in Brasov. Am ajuns in Brasov la 4 si era cam prea tarziu pentru a ajunge tocmai pana-n resita...300+ km, decid ca trebuie sa innoptez in Brasov si...da, l-am sunat pe Bogdan...m-a "hooked" up si am dormit la Dumbravita. Ma trezesc dimineata la 6, cu acelasi chef inexistent de plecare cu ocazia, ma urc in tren pana la Vladeni, ma dau jos, astept ocazia, vine dupa mult timp si ma duce la Fagaras. Traversez Fagarasul si de acolo gasesc destul de repede spre Sibiu. In Sibiu ma lasa la iesirea spre Deva si astept la ocazie..si astept si astept si astept...de obicei cand astepti prea mult ceva e in neregula...la mine era locul: stateam dupa un semafor si astfel nu oprea nimeni.

M-am intors in oras pana in locul notoriu de ocazie...si gasesc loc doar pana-n Sebes...si asa mi-a platit o doamna ocazia :)) Tre' sa te ajute si faţa! Din Sebes stau o gramada, iar, in soare si ma ia un baiat intr-un Peugeot Boxer cu 2000 km la bord, ma lasa in Simeria, nu astept 3 minute si ma ia un nene cu al sau Santa Fee full option...primul aer conditionat al zilei. Ma lasa in Hateg, acolo traversez din nou orasul, si astept iarasi...primesc 2 refuzuri si apoi ma ia un cuplu de tineri studenti la fel de saraci ca mine, poate chiar mai saraci... erau in masina cuiva, m-au luat pe moca plus ca m-au lasat la iesirea spre Resita...da...ajunsesem in Caransebes. Acolo, m-a luat unul din neneii care m-au refuzat in Hateg...interesant. Mi-a facut capul calendar in doar 30 de km sau cati sunt intre Resita si Caransebes...macar am ajuns.

In Resita iau tramvaiul pana la iesirea din oras...caut ocazie...am acceptat prima oferta. Toata ziua m-am rugat de oameni sa nu-mi ia bani pentru drum iar acum ma rugam de acel om sa-mi ia bani...si a zis NU!

Multumesc! am ajuns. mai am doar 40 de minute pana in tabara.

Cam mult pentru o singura postare...o sa revin cu un articol peste o saptamana, cand o sa am si poze si o sa si revin din ce-a de-a doua tabara din aceasta vara!

Sal'tare!

Seaca dintre clăi

Salutare! Acum, pe picior de plecare, mi-am adus aminte de tura efectuata miercuri in Bucegi.
O sa incerc sa fiu succint deoarece trebuie sa-mi fac bagajul - plec maine la Vf. Omu cu bicicleta (cu bicicleta doar de la Cuibul Dorului pana la Vf. Omu si inapoi), apoi la majoratul nepoatei cea mare, apoi tocmai pana-n Cheile Caraşului pentru tabara de vara CPNT.

Revenind. Am decis luni ca marti facem o tura pe abruptul prahovean. Din anumite motive am amanat pe miercuri isprava noastra si asa a si iesit. Partea cumva nostima a fost faptul ca in seara dinainte mi-am programat ambele telefoane sa sune la 6 dimineata. N-au sunat deoarece primul l-am potrivit gresit, cu 2 ore in urma, iar la al doilea am gresit toate calculele posibile si imposibile astfel incat l-am facut sa sune la ora 3 dupa amiaza :).

Ma trezesc sunat de Bogdan, singurul partener de tura, la, ceea ce parea a fi ora 5:30, stabilim ultimele detalii si apoi imi dau seama ca nu-i ceasul 5:30 ci este 7:40...intarziasem 2 ore...si nici nu plecasem din casa. Repede, arunc polarul, pelerina si sticlele de apa goale in rucsac, plec spre Ienachita, ajung acolo si astept...astept...si inca mai astept. Il sun pe Bogdan sa-l intreb pe unde e, dupa 40 de minute de asteptare incep sa incerc sa il conving sa coboare din tren...decide ca face tura in Piatra Mare daca nu vin eu. La 3 minute dupa ce a plecat trenul m-a luat si pe mine un nene din Slatina ce mergea spre Tecuci. A facut el figuri ca nu-i dau bani, facea glume oltenesti dar m-a luat pe moca...m-a lasat si la Metro. Din Ploiesti am primit primul refuz la "ma luati si pe mine fara bani?", apoi m-a luat un nene cu un Bora, tot pentru bani dar...ce sa vezi...m-a luat fara bani (cu toate ca a mai luat o tanti din Ploiesti pana aproape de Campina si i-a luat 5 lei).

Cum ne-cum am ajuns in Busteni, am cumparat niste eugenia, nuga, viva si m-am intalnit cu Bogdan care ma astepta deja de ceva vreme, vreme suficient de indelungata incat sa ramana masca la lumea ce-l inconjoara.

Decidem ca timp avem doar pentru o tura fulger...alege el Seaca dintre clai, eu ii multumesc si pornim. Constatam ca apa jepilor este MARO (ulterior am observat ca este asa din cauza unor lucrari ce se desfasoara in amonte, aproape de refugiul salvamont), si ii dam in sus.

Pozele nu arata prea bine deoarece camera partenerului de tura nu mai are display functional iar toate pozele sunt facute pe modul program ;)) adica cu niste setari...necunoscute.

Iata cele doua Clai si Seaca vale dintre ele...sa le zicem asa


Este o vale destul de salbatica, surprinzator de umeda si umbroasa intr-un mod perfect contrastant cu canicula de-afara.


Fara gluma, este o vale accesibila doar turistilor bine antrenati sau celor foarte bine sustinuti de cei bine antrenati.

Mici monstre din zecile de portiuni de catarare.

Un orizont stancos - mai frumos nu se poate!


Tura a decurs fara nici cea mai mica problema, dupa ce am ajuns sus am incercat sa ne suim pe claia din stanga dar am renuntat dat fiind faptul ca eram in pantaloni scurti iar pana sus este o padure de jnepeni aproape necalcata. Am continuat pe Braul lui Raducu, un traseu nemarcat, destul de neinteresant, salbatic si frumos, am dat in Jepii Mici si obiceiurile de pe acolo.

Aici tin sa precizez faptul ca 2 dintre extrem de multii turisti dintr-o zi de miercuri, in timp ce ne intrebau diverse despre traseu, au bagat o coaja de banana intr-o punga de plastic si au aruncat-o langa poteca pe ditamai bolovanul :) sa se vada vere! e biodegradabila. Nu stiu cum de am avut, dar am avut curajul sa le iau gunoiul si sa le spun ca asa ceva nu se face pe munte. Ma felicit pentru curaj nu pentru initiativa :)). Era o chestie cu "do one thing every day that scares you"...in ziua aia mi-a iesit!

Am ajuns in Busteni destul de devreme si surprinzator de fresh, m-a luat un nene intr-un Panda benzina, si, ca sa vezi, omu' fu soldat in Irak si Afghanistan, era din Azuga si vindea corzi ieftin.
M-a lasat in Ploiesti, dupa pod si ii urez numai bine!

De acolo am urcat in cel mai puternic vehicul yet. 440 cai putere dintr-un diesel de...wait 4 it....12.9 litrii. DA! am mers cu TIR-ul! DAF XF ! Cara omul 33 tone de hamei deshidratat de la fabrica Bergenbier...la fel, vroia bani...da' n-am frate! Mult noroc si-acestui om ii doresc!

Gata. Ce sa zic...ii multumesc lui BogdaM pentru tura si...noapte buna!