Omul Carpatin

Sub brandul Carpathian Man a avut loc si anul asta Maratonul Piatra Craiului. A 5-a editie a marcat prima mea participare la orice fel de maraton.



Am plecat de-acasa vineri dimineata, din Targoviste m-a luat un nene cu un Volvo, de la EdySpedition si am ajuns la concluzia ca Volvo-i cel mai tare producator de TIR-uri. Am stat de vorba o gramada cu el si la Ploiesti mi-a cautat un alt TIR care sa ma duca pana in Brasov. A oprit unul de Carpatcement pe DN1 pe pod sa ma astepte si am mers cu el pana la Metro de unde am plecat in 5 minute cu un cetatean neamt cu un Opel Omega din '98. Si cu dansul am stat ceva de vorba si pana la urma mi-a oferit chiar si sa vand cartuse de imprimanta pentru el. M-a lasat langa Hard Discount si-am mai facut 10 minute pana la camin. Am ajuns, am dat 8 lei pe timbre si o copie xerox...(studenti fomisti!!) m-am instalat si apoi am plecat spre Bogdan.



In gara m-am intalnit cu Balan si Iuli, in tren ne-am asezat langa Mihai, Mihaela si Paul de la FDC si-am ajuns instant la Zarnesti. Ne-am inscris, am platit cei 85 lei, am primit toate cele, ne-am uitat la niste geluri, n-am cumparat nimic(eu) si apoi sedinta tehnica si cazare la Soaca.



In acea noapte am avut unul din cele mai ciudate somnuri ever. Nici nu stiu cum sa-l descriu. Stiu doar ca am avut emotii. Era un maraton...montan. Am mers la start, am salutat pe toti cei cunoscuti, am incurajat, m-am incalzit. Era frig dar destul de cald incat sa nu scoti aburi pe gura.



Planul meu era sa alerg in pantaloni scurti si tricou. Pana la urma am ajuns la start in colanti 3 sfertruri, tricou cu maneca lunga, geaca subtire prinsa la brau + borseta. Din Brasov mi-am cumparat 10 plasturi, in Zarnesti m-am trezit cu 7 plasturi...deci doar 7 degete acoperite.



Ok...ne asezam la start, castigatorii de anul trecut porneau mai din fata. Eu eram la cam 3 metri in spatele lor. Melodia de inceput a fost "hora", au dansat hora si cand sa inceapa cu 10, 9, 8...a zis Luci: "START".
Vazand ca nu prea se misca lumea in fata mea am decis sa o iau pe trotuar, sa ajung in fata pentru ca apoi sa nu fiu nevoit sa-mi schimb ritmul pentru a depasi. Strategia s-a dovedit a fi destul de buna tinand cont de faptul ca Balan m-a intrecut de-abia dupa vreo 5 minute de la start. Dupa "Fantana lui Botorog" nu aveam idee cum urma sa fie traseul pana sus pe Magura si m-au depasit cativa. Pana pe la kilometrul 10 nu am depasit pe nimeni si am fost depasit de foarte multi. Cand am ajuns aproape de "table" m-a depasit si Mihai de la Truly iar la table m-am oprit sa beau si sa mananc :)). Am baut nu mai putin de 4 pahare de sponser, am mancat muuulti struguri si un snickers si admiram cum ma depasesc puhoaie de oameni. Dupa table, in schimb, ma simteam un om nou, cred ca era din cauza bauturii, oricum, am depasit multi concurenti, era pentru prima oara in concurs, dupa start, cand depaseam. Pe deasupra, ma simteam si foarte bine. urcarea spre funduri ma asteptam sa fie foarte foarte grea si foarte lunga si ori m-am inselat amarnic ori eram eu foarte fresh, si pe acolo am depasit destul de multi.
Cand am ajuns sus in Saua Funduri eram in fata Geaninei si arbitrii i-au comunicat faptul ca-i pe locul 3 la fete si pe 62 la general. Mie mi s-a parut ca aud gresit 62 si am considerat 162...si tot ma simteam bine :)). De acolo am stat destul timp dupa restul lumii sa coboare pe Valea Urzicii si am inceput sa simt lipsa apei. Asta cred ca e unul din motivele pentru care am depasit la greu spre Spirlea si spre Plaiul Foii, insa in Plaiul Foii am ajuns rupt de genunchi. Acolo am stat, din nou, multa vreme, m-au prins multi din urma, multi care nici macar nu se opreau la realimentare. Eu am baut o supa, 2 sponsere, o apa + juma' de litru de apa la pachet. Apa am baut-o pana sa inceapa urcarea serioasa spre Diana si am realimentat de la paraiasul spre Diana. Cireasa de pe tort, Creme de la creme, urcarea dreacu, cum vrei sa-i zici, aia e Diana. 3 pasi pauza, 3 pasi pauza, cam asta era ritmul meu dupa ce m-a depasit Geanina. Rar simti astfel de clipe de neputinta in viata si rar ai astfel de vointa sa urci in continuare. La Diana m-am oprit sa scot bolovanii din sosonul drept si apoi direct spre chilii!!!
Asta era inca o necunoscuta, mai degraba o neamintita portiune de traseu, deoarece am mai coborat odata, fix pe acolo. Pana in Chilii am depasit vreo 2 iar apoi am avut surprinzatoarea surpriza sa gasesc in Coltii Chiliilor un post de realimentare care mi-a dat toate planurile peste cap. Nu ma asteptasem sa gasesc post si ma motivasem altfel si-mi dozasem altfel energia. Am bagat si-acolo destul incat sa ma depaseasca vreo 5 oameni, 2 i-am prins din urma si m-au depasit ulterior.
Cu durere la tot pasul, lipsa de energie, vazand Zarnesti-ul la orizont (in acel moment, cand am auzit ca-s doar 7 km pana-n Zarnesti am avut o reactie de genul "doar atat??", si intr-adevar, doar atat mai era dar dupa alti 30 alergati si mersi era "putin" mai greu), am incercat sa mai alerg cat mai puteam. Cei doi din urma mea, unul mai dolofanel si cu rucsac, unul mai slabut, la un moment dat au inceput sa alerge in asa hal incat in 2 minute nu i-am mai vazut :). Stiam ca nu mai are cine sa ma prinda asa ca am alergat destul de lejer pana jos. Inainte de a iesi la drum m-am intalnit cu Dani, il tot intrebam chestii in alergarea mea si la un moment dat m-am agatat de o sarma...oprire instanta, picior spanzurat, foarte urat! In fine, ma scot din spanzuratoare si reiau alergarea iar dupa cateva minute (nu am idee cate) ajung la finish. Dupa 41km alergati si mersi, ma asteptau la start foarte multi oameni, talangi la tot pasul, fluiere, aplauze si n-am stiut ce gest sa fac incat sa reiasa si fericirea mea si aprecierea pentru suportul oferit. Am ridicat mainile si am trecut pur si simplu prin poarta rosie. N-am avut timp sa reactionez la nimic si mi-a dat un copilas o bautura Sponser calda, Balan o prajitura si multe felicitari. 5 ore 37 minute 53 secunde. locul 22 la categoria 18-29 si locul 44 la general.

Cam atat.