Valea Seaca a Costilei

M-am trezit din nou voios pentru a merge in tura. De data asta s-au schimbat cu totul variabilele: am mers in Bucegi si alaturi de Bogdam, Catalinux, Smendre si Timea (a.k.a. Melinda). In tren ne-am distrat destul de tare si am stabilit traseul: Valea Seaca a Costilei. Nu mai fusese niciunul din noi pe-acolo insa faptul ca scria de ea in cartea lui Walter Kargel a fost destul de convingator pt Smendre. Am uitat sa precizez ca vorbisem si cu frantuzoaicele Josephine si Stephanie si alte 2 prietene de-ale lor sa mergem in tura impreuna. Ele vroiau sa mearga la Vf. Omu si deci au mers cu noi pana la intrarea in Valea Cerbului si inca putin, pana am facut noi stanga spre Seaca Costilei.

Da, Valea Seaca a Costilei se afla in partea stanga a Vaii Cerbului (cum urci) intre vaile Malinului si Verde. Si iata ca dupa o mica pauza de nevoie/nevoi, am intrat pe firul vaii. Pasii timizi ai Timeei m-a facut pe mine sa ma tem si in concluzie tot traseul am avut probleme cu hiperventilatia si tremurat de membre but hey, cineva a zis "do one thing, every day, that scares you" si deci nu mereu aceste 2 simptome sunt rele :D

Despre traseu nu pot sa zic prea multe pentru ca nu ma pricep (la scris) insa pot spune ca am ocolit o ditamai saritoarea la un moment dat si ca,cel putin in partea de sus, cartea lui Kargel nu este conforma cu realitatea: el zice ca sunt 3 hornuri si traseul usor e pe cel mai din dreapta. Intr-adevar sunt 3 hornuri iar cel mai din dreapta e cel mai usor insa ce apare dupa ce trecem de horn este...demn de o reactie de genul "tre' sa ne intoarcem": o ditamai prapastia si certitudinea ca pe-acolo nu-i drumul.

In concluzie, a trebuit sa coboram putin, sa admiram peisajul, sa ne hotaram pe unde mergem. A(m) decis ca cel mai bine coboram in Valea Malinului, zis si facut: pana a cautat Smendre iesirea spre Malin eu am dormit ceva vreme, cca. 10 minute in care am si visat ceva. Apoi ne-a chemat si am mers pe o brana de jnepeni o buna bucata de ...perete. Da, punctul unde ne aflam noi era cam la 50 de metrii mai sus decat firul vaii Malinului asa ca am recurs la o metoda valabila doar in caz de ratacire. Jnepeneala abrupta, pe ici pe colo cu niste coarda de care sa ne tinem.

Am uitat sa mai precizez faptul ca Malinul arata foarte altfel fata de celelalte vai, dar din nou nu ma pricep sa explic cum, cel mai bine vizitati si trageti concluzii. Am coborat pe vale, ne-a prins noaptea, 5 insi, 3 frontale si 2 telefoane cu lanterna si ne-am descurcat...cat de cat. Am ajuns in siguranta in Poiana Costilei, am admirat frumusetea lunii care imediat a disparut dupa stanci si apoi am luat-o la pas spre Busteni unde am asteptat cam o ora trenul de 10 fara 10 (a avut intarziere numai 15 minute).

Ca o comparatie amuzanta referitoare la subiect, statisticile au aratat faptul ca-n Japonia (tara cu relief predominant montan), intarzierile cumulate ale trenurilor au insumat in anul 2008 5 minute iar in Romania 4 ani si ceva :)

Odata luati de tren, nu ne mai ramasese decat sa ne relaxam cum puteam in incomodele si imputitele vagoane noi si sa observam controlorul de tren cum altfel decat...beat :))

Duminica, cu ajutorul binevointei lui Smendre, am reusit sa mergem la catarat pe Tampa :)

Eu, Catalinux si Bogdam am reusit sa urcam tot traseul "Scoala" desi Bogdam vroia sa coboare din 2 in 2 metrii si Catalinux era total infricosat de prinderea hamului Singing Rock.
Cat despre mine...am batut recordul la viteza pe traseu ;) am facut cel putin jumatate de ora =))

Inca odata, multumim Smendre pentru "scolire"!