The Big Bang Theory.

Era o vreme când urmăream episod cu episod vreo 5 seriale.
Erau Supernatural, Two and a half men, The Big Bang Theory si... înca vreo 2 altele.
Nu pot defini exact de ce mă uitam la ele sau cum le-am ales, dar cred ca m-am pricopsit cu ele din vremea liceului și le-am cărat la facultate.

Cert este că după o răceală m-am apucat să reiau The Big Bang Theory, doar ca să nu mă mai gândesc la muncă sau la lucruri care mă necăjesc. O plecare din lumea mea imperfectă, în lumea aia, amuzantă.

Și s-a terminat.

Am văzut acum ultimul episod, după ce, săptămâna trecută cred c-am dat gata sezonul 11 într-o zi. Sau o zi am dat-o gata cu sezonul 11 de tbbt.

Nici nu sunt convins că am văzut toate sezoanele, căci ultima oara m-am mai uitat la el acum vreo 5-6-7 ani și am reluat și eu de unde am estimat că am rămas.

Nici nu știu când a fost ultimul sezon, dar mă bucur că pentru mine a fost azi.

Pentru că eram un student pricăjit la inginerie când mă uitam activ la el, bătând din picior să apară încă un episod. Iar ei erau la fel: niște ciudați care au dat de-o fată frumoasă și nu reușesc să ridice fruntea să o salute, dar o impresionează, voluntar, sau nu, cu autenticitatea lor.

Acum, în ultimul sezon, toți sunt căsătoriți și au sau se pregătesc de copii. Mă rog, aproape toți. 

Înțeleg acum cum de sunt unii atât de marcați de seria Friends. Înțeleg și mai mult atunci când mă trezesc că fac o glumă precum Sheldon și se uită toți lung la mine. Pentru mine, în mod cert, TBBT este Friends. Și cum să nu: îmi amintesc cu maxim drag zecile de seri petrecute în sufrageria noastră de la Făget, precum și chefurile cu dans. Ce-i drept, cu mult mai multă lume, dar am avut și avem și noi sufrageria noastră plină de amintiri.

Și-acum că e Ruxi însărcinată, tabloul e complet similar.
Partea interesantă e că nu mai avem pe cine imita când o veni bebe, căci nu mai e The Big Bang Theory să ne călăuzească și această cale.

La ce naiba să trecem pentru momente faine de parenting, la Familia Bundy?

Ador când mă impresionează filmele atât de mult încât scriu despre asta.

Ador.

Oh. Și doar ca să rămână în posteritate, azi am avut primii clienți la Escape Room.
Chiar pare că singura constantă din univers e schimbarea.
Și e la fel de întristător, cum este de îmbucurător.

And since I'm here, as scrie cum a decurs, ca să am material de râs pentru când sper că voi fi progresat.

M-au sunat oamenii la 16, că ar vrea la 18.
I-am rugat să facă o programare pe site, că așa funcționează. Ei au intrebat ce site. Eu am întrebat de pe ce site au ajuns ei la mine, atunci. Mi-au zis că de pe Aventi.ro.
Eu i-am rugat să intre pe site-ul meu. Au zis ca nu pot acum.
Am zis, nicio problema, vă fac eu rezervarea, că e  important să citiți și să confirmați înțelegerea informațiilor.

Am intrat pe site si - surpriza - era picat. Cu totul. Tot wordpressul se updatase sau ceva.

Il sun pe Misha s-o rezolve. Îmi închide.

Era gata să plece la un atelier pe care-l susținea și vorbea intens la telefon pentru a-l pregăti.
Mă sună, în cele din urmă și îi explic apoi îl las să-și facă treaba. Mă sună rapid înapoi și-mi zice că e gata. A șters un plugin care dădea o eroare critică.

Perfect. Sun clienții și le rezerv, ei mă roagă să confirm că e 140 lei pentru 3 persoane. Eu le confirm că e 180 pt 3 persoane.
Îi întreb de unde au prețurile astea - de pe Aventi.
Facem. 140, daca așa au apărut prețurile acolo, așa facem.

Și de-atunci, mi-a luat practic 90 de minute să pregătesc atelierul pentru escape, în condițiile în care el trebuie să fie pregătibil în 10.
În fine, cea mai complicată parte este cea audio-video, în care setez cronometrul, pe care de data asta l-am greșit și am intrat pe altă pagina.
Și de fapt l-am greșit că am schimbat contul pe Chrome Kiosk. Si apoi a trebuit să caut iar tutorialul de cum se face Kiosk, l-am făcut doar ca am facut Kiosk pentru altă pagină, nu cea cu timerul.
Apoi am făcut conexiunea audio printr-un zoom și am setat microfonul boxei și speaker să fie tot boxa JBL.

Am făcut un test, am văzut că merge, i-am dat înainte.
Am făcut ordine și curățenie, am mai luat în primire 2 biciclete și am ieșit, ocupându-mi locul în mașina parcată lângă service dintr-o completă coincidență.

Moment în care mi-am dat seama că nu mai pot controla computerul și că am greșit pagina.

Un client era în fața service-ului, le aștepta pe fete.

Îl salut respectuos, intru în service, setez pagina care trebuia, refac conexiunea audio și mă întorc în mașină, salutând la ieșire tot grupul.

Aștept să intre, o fac în 12 minute (un timp bunicel overall, excelent daca ții cont că nu au alergat) și apoi mă uit la ei cum încalcă ceva reguli. Le zic la microfon că nu au voie, dar pare că nu mă aud.
Le scriu mesaj pe monitor, dar pare că nu se vede mesajul.
Îmi mai rămâne doar whatsapp-ul să le transmit chestii, iar google meet-ul să îi ascult + camerele video să îi văd.
Când mai rămân 20 de minute, nu îi mai aud, moment în care încep să scriu frenetic pe WhatsApp, fără succes - nu prea se uită la telefon.
Decid să intervin pe ecranul cu cronometrul, să încerc să refac conexiunea audio.
Reușesc să o refac, dar îi aud foarte slab, cred că s-a selectat microfonul laptopului, care are clapa închisă și e închis în dulap.
În schimb, cred că s-a selectat difuzorul boxei portabile JBL, căci la momentul când timerul mai arăta 10 minute, s-a auzit sunetul care trebuia să se audă la fiecare 10 minute trecute, doar că acum s-au oprit toți din ce făceau, semn clar că e prima oara când chiar se aude sunetul...

Cu toate acestea, deși nu au reușit să termine la timp, cu puțin ajutor au reușit în cele din urmă și s-au simțit bine. Ba chiar le-am propus să vină odată cu mine în mașină să vizioneze ce fac alții.