The why and the how

Alegeri

 

Am scris si sters mult text până să încep așa, că voiam să fac un joc de cuvinte alegeri - choices / alegeri - elections. Cum nu mi-a ieșit, am decis să prezint doar intenția.

Și că am adus vorba de intenție, consider important să menționez că asta cred eu că este cel mai important aspect pe care-l aduce prezența mea în Consiliul Local (CL) al Municipiului Brașov.

Recunosc că nu mă așteptam să intru în CL din prima, așa cum nu m-am așteptat să fiu ales pe poziția a 14-a(!!) atunci când am fost ales, ținând cont că nu m-am implicat DELOC în campania electorală internă (noiembrie 2019, parcă), mai deloc în partid și în viața lui internă (cu excepția coordonării delegaților din secții la alegeri - lucru nu tocmai ușor sau facil).

Nici în prezenta campanie electorală nu m-am implicat, dat fiind faptul că m-a prins în mijlocul finalizării perioadei de implementare a CUB-ului, dar și pentru că încă mi-este greu să îmi fac sau să accept să mi se facă reclamă. Ca o antiteză la alegerile din 2016, când am petrecut săptămâni întregi prezentând conceptul de oameni noi, onești, competenți și integri (Nicușor Dan, Dacian Cioloș, etc) trecătorilor de la Modarom, strângând sute de semnături de la oameni care habar nu aveau ce este USR, la alegerile acestea am depus exact zero semnături pentru susținerea propriei candidaturi la CL, deși oamenii vin de bună voie acum la tine să semneze, ba chiar îți aduc și liste gata semnate. Se pare că mi-e mai ușor să cred în oameni pe care nu i-am cunoscut încă personal, decât să cred că sunt eu vandabil.

Să-ncepem cu "De ce", vorba lui Sinek

De ce am candidat?

E ca și cum m-ai întreba care este melodia preferată. Sau mâncarea preferată. Ascult regulat dintr-un pool de 2000 melodii, cunosc și adesea recunosc în jur de 6000 de melodii și da, din când în când, mă mai apucă să ascult aceeași melodie de 20 de ori într-o zi, ultima pățanie de genul fiind cu Time a lui Moonlight Breakfast, dar nu pot să spun că am o melodie sau o mâncare preferată, pentru simplul motiv că nu mi se pare intrebarea corecta. Ce vreau să spune că mintea mea nu e atât de structurată și de ordonată ca să poată furniza unul sau două motive clare pentru care am candidat. E ca o omletă cu multe ingrediente. Într-adevăr, în omletă mai poți vedea niște ingrediente, dar în niciun caz n-aș putea să știu care a fost oul din candidatura mea.

Ingredientele mari, în schimb, le pot pune pe o mică listă:

3. Încep cu 3 ca să nu creadă careva că ăsta e cel mai important motiv: modestia. Nu, nu sunt întocmai modest eu (așa cum nu cred că există cineva cu adevărat modest), însă se pare că îmi place maxim să mă comport precum un om modest. Cred că funcția de consilier local este cea mai modestă din toate funcțiile politice, astfel că se încadrează perfect la lista de lucruri modeste pe care îmi place să le fac. Evident că este mai modest să nu ai nicio funcție politică, dar tot mai modest este să nu te implici deloc în viața politică și vedem cu toții cât de constructivă a fost această lipsă de implicare din anii vieții mele (30).

4. Validare. "Orice om ii este...nevoie de validare".

5. Datoria. Deși m-am ferit toată viața de datorii fiscale atât de tare că îmi produce efectiv plăcere plata unei facturi în avans, se pare că simt nevoia de a mă îndatora pe alte planuri. Odată intrat în anturajul USR vezi oameni pe care i-ai vota și oameni pe care nu i-ai vota și-ți faci in minte un fel de clasament, unul pe care îl poți valida doar dacă îți oferă șansa să îî votezi. Astfel, nevoia de validare nu poate fi una etic împlinită dacă nu le oferi și tu ocazia să te voteze, să-și valideze faptul că sunt sau nu sunt nebuni în parerea lor vs. părerea generală. Astfel, consider mai degrabă o datorie candidatura în cadrul partidului, mai mult decât orice altceva.

6. Te face mai bun. Iar mie-mi plac oamenii buni. Serios, expunerea asta publică te face să te gândești de două ori înainte să-ți duci la împlinire orice gând negru ai avea. Și, mai important, te face să condamni mai acerb orice muc de țigară aruncat pe jos, orice lucru mic care scade calitatea unei comunități, iar asta, pentru mine, înseamnă bătătorirea unei căi pentru o evoluție frumoasă. Da, te face să te gândești de două ori și înainte de a te dezbrăca sau de a bea în public și-ți crează o presiune de-asta de nu te lasă să faci nimic ieșit din șabloane, dar cred că exact bătălia asta internă, provocată de presiunea candidaturii, scoate un om autentic afară. Iar autentic e fain, vorba Ruxandrei.

7. Intenția. M-au sunat mulți oameni azi să mă felicite, iar cine mă cunoaște știe că nu duc bine felicitările. Duc bine laudele la persoana a 3-a, chiar fug după ele, dar astea la persoana a 2-a mă ofilesc maxim. Am învățat să spun mulțumesc la ele - se pare că asta-i fericește pe cei care le oferă și că e mai constructiv și pentru mine, mai ales comparativ cu ofilirea. Într-unul dintre aceste apeluri telefonice, m-a întrebat cineva când încep activitatea și i-am spus că habar nu am. De fapt, habar nu am multe lucruri din ceea ce înseamnă să fii consilier local (știu mai multe decât average Joe, evident, dar cu siguranță nu suficient), iar asta se datorează 100% faptului că nu m-am prezentat la workshopurile despre ce înseamnă să fii consilier. Am convingerea fermă, însă, că duc acolo lucrul care se dobândește cel mai greu: intenția.

Consider că am toată intenția să muncesc pentru binele comunității, iar CV-ul meu (long story) are majoritatea lucrurilor descrise acolo încadrate la capitolul voluntariat. Am fost inspirat de oameni care și-au dorit binele comunității și am tras maxim să devin unul din ei. Time will tell daca chiar așa va fi fost.

8. Competența. Tot timpul am mers la inteviuri imaginare la mine în cap. Mult timp m-am întrebat cum să fac să explic unui potențial angajator că în CV-ul meu aș vrea să scriu un singur rând: "putere mare de înțelegere a domeniului ingineriei mecanice". Încep, încetul cu încetul, să migrez de la imaginea (din capul meu) de copil care învață lucruri, la adult care poate (în sensul de e capabil, nu că e liber) să facă orice. Nu știu dacă asta s-a întâmplat așa din cauza curiozității mele ieșite din comun sau dacă chiar am fost crescut bine de familie + anturaj, însă treaba aia cu "I'm an engineer, I can do anything" chiar simt că mi se aplică. Nu spun că e foarte valoroasă în noua epocă a oamenilor foarte specializați - dimpotrivă, dar cred că o minte cu adevărat inginerească e absolut necesară într-un consiliu, de orice fel ar fi el.

Mnoh, mă opresc la acest punct cu ingredientele vizibile ale omletei mele de consilier local, restul e ou, deci habar nu am ce e.

Ajungem la CUM:

În USR, democrația e la ea acasă, adică e mare agitație și ficare face cam ce vrea, iar o mână de voluntari o ține în fașă. Astfel că deși partidul s-a extins din 2016 de la 27 de membri la câteva sute, eu am fost tot mai puțin implicat, cu excepția celor câteva săptămâni pe campanie în care-s băiatu' cu excelul, vorba lui Allen, când mă ocup de alocarea delegaților din secțiile de votare. Altfel spus, sunt un membru fantomă de partid, până la următoarele alegeri. Probabil pentru că între alegeri e mai mult ceartă decât muncă, iar în preajma alegerilor, vorba lui Valeriu Nicolae, e campanie frate. Campania e militară, toată lumea trage la aceeași căruță sau toată lumea moare. With a taste of Christmas.

În USR toți membrii primesc mesaj în care le este prezentat faptul că pot candida pentru orice funcție disponibilă, politică sau nu. Adică poți candida pentru funcția de candidat. Și asta am făcut. Din motivele prezentate mai sus (ingredientele omletei), mi-am facut! CV-ul și ce mai trebuia și l-am depus în folderul de Drive. Așa se candidează intern la alegeri în USR.

CUM am fost ales să candidez pentru CL e altă poveste, din vremuri îndepărtate, în care puteau sta 100 de oameni în aceeași încăpere. Îi zice... conferință. Fie că e de Filială Locală, fie că e de Județeană, e o întâlnire în care fiecare candidat are un timp X la dispoziție pentru a se prezenta și un timp (adesea tot X) pentru a răspunde la întrebări. Cu cât mai mulți candidați, cu atât mai puțin timp la dispoziție, că și ziua e limitată în lungimea ei.

Spre deosebire de 2016, când eram un tânăr de 26 de ani, comunist (cu frica de această etichetă), idealist și energic care se prezenta unui grup de 27 de oameni care oricum îl cunoșteau, acum m-am prezentat ca un tip de aproape 30 de ani, voluntar în multe chestii (mândru de această etichetă), pragmatic, dar obosit de atâta politică făcută de hoți, ca hoții. Și m-am prezentat în fața unui public care habar nu avea cine sunt sau ce am făcut, în viață sau in USR și care nu am postat nimic de "uitați ce interesant, prezent și implicat sunt eu urându-i <<La mulți ani>> pe grupul de membrii unui alt membru, de ziua lui".

M-au votat pe locul 14. Din 27, asta inseamnă dead in the middle.

Asta însemna că partidul trebuia să ia vreo 50% în alegeri ca să iasă cel dinaintea mea consilier. Deci eram safe.

Desigur, exista șansa să se retragă unul-doi candidați înainte de alegeri și poate unul-doi candidați după alegerile parlamentare sau după alte evenimente din viața personală, fapt care mă făcea pe mine ”consilier de rezervă”, un fel de "sunt aici dacă aveți nevoie de ajutor”, postură care chiar îmi place.

Ei bine, povestea este că s-au retras doi candidați până la publicarea listelor și că nu au trecut pragul electoral decât trei partide, astfel că deși am obținut vreo 40% din voturi la alegeri, avem 44.4444444...% din locurile din consiliu, adică 12.

Și ghici cine era al 12-lea.


yours truly,

Cezar Crican, Consilier Local.

Înaintea rândurilor de mai jos au existat mai multe despre de ce și cum. Aflați în text ce s-a întâmplat cu ele.

 

Nu știu de ce, dar simt nevoia să povestesc și noaptea alegerilor. Pentru că... simt.

Dar ca să ajung la noaptea alegerilor, trebuie preambulul, ca să scap de vinovăția gândului că mi-am făcut exact aproximativ ZERO campanie electorală - din nou, nu pentru ca nu am vrut sau că nu cred in mine, ci pentru că încă sunt defect la a-mi face reclamă - vezi propriul business, unde-mi fac reclamă doar când mor de foame.

La toate alegerile din 2016 până acum, am ocupat rolul de coordonator de delegați în secții, cu excepția unui tur de scrutin, probabil cel de la referendumul discriminării.

Asta înseamnă că trebuie să mă asigur că toate cele 457 de secții din județul Brașov au un delegat din partea USR, membru în biroul electoral al secției de votare, adică unul din oamenii care sunt în secție în cele 15 ore în care se votează și în următoarele minim 2, maxim 10 ore în care se numără voturile.

Da, oamenii din secții sunt trimiși de partide acolo.

Plătiți de stat, dar trimiși de partide.

Sună ... ciudat, dar este cam cea mai eficientă metodă de a te asigura că rezultatul votului este cel dorit de populație, nu de altcineva. Cât timp are fiecare partid un om in care are încredere, totul ar trebui sa fie corect in secție.

Mai există 3 persoane în secția de votare care sunt, teoretic, apolitici.

Președintele, locțiitorul (sau vicepreședintele) și operatorul de tabletă.

Președintele e un fel de dictator acolo, el știind cam tot ce trebuie făcut și luând toate deciziile din birou (secție), fiind totodată unicul responsabil pentru bunul mers al procesului electoral.

Locțiitorul are exact aceeași pregătire și e plătit la fel de mult ca și președintele, doar că el e un simplu membru până în momentul în care pleacă președintele (din diverse motive). El nu poartă absolut nicio responsabilitate suplimentară față de un membru trimis de partid, dacă nu dispare președintele.

Operatorul e... cu tableta.

E și el apolitic, insă e plătit mai bine decât membrii trimiși de partide...pentru că știe să umble pe tabletă și e responsabil de acuratețea rezultatelor trimise în sistemul electronic.

Important de precizat că el nu face parte din membrii BESV, deci nu se poate implica efectiv în numărarea voturilor sau treburi altele decât... tableta.

Nu mai am datele la indemână, dar din ce-mi aduc aminte remunerația lor este:

150 lei/zi - membru SV

200 lei/zi - operator tabletă / locțiitor

250 lei/zi - președinte.


Pare puțin, dar jocul se face la pontaj: un membru este pontat 5 zile pentru activități sâmbătă seara 2-3 ore și duminică de la 6 la minim 10, dar până termină de numărat voturile, uneori si 4-5 dimineața.

Președintele este pontat mai multe zile pentru că el chiar lucrează mai multe zile, dar nu știu câte. De locțiitor nu știu mare lucru, iar operatorul cred ca este pontat tot 5 zile.


Așadar, x lei/zi * numărul de zile - 10% impozit + 20 lei/zi protocol. = minim 725 lei


Mnoh, cum găsim oamenii din secții?

Apelăm la membrii partidului, in primul rând. Avantajul de a avea o cotizatie însemnată pentru a fi membru USR (25 lei pe lună) e că eviți un spectru al populației care și-ar vinde votul pe 2 lei, să facă parte din corpul delegaților partidului, fapt care i-ar face să accepte o numărătoare falsă sugerata de un primar (sau orice alt om influent) pentru o sumă mai mare (mult mai mare). Cam astea-s filmele pe care ni le facem noi. Apoi, dacă nu sunt de ajuns, mai cerem membrilor să sune un prieten. Apoi, daca nici atunci nu ajung, dăm public.


Pare simplu, dar în realitate chestia asta, cu tot cu modificările care apar pe parcurs îmi mănâncă adesea sute de ore (nu joke!) de procesare și de telefoane. Fiind, însă, sute de ore in excel (si google sheets), găsesc o plăcere pe care nu reușesc s-o explic nicicum.

În teorie, eu deja ar trebui să deleg mare parte din lucrurile manuale - alocări, telefoane, mailuri și să mă concentrez doar pe crearea de infrastructură pentru cei delegați să facă asta. Însă simțindu-mă vinovat că nu m-am implicat în campanie, am evitat să deleg, ca să-i las pe oameni să facă campanie, nu delegați.


Asta, plus faptul că de la național au avut ceva erori la sistemul de înscriere, a determinat ca sutele de ore să fie destul de agitate și chiar cu frustrări multe, din ambele părți, frustrări atât de mari încât de-abia așteptam ziua de luni, nu ca să mă bucur de victorie, ci ca să scap odată de grija delegaților.


Exista câteva tipuri de delegați și o să încep aici cu importanța lor:

1. Delegatul care daca n-ar fi membru sau candidat, ar merge observator voluntar.

Ăsta e mină de aur. Dacă vine Oprișan și-o oferă 50000 de euro să fie de acord să semneze pentru alte rezultate, ăsta nici măcar nu-l scuipă între ochi, ci îi zice un politicos nu, fiind imediat luat la bătaie de restul delegaților din secție și provocând, aparent, o pagubă de câteva sute de mii de euro, dar salvând pe termen lung comunitatea de la... prostie. Adesea, el își donează banii primiți din prestația acestui serviciu către entități care au legătură cu educația.

2. Delegatul membru - există mai multe feluri de membri, logic, dar în general cam am încredere in membrii USR

3. Delegatul prietenul membrului, pe care iarăși, adesea, am curajul să-l trimit în secție fără să visez urât noaptea

4. Delegatul PNL înscris la noi. Ăsta e al dracului de greu de găsit, dar și când îl găsești și-l întrebi una-alta, parcă uiți de toate relele de pe pământ când dai cu el de pământ, moral vorbind.

5. Delegatul care moare de foame. E ăla care din cei 650 de lei își plătește o datorie și rămâne cu bani de-o țigară, care nu prea știe ce partid îl trimite și logic că nu-l interesează, dar nu e lipsit de scrupule, ci votează partidul care-l trimite, că doar vrea și la următoarele alegeri.


Cu excepția primului, următoarele 4 sunt pamflete. Orice asemnănare cu realitatea este pur întâmplătoare.


În fine, NOAPTEA alegerilor.


Trezit la 5:30, ca să ajung la partid la 6, să fim pe fază și să înlocuim eventualii delegați care nu s-au trezit să ajungă în secție (da, din 457, adesea, 1-2-3 uita să-și pună alarma), am biciclit până acolo, l-am salutat pe Alex și mi-am extins antenele, poate-poate nu s-o fi trezit vreunul.

Karma a fost cu mine tura asta - fie s-au trezit toți, fie nu ne-a informat cine trebuia că nu au apărut ai noștri. Oricum, n-am avut de inlocuit pe nimeni dimineata, deci pentru prima oară m-am trezit degeaba la 5:30.


Marea problemă și grijă a mea erau delegații care fie nu voiau fie nu știau cum să folosească aplicația dedicată lor. Plus faptul că de la București au resetat log-urile de logare, astfel ca nu știam cine s-a logat și cine nu, deci nu știam who's who.

Am presat incontinuu sa faca ceva inutil lor, dar foarte util noua, anume să se logheze în aplicatie, să îi identificăm pe cei care nu o pot face, să-i putem ajuta.

La ora 17 încă aveam 140 de inși care nu se logaseră.

Horror.

după 140 de telefoane, tot mai aveam vreo 50


Mare parte din zi am stat cu excelul în față încercând să actualizez datele modificate zilele trecute în toate cele 3 baze de date - cateva încurcături de nume, numere de telefon, secții, etc.

De asemenea, monitorizam permanent prezența la vot.

Dacă începuse bine, fiind un pic mai mare ca a precedentele alegeri locale, fapt care nu era tocmai bun pentru noi, că știm că dimineața votează bătrânii care cred că vrem să le scădem pensiile și presupunem că nu ne votează - acum știm - i-am subestimat, am fost îngrijorați să vedem scăderea bruscă de la ora 11, care s-a menținut constant la 1-2 procente sub alegerile din 2016.

Allen calcula câți din ăia lipsă erau tineri și câți bătrâni, iar premisele până la un moment dat erau îmbucurătoare, după care au devenit ingrijorătoare. Nu și-a pierdut deloc speranța și chiar l-am citit ca fiind pozitiv.


În fine, am aflat că delegații nu puteau trimite rezultatele până nu le aflau pe toate, astfel că nu aveam altceva decât sondajele de opinie de la televizor, astfel ca la ora 21, când secțiile s-au închis, ochii noștri și urechile noastre s-au ațintit asupra lui Gâdea, care urma să prezinte rezultatele Exit-pollurilor din București, Timișoara, Brașov, Constanța și Craiova.

Mare ne-a fost bucuria când am văzut rezultatele lui Nicușor, Clotilde, Mihaiu și Fritz și mare mirarea când am văzut ca tot nu apar rezultatele de la Brașov. Ulterior ne-am dat seama ca n-a existat exit-poll la Brașov, ci doar aprobarea pentru desfășurarea unuia.

Astfel, știind că pe grupul de delegați din Municipiu, deși le-am transmis periodic sa nu ne mai informeze cu privire la prezența la vot în secția lor, să nu trimita poze după procesele verbale, să nu ne comunice rezultate acolo, ci doar în aplicație, am simțit că o vor face și în loc să mă enervez cum m-am enervat toata ziua când trimiteau prezența, am zis să scramble-uiesc aceste rezultate într-un google sheets, că cine știe.


Curând mi-am dat seama că bine am făcut și am început să comunic rezultatele în gura mare prin sediu. Primele 4 secții erau victorii categorice pentru Allen. Comunicarea primelor 4 secții chiar l-a destins, chiar dacă era bine ancorat în priză.

A 5-a a venit ca un duș rece.

A 6-a victorie

Pe la a 20-a secție aveam vreo 17 câștigate

Dar știam că vor veni dușuri reci din cartierele dormitor, căci primele rezultate erau evident din sectii mici, care se numără mai repede.

Și așa, rezultat cu rezultat, ajunsesem la 60 de secții din cele 182 iar diferența intre Allen si Scripcaru creștea ca un grafic de la bursă, de la 500 până pe la 3000. Dar creștea, iar la 40% dintre secți a decis să facă un live să transmitem oamenilor cum stăm.

La 60% deja începeam să credem că ”minunea” începe să se întâmple, iar pe la 70% am decis că este suficient de mare diferența încât să nu o mai demoleze nici măcar cartierele dormitor.

Dar n-am decretat victoria ci am zis să ne luăm inima în dinți și să sunăm în secțiile mari din care nu aveam rezultate, astfel că după prima secție mare, în loc să trecem printr-un duș rece, am cules 150 de voturi în plus pentru Allen față de Scripcaru. De la a doua înca 100 de voturi.
În cinci secții, crescusem diferența de la 3000 la 3500, moment în care am decis că gata.
Am câștigat.
Primăria nu va mai fi o cutie neagră din care ies din 4 în 4 ani niște rezultate și publicitate, ci va fi o instituție pentru cetățeni, o instituție care va accepta implicarea lor și care va fi mult mai transparentă în cum face lucrurile.

Afară, la șampanie, însă, nu m-am simțit deloc în largul meu.
După două săptămâni în care mi-am ignorat afacerea, iubita, prietenii și, deci, viața, ca să stau în fața excelurilor, ieșirea la aer și contactul cu bucuria celor din jur m-a alienat complet. Eram afară, dar voiam să fiu înauntru să verific că rezultatele sunt bune, ca n-am greșit vreo formulă, voiam să am și celelalte rezultate, să înțeleg câți consilieri vor fi la un partid - la altul, ce majorități se vor face. Am reușit să mă întorc la tabelele mele, să descarc rezultate parțiale și să calculez.
Am terminat cu răspunsul că dacă intră PMP în consiliu, vom avea 11 consilieri, iar că dacă nu intră vom avea 12, eu urmând să fiu al 12-lea.

Apoi ne-am uitat și la județ, intrigați fiind de o hartă HotNews care arăta județul nostru albastru.
Știam că Veștea a câștigat categoric președinția, însă nu îmi venea să cred că am luat cele mai multe voturi la Consiliul Județean (CJ), astfel că m-am apucat să verific.
Și ce să vezi: noi aveam vrreo 34700 de voturi, iar PNL vreo 34100, ceea ce era un rezultat uriaș, în linie cu rezultatele de la CL Brașov. Ori asta nu putea să rămână doar la mine, așa că am informat toți consilierii județeni despre reușită și i-am văzut fiecăruia fața picând la aflarea rezultatului extraordinar.

Le-am zis ca e, evident, provizoriu, ca mai sunt vreo 20% din secții de publicat, însă e promițător.
Într-un final, am descărcat iarăși rezultate de pe ROAEP, doar ca să terminăm cu dușul foarte rece al serii: cei 34100 erau reali, dar erau ai PSD-ului, PNL obținând 64000+ voturi.

Și-apoi mergi și pune-le fețele la loc oamenilor, după ce le-ai cauzat picajul.


Și așa s-a terminat noaptea la partid. Cu Levi entuziasmat că are posibilitatea de a concepe să nu plece din țară. După ce a fost delegat la toate alegerile din 2016 încoace, este prima victorie adevărată la care asistă, deși a plecat frustrat din secție cu un scor de 88 pentru Allen și 140 pt Scripcaru. În beția lui de fericire, ne-a convins și pe noi că seara nu se poate termina fără o beție de alcool, așa că am acceptat să-i prelungim starea cu o bere, acasă. Unde am trezit-o pe Ruxandra și unde au putut depăna impresii și amintiri din secția de votare în timp ce Misha a adormit după 3 minute de șezut, iar eu după 20. Era ora ~ 6 dimineața
Când m-am trezit, eram Consilier Local al Municipiului Brașov și întârziasem la muncă.


Cum am ajuns consilier local, am scris deja, dar public maine >:)

Despre biciclete in Brasov. Sau despre eficiență?

Două lucruri îmi doresc pentru Brașov, din cele care se pot face fără prea mari bătăi de cap:
1. Parcări rezidențiale de biciclete - all season.
2. Un sistem de bike sharing gratuit pentru populație.

Pentru primul punct am mai postat acum ceva vreme, iar pentru al doilea vreau sa povestesc puțin din singurul sistem de bike sharing folosit de catre mine până acum.
Nu am folosit unul singur pentru ca n-am întâlnit astfel de sisteme, ci pentru că era chiar prietenos si cu localnicii si cu turiștii.
În primul rând, costa 1 euro inregistrarea in sistem, platești cu cardul la crearea contului.
Apoi, costa nimic daca folosesti bicicleta sub o oră.
Costa 1 euro, ora a doua de folosire.
Costa 2 euro ora a 3-a de folosire,
4 euro ora a 4-a de folosire
si 4 euro pentru fiecare ora peste a 4-a.
Practic, e transport public gratuit, with a hint of pedală.

Așadar, un sistem creat pentru a te deplasa gratuit sau foarte ieftin dintr-o parte în alta a orașului.
Dacă depășești 120 de ore plătești bicicleta - 600Euro.

Există 120 de stații de preluare-predare automate, la care te duci, bagi cardul bancar,
parola si alegi bicicleta. Stațiile sunt mai mici sau mai mari, capacitatea variind în funcție de potențialul zonei, între 10 si 40, poate chiar mai multe, nu știu exact.

Există angajați care iau biciclete din stațiile unde e surplus de biciclete și le duc spre stații cu deficit de biciclete (balancing), există angajați care repară, care răspund la mailuri și sesizări și cam atât.

Și nu, acel oraș nu e plin de piste de biciclete separate de mașini, ci e plin de linii de tramvai în care poți intra cu roata și pica, e plin de străzi înguste cu mașini parcate (dar niciodată aiurea!), urcă și coboară borduri, oprește la semafoare.
Are, într-adevăr orașul, si Metrou si tramvai și troleu și Bus și Lime (și toate celelalte trotinete scumpe per minut) și tren metropolitan și tren la aeroport și linii speciale către orașe din alte țări și autostradă de jur împrejur, ca doar n-a fost capitală de imperiu degeaba, așa că încă un sistem de transport a venit ca o nevoie naturală de diversificare și ecologizare.

Hai să vorbim un pic de niște numere:
1. 120 de stații a câte 20 de biciclete înseamnă 2400 biciclete. * 600 euro = 1.44 milioane Euro. Mult, nu? Eh, cam cât 3 autobuze electrice dintr-astea de 12m, de avem pe linia 36 și nu numai. Comparația nu e nici pe de parte științifică, căci la autobuze include stațiile de încărcare, iar aici nu include, cum nu include nici amenajarea stațiilor. Dar ne putem face o imagine. Oricum, acele 2400 biciclete deservesc aproape un milion de oameni, deci nu e cazul să comparăm, dar e fain să avem o imagine oricum ar fi ea.
1.1. Ca sa fim mai deștepți și, deci, mai leneși decât orașul meu favorit în materie de bike sharing, putem în loc de biciclete să avem biciclete electrice sau trotinete electrice, că tot e mai ușor să doar stai pe ea, iar dacă tot stă în stație, se poate încărca fără să ai nevoie de oameni să le strângă la finalul zilei. Costul de achiziție ar fi mai mare, să zicem cât 6 autobuze electrice. Dar lenea costă, așa că iernile friguroase din Brașov s-ar putea să nască nemulțumiți care rămân fără baterie și tre' să dea pedală sau picior, deci moarte primarului. Sau poți să ai un oarece cost dacă vrei electric, oricum, tot simbolic.
2. Poluare: Conform Transelectrica, în 2019, România a produs 39,5% din electricitatea ei arzând cărbune ( 23.6%) sau gaz (15.9%), fapt care simplificat spus, e o prostie, dar e o schimbare lentă, n-ai ce-i face. Au mai fost încă 19% proveniți din combustibilul nuclear "spart" (see what I did here?) la Cernavodă, deci un total de 59% din resurse neregenerabile. Dar hai să ne referim doar la "poluarea" cu CO2, că asta e la modă în epoca finalului zăpezilor. deci 39.5%. (Stiu, CO2 nu e poluant, e doar cauzator de efect de seră, dar copilărește vorbind, ne face rău dacă e în aer)
Capitolul meu favorit:
3. Eficiență energetică :)
Un autobuz cântărește gol aprox 13 tone și duce maxim 88 de oameni, adică vreo 6 tone. Dar cum n-am vrea să ne aflăm vreodată într-un bus cu alti 87 de oameni, că am da jos primarul, o să presupunem că sunt vreo 40 în autobuz în medie, că nu știu de unde să iau datele de încărcare de la RATBV și pentru că cetățenii n-au vrut să fie numărați de către sistemul de taxare, ca mnoh, copii, ca usereul de altfel. Revenind: 13 tone, 40 de oameni, cam 325kg de metale care te cară. Which, by the way, e super parfum pe lângă tona sau tonele unui autoturism care te cară.
Altfel spus, pentru fiecare kilogram util deplasat, mai cari 8 kilograme de metale, adică folosești de 8 ori mai multă energie decât ai avea nevoie pentru asta.
O bicicletă, în schimb, cantărește 15-20, poate chiar 30 kg daca sunt electrice . Adică pentru fiecare kilogram de-ale tale mai cari ~300 de grame, sau te cară ~500 (depinde de la caz la caz).
All in all, e cam de 10 ori mai eficient sa mergi cu o bicicletă electrică decât cu autobuzul (nu dati cu pietre, e un calcul facut pe șervețel). Pentru a zice de cate ori e mai ieftin (pentru noi, comunitatea) este mai complicat de calculat , că trebuie să adaugi în ecuație și costurile cu beneficiile pedalatului, aerului mai curat (da, și termocentrala polueaza).

Și dacă e cineva care a citit tot romanu' și a rămas cu impresia că vreau să dispară autobuzele (sau mai rau, cele electrice) din oraș, vreau doar să precizez că în niciun caz asta nu este dorința mea. Vreau doar să conștientizăm că tranziția cea mai eficientă nu e de la mașină la autobuz, ci la bicicletă sau chiar la trotinetă. Iar asta, surpriză, ar fi MULT mai ieftină și mai sănătoasă, iar altă soluție pentru această tranziție nu există, decât dedicarea a mai mult spațiu rutier către mijloacele eficiente de transport. Cu alte cuvinte, EFICIENT, nu rapid.

Pentru a evita, totuși plictiseala publicului, mai las două seturi de numere aici:
Sunt numerele cu care se laudă orașul ăsta de la care m-am inspirat și numerele cu care se laudă Brașovul (și bine face! - nu sunt ironic).
KM parcurși de biciclete astăzi - 6.980
KM parcurși de biciclete anul acesta -2.024.083
Biciclete in uz acum: 73 (ora 22:30 locala)

Kilometri parcursi cu autobuzele electrice (anul acesta):
138418.48 [km]
Kilometri parcursi cu troleibuzele noi (anul acesta):
279652.13 [km]

Pentru o comparație decentă, ar trebui sa comparăm termenii pasageri * kilometri, însă cum pentru RATBV kilometrii sunt suficienți, asta e tot ce avem deocamdata.

În comentarii, după ce ghiciți orașul de care vorbesc, voi pune poze cu site-ul, sa vedeți ce frumos se poate.
Și vă rog, dacă locuiți în acel oraș sau ați fost cu mine și am folosit sistemul împreună, lăsați-le celorlalți plăcerea de a ghici.