După
episodul cu accidentul pe Olt, urmează o impotență umană oficială, adică
a statului. Dar țineți minte acel episod, pentru că statul suntem tot
noi.
Așadar.
Pățită tot de un prieten, nu de mine.
S-a dus omul să-și deschidă o firmă, căci vrea să fie liber întreprinzător.
Primul
pas este să îți rezervi denumirea, iar în baza acestei denumiri, depui
capitalul social la bancă, ceri acordul vecinilor, faci toate
documentele și declarațiile. Practic, firma există deja cu acel nume,
pentru înființare.
Precizez că exista două variante de a-ți rezerva
denumirea online. Una cu semnătură electronică și alta fără, dar cea
fără este disponibilă doar dupa ora 18, zilnic. Am aflat că au
indisponibilizat-o în programul ONRC din cauza programului StartUp
Nation - if that makes any sense.
Dar asta nu e nimic.
A-ți găsi
vecinii acasă, de fapt a găsi vecinii unui unchi acasă, pentru că, mai
nou, nu mai deținem locuințe, este de departe cel mai dificil lucru de
făcut pentru a-ți întocmi acel acord. Nu mai zic de cazul în care pleacă
unul cu lunile de acasă.
Dar presupunem că îi găsești.
Mergem
mai departe, faci toate cele, declari că știi practic toate legile pe
care n-ai putea fizic să le memorezi, după care vine partea cu dosarul
cu șină. Te pun să perforezi totul, să numerotezi și să le introduci
într-un dosar cu șină. La parterul clădirii se află tot timpul PUBELE
pline cu dosare cu șină aruncate și care nu pot fi folosite pentru că
sunt scrise numerele dosarelor mare pe ele. De parcă n-ar exista
etichete pe lumea asta.
Dar da, aici greșim noi, statul, pentru că cică putem recicla și suntem prea leneși să refolosim. Nu intru în asta prea mult.
Apoi,
ca orice necunoscător, se duce omul să întrebe ce număr are documentul
care n-are număr, dar documentul care are număr și n-are dată, că trebuie
să le completezi pe toate, să se asigure ONRC-ul că nu există nicio
șansă să fie vina lor. Mnoh, e justiție, aici zic. Doar să angajeze
dracu pe cineva care are răbdare să-ți explice, nu să aștepte ca un
cățeluș să îi adresezi o întrebare la care nu-i răspunderea lui să-ți
zică, ci a altei autorități aflate la kilometri distanță, să-și etaleze
priceperea în fața nepriceperii tale. ÎN BIROCRAȚIE!
Apoi, după ce
petreci ore bune bibilind toate documentele, te duci în sfârșit să le
depui. Și acolo era o tipă foarte faină, cu foarte multa răbdare, care
te ajuta să-ți adaptezi totul în așa fel încât să fie totul bine din
prima, avea și un decolteu generos, cât să nu stai pe facebook în timpul cât verifica ea toate documentele, era ok, la registratură.
Eh bine, prietenul ăsta al meu se pare că n-a avut noroc de acea tipă.
Sau și dacă avea, intervenea sistemul.
Sistemul care i-a zis că firma lui, abc def SRL nu este acceptată ca denumire, deoarece exista def abc SRL.
Asta
în ciuda PRIMULUI document eliberat de ONRC, cel în baza căruia petreci
zile, săptămâni chiar, să faci TOATE celelalte documente.
"Știm, e o problemă de sistem, s-a mai întâmplat la multe alte firme”
În
orice film american pe care l-am văzut eu, ăla e momentul în care
scoate omu' mitraliera și începe să tragă în orice vede și orice prinde.
Și-apoi se împușcă în cap”
Mă rog, n-am văzut în filme, pentru că se
întâmplă atât de des încât a devenit banalitate să faci filme despre
așa ceva. Văd la știri.
Nu încurajez pe nimeni să citească astfel de
știri sau să urmărească astfel de știri, vreau doar să precizez că
înțeleg o mică parte din acea furie alor. Acea victimizare legitimă,
acea răbufnire când cineva își bate joc de tine, aia când ai scoate
flăcări pe nas și abur pe urechi.
Și ca să nu fiu în linia critica USR, vreau să propun și soluțiile:
1. Nu mai cereți dosare cu șină, ci luați dosarele alea și lipiți etichete autocolante cu numărul dosarului.
2. Pentru speța cu numele rezervat automat de un sistem electronic sper că nu aveți nevoie de soluție, am încredere că nu sunteți retardați mintal.
3.
Ce faci când sistemul e prost? IL SCHIMBI! Dar până să îl schimbi, îti
ceri scuze față de clientul tău, căci reprezinți instituția, nu-i spui
relaxat că nu e singurul care vrea să scoată mitraliera la tine. E
minimul gest de decență. Îți ceri scuze, îi oferi șansa să nu mai
plătească taxa, îi oferi ceva să simtă că își pasă. Dacă nu îți pasă,
pleacă, altfel, îți accepți greșeala. Dacă tu consideri că nu e a ta, îl
pui pe manager să o facă. Că după ce va cere scuze zecilor de oameni,
va schimba el sistemul.
Sau, mai ușor, mai dăi un scroll pe facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu