Meciul s-a terminat mai devreme, la egalitate

”Fu-tu-ți morții mă-tii de cioară!”
Așa s-a terminat meciul Napoli - Liverpool aseară.
Pentru mine.

- Păi cum așa?
- Păi e o scurtă poveste. Ai timp să ți-o zic?
- Da, te rog!

Eu am fost crescut rasist. Așa am crescut toți, am impresia, la mine în cartier, dacă nu în țară, pentru că sigur era undeva lângă, un cartier sau un bloc, sau un apartament cu oameni mai puțin norocoși ca noi, mai puțin educați și în niciun caz înstăriți.
Și oamenii furau, băteau, făceau ceva, numai să treacă de la o zi la alta.
Ni se zicea că dacă nu suntem cuminți ne dă la țigani. Ne chemau în casă pentru că veneau țiganii. Tot ce era rău pe lumea asta era de la țigani, basically.
Noi nu aveam maghiari în oraș, dar toată lumea îi ura pentru ca ne voiau Ardealul. Nu toată lumea, exagerez, dar eu așa am crescut. Uram fără să știm de ce. Și era simplu, toată lumea o făcea.

Dar am crescut, apoi m-am plimbat prin lume, am mers prin proiecte Erasmus și am învățat că nu suntem noi superiori nimănui. Și nici inferiori! Chiar dacă ne zice Harari sec că ni se pare normal să primim asistență medicală, educație și mâncare de slabă calitate pentru simplul fapt că nu ne-am născut bogați, am învățat din experiențe că eram am fost crescut rasist, că eram rasist și că ar fi fain să nu mai fiu.

Și nebogat (financiar) așa cum sunt eu, m-am aflat aseară într-un restaurant scump (pentru mine) să mănânc o pizza la promoție, așa cum fac în fiecare zi de marți. Promoție înseamnă că ai cea mai bună pizza din oraș cu 10 lei, la același preț cu cea mai ieftină bere din restaurant.

Fericit eu că am jucat baschet, am zis că-mi iau și-o bere și rămân cu prietenii la meci, că doar juca Liverpool cu Napoli, iar restaurantul în speță are o cameră destinată echipei Liverpool, unde dau probabil toate meciurile lor.

Mnoh, mi-am terminat pizza si m-am dus în camera Liverpool să mă uit la meci.
Am fost surprins de tăria cu care încurajau echipa favorită. Deși eram fan Liverpool când mă mai uitam la meciuri prin liceu, n-am fost niciodată atât de înfocat cu vreo echipă în afară de Rapid și de echipele naționale de fotbal. De altfel, mă simțeam puțin străin în sine în locul ăla și pentru că oamenii păreau din altă clasă, îmbrăcați bine, cu câte-o bere pe care n-au cumpărat-o pentru cel mai bun preț/litru, gata să o comande pe-a doua, sau pe-a treia, sau pe-a câta o fi nevoie până se termină meciul.
Aveam un sentiment interesant de observator obiectiv, care se uita la meci pentru meci, nu pentru Liverpool, poate chiar puțin părtinitor cu Napoli, ei fiind underdogs.
Și-a fost ok atmosfera până s-a găsit un jucător de culoare de la Napoli să-l faulteze pe-un alt jucător de culoare de la Liverpool, moment în care un fan din bar, tipul din fața mea care m-a determinat să ma simt străin în bar prin eleganța pe care o emana, s-a apucat să zică aproape instinctiv înjurătura cu care am început.
M-am blocat.
Am intrat în modul de luptă interioară, dacă să-i zic sau nu că rasismul ”is no longer a thing”, că transmit ăștia de la FIFA non-stop mesajele cu respect tocmai pentru conștientizarea fenomenului, că nu e frumos, că suntem totuși într-un local de calitate. M-am gândit și că era un indian în stânga mea care n-a înțeles ce-a zis omu' care pentru el încă era elegant și prietenos, fan Liverpool fiind.
M-am gândit și că dacă fac pe eroul s-ar putea să mi-o iau ca eroul și că n-am chef să ajung vânăt acasă, să se sperie mândra.
În mijlocul acestor gânduri, au dat ăștia reluarea fazei în care se vede cum un jucător atinge fața celuilalt, acesta din urmă prabușindu-se în (aparent) chinuri groaznice, acuzând faptul că i-a trimis ochiul la encefal. În urma reluării slow-motion, tipul a decis să repete și el înjurătura tot în slow-motion.
Cu asta m-a convins că sunt nebogat doar financiar. Că sunt super fericit și bogat în ceea ce-mi privește educația și prietenii. Că mai avem mult de lucru la capitolul educație.
Am decis să plec. Sec.
Îmi pare rău că nu mi-am permis să-l educ.
N-am avut curaj.
Data viitoare.
Acum m-am uitat la rezultate și mă bucur sincer că a câștigat Napoli, căci karma's a bitch!
Îmi pare rău pentru ăilalți fani ai lui Liverpool, dar mai bine o învățătură de lungă durată decât o fericire scurtă.

P.S. Multumesc Radu de corectură si de înțelegere!