2 denumiri faine (cel putin)
Trenul de 6:20 din Gara Brasov, intr-o zi de vineri, dupa o saptamana de scoala non-stop.
Eu, Smendre si Cristi Tutunea, mancand pufarine in trenul de RegioTrans, mergem voiosi in tura, nestiind inca unde. Decidem sa-l sunam pe Razvan, la 7 dimineata, intr-o zi de vineri in care el se trezeste la 8, sa-l intrebam cum ajungem pe Valea Spumoasa.
Dupa indicatii, aflam ca-i in dreapta jepilor mici, pe langa refugiul salvamont, fix in sus. Bun, mergem, relaxati dar intr-un ritm bun deoarece altfel ne-ar fi fost putin frig. La un moment dat incep sa merg eu inainte, astfel ca ratam, bineinteles, intrarea pe valcel. Dupa 2 convorbiri cu Razvan reusim sa ajungem in vale, nu inainte de a epuiza toate variantele si de a ajunge sus de tot, de vedeam pe partea cealalta. Valcelul, din spusele lui, incepea cu ceva lanturi si ceva saritori destul de grele: noi am intrat pe traseul bun doar undeva mai sus, unde n-am dat de asemenea dificultati tehnice, sau nu le-am remarcat eu, extaziat fiind de toate stancile pe care m-as fi putut urca.
In fine, urcam practic alergand, eu de fericire, altii pentru ca asa mergeau, si dam de prima bifurcatie: stanga lin, dreapta abrupt -> mergem prin dreapta. Apoi ni se arata in fata niste pereti destul de inalti, la baza carora urma sa aflam ca se afla Brâul Portiței. Ne despartim la un moment dat si apoi ne asteapta Smendre pe brâu, fiindca el a urcat integral pe iarba, iar noi pe ceva stanci faine. De acolo n-am mai facut mult pana la Portița brâului unde ne-am asezat sa mancam si sa citim cele scrise si pastrate in oul kinder chiar din '98 (scris exact in felul acesta) - ce vremuri!
Apoi am continuat pe Brâu pana-n Valcelul Mortului, una din iesirile din Seaca Caraimanului, vale despre care am scris cu mari emotii in 2010 aici. Acest Valcel mi-a facut ziua completa! Exact tipul de traseu care-mi lipsea anul acesta! Ditamai hornul de jos pana sus, urcat intr-o habarnameza completa si plina de satisfactie, pasind atent printre stancile pe alocuri inghețate.
Valcelul asta ne-a scos undeva mai jos de cruce, loc din care a trebuit sa mai cataram putin, la un moment dat chiar si o stanca de vreo 4 metri, verticala, la care am decis sa nu folosesc lantul folosit acolo - palpitant rezultatul!
De la cruce e simplu - Brana caraimanului - jepii mici - trenul de 17:30 pierdut din cauza ca era la 17:03 si deci trenul de 19:33.
P.S. Faptul ca am mers in tura cu oamenii care cu 3 saptamani in urma au urcat Fisura Albastra impreuna m-a facut sa ma sperii putin prin unele locuri. Noroc ca n-a fost o chestie abrupta continuu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu