Asa se face ca vineri m-am propulsat in "Gărgă" pana la Azuga, unde ne astepta Balan cu multa treaba, dar si cu multa mancare. ATR e organizat de Lucian Al Marii, tipul cu care-am mers in Franta, desigur, cu ajutorul altor persoane.
Dar vorbim aici despre cursa: Start! iar nu mi-am pus plasturi!
De data aceasta m-am bagat in fata, sa nu mai ma-mpiedic de oamenii care nu sprinteaza la start. Ritmul e bun insa nu mi-am facut bine incalzirea si dupa cateva sute de metrii se vede...
N-am prins coada prima urcare pentru ca eram printre primii (primii 50 :)), insa pe aceasta urcare m-au intrecut foarte multi! N-am deloc tehnica de urcat pe panta mare. Au trecut fetele pe rand de mine: intai Gianina, apoi Oana, apoi Pisi, dupa care am tras dar degeaba, n-am prins-o decat la finalul urcarii, cand a dat si ea de niste oameni mai inceti si nu ne puteam depasi. In fine, pana la stana am depasit vreo cativa, l-am salutat pe Cipri, mi-a facut o poza pe care inca n-am primit-o si am fugit. Aaa...am uitat de copil. Tot pe aceiasi urcare m-a depasit si-un copil despre care mai tarziu am aflat ca are 13 ani si spre umilinta mea, nu e trail runner, ci triatlonist :| In fine, l-am depasit pe coborarea de la stana si apoi a stat cu mine, pe urcari ma depasea, pe coborari il depaseam, asa a fost pana la urmatoarea urcare mare, la Clabucet Plecare, unde nu l-am mai vazut, nici pe el nici pe Gianina, care era atunci pe locul 2 la fete.
De acolo a inceput greul: am inceput sa simt durere la sfârcul stang, o durere nemaisimtita pana atunci la genunchiul drept (suspectam meniscul) astfel ca ma incomoda foarte tare genunchera, simteam ca imi opreste circulatia. In fine, trebuie sa zic si despre gel. Gel pe care l-am crezut pierdut pana l-am simtit cazand din pantaloni si pentru care a trebuit sa urc inapoi vreo 10 metrii ca sa-l recuperez. Eram foarte obosit si neputincios; asta se intampla aproape de Cabana Garbova, pe o urcare pe care trebuia sa depasesc - in schimb eu ma opream si imi aranjam genunchera :|
Apoi de la Garbova, din postul lui Postoaca m-am mai lasat depasit de inca o gagica, una pe care n-am mai remarcat-o pana atunci. Apoi a urmat coborarea pana in Azuga, o coborare superba pe care ar fi trebuit sa depasesc la greu, in schimb, in aceasta cursa am primit crampe si aceiasi neputinta. Inainte de postul de realimentare din Start/Finish am bagat un activator pentru urcarea pe Sorica, urcare pe care n-as fi crezut ca o pot urca in acel fel... L-am depasit pe Biolan imediat cum a inceput urcarea; trageam tare in bete. Am ajuns apoi aproape de Ciprian Lolu, care am vazut ca trage tare si in spatele caruia am stat toata urcarea, depasindu-l si pe Cornel cu ocazia asta. Marea mea bataie era cu el: moral, trebuia sa termin cursa mai bine decat el; Premiul pus la bataie de Iuli prin Buff, era pentru cel mai rapid CPNT-ist pe Sorica - si cum eu tocmai l-am depasit pe Cornel, n-avea cine sa ma mai faca (gresit!) Sus de tot erau Oana, Andrei si Dezmăţ, dotati din cap pana-n picioare cu talangi ce rasunau din ureche pana-n creier. Plini de voie buna si de incurajari pe care nu pot niciodata sa le apreciez in timpul cursei, mi-au dat apa, le-am dat betele si le-am zis relaxat ca nu ma mai grabesc, nu ca as fi putut :)) Vazandu-ma asa lenes, Andrei a incercat sa vina sa ma impinga, iar eu, fairplay-ist inrait, am zis ca nu-l las si deci sprintez. Click - gamba dreapta blocata :))
Nu m-am gandit la nimic altceva in afara de Andrei care se simte foarte prost - eu nu mai aveam nimic de pierdut, castigat sau demonstrat, astfel ca am continuat catinel, catinel, pe coborare. Taram frumos si necunoscut. In ultimul post se afla Tedi - am salutat si-am continuat. Ultima coborare, dura, cerea multe resurse, mai ales cand am aflat ca la un moment dat mai erau doar 700m :| Am continuat intr-un ritm slab si cu toate acestea am mai prins oameni din urma. La Iuli, unul o luase aiurea in stanga traversand apa, moment in care am fost si eu util - am vazut un marcaj pe drum si-am mers inainte zicandu-le ca "pe-aici e baaa". Apoi, exact cand am intrat pe asfalt (beton) m-a luat crampa grav la dreptul...astfel ca mergeam ca un zombie intr-un film horror rau. A trecut si Ioana Mica de mine, a 4-a fata, dupa care am reinceput sa alerg, mai cu chiu mai cu vai astfel ca am terminat cu alaturi de un concurent, pentru prima oara.
Timp final 3:25 eu, in timp ce Cornel si cu Cipri au venit apropiati, la 3:38 si 3:42 parca, iar Ruxi, al patrulea om al echipei a venit in 4:01 parca.
Vestea proasta a venit mai tarziu cand i-am sunat pe Andrei si Oana sa-i intreb cat am facut eu fata de Cipri pe Sorica...m-a facut cu un minut :)
Poze aleatorii, intrucat mi-e lene sa le mai asez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu