Ultima vara?

Iata ca am ajuns sa scriu si despre asta. C'est fini. Scriu sperand ca vreodata, candva, voi respecta planul meu de a lucra un an sa strang bani pentru a sta 2 liberi. E un plan indraznet, asa cum ar trebui sa fie orice plan la varsta de 22 de ani.

Ca fapt divers, stau in curtea facultatii, langa ceva studente, mai multe, nu stiu de unde sunt. Una insa, pare a fi Lori; Loredana Bratu, prima fata care m-a sarutat. Nu ma recunoaste, eu a trebuit sa ma uit la ceva poze cu noi ca sa ma asigur ca-i ea, insa nici acum nu sunt sigur, asemanarea, oricum, ar fi izbitoare. Tot bine arata :))

In fine, vorbind despre vara. Citind pe blog, reiese ca am fost odata in Retezat, odata-n Mt. Blanc, un semimaraton si cam atat. In realitate, a fost o vara in care am stat cumulat la unul din domicilii mai putin de 2 saptamani.

N-am scris nimic despre perioada petrecuta in Vama si Bulgaria, poate pentru ca am fost prea relaxat, poate pentru ca privind in retrospectiva, imi place din ce in ce mai mult, dar sigur unul din motive e faptul ca inca n-am primit pozele de la Cornel Mic.

Povestea cu Vama incepe din Brasov, continua pe Varful Moldoveanu, trecand prin Verticala Romaniei: un proiect initiat de Braneanu', ce presupunea parcurgerea traseului din cel mai inalt punct natural al Romaniei, Vf. Moldoveanu, pana la nivelul zero, respectiv in Vama sau in Delta, la lacul Razim, totul in 24 de ore cu 10 lei de echipa (echipa de 2).

Din multitudinea de oameni incantati de idee au ramas doar patru participanti; eu, Braneanu, George si Cipri, ultimii doi nemaimergand cu ocazia vreodata.

In fine, sper ca despre asta sa vorbesc intr-un post ulterior, daca n-am facut-o deja. Ma mir ca n-am scris nimic despre verticala, e cam a doua cea mai sonora treaba pe care-am facut-o.

Ajuns acasa, ma uit pe calendar si incep sa scriu despre vara. Sa-ncepem cu inceputul:
Luni, prima zi de vara (vacanta) am mers la scoala, mi-a dat Profu' ceva tema de lucru, am mai mers marti, nu  era nimeni acolo si de atunci n-am mai mers, deoarece nu mai tin minte de ce.

Apoi a urmat montaniada, unde-ncape loc de povesteala multa. Pe scurt, am fost 3 echipe CPNT, clasate pe locurile 1, 2 si 4, cu Caraimanul intre noi. Echipa mea, adica eu, Ruxi, George, Bogdan si cred ca si Ciri, s-a comportat excelent in toate probele, astfel ca la final am obtinut un binemeritat loc...4 (cu toate ca au gresit clasamentele si trebuia sa fie Caraimanu' pe 2, noi pe 3, si cpnt 3 n-avea ce cauta pe 2 :)) dar fie, all's good!

Dupa Montaniada au urmat 2 zile de foc in care n-am stat o secunda - urma Marathon7500, trebuia depusa munca. Sper sa scriu ceva si despre asta. La 7500 am plecat cu trenul, cu bita, cu nasul, singur, pe Dichiu. Despre 7500, ce pot spune e ca a fost multa munca dar si distractie si mai ales satisfactie.

Dupa 7500 am stat 2 zile acasa dupa care am plecat in Verticala Romaniei, cu finish in Vama.
In Vama au urmat cateva zile de relax, vreo 10, mai precis, combinate cu zile prin Bulgaria, si terminate cu Folk You. Luni, am venit la Brasov, au urmat doua zile de cocot, din ce reiese de pe calendar, dupa care a urmat trofeul FDC.

La trofeu, cu greu am strans oameni de-o echipa, am fost sef de echipa, se pare. Foarte slaba participarea, insa noi l-am avut pe Bejan la Cocot, pe Teo Mica la Cros, Orientare si Cocot, pe mine la orientare (desi m-a batut Cornel Mic) si pe Cipri la cros. Am mers cu bicicleta din Predeal (pentru ca trebuia sa ma intorc sambata seara in Brasov, pentru a ajunge duminica dimineata la trenul de Simeria, intrucat organizam tabara de vara). In fine, rezultatele au fost nesurprinzatoare - am castigat Crosul (desi Cipri a iesit pe 3), Escalada si orientarea si am iesit pe 3 la teoretice si pe 2 la cultural (cultural in care am fost eu solist si Cornel chitarist - slava cerului ca n-au fost camere video). Trebuie neaparat sa vorbesc despre cros - a fost al doilea cros castigat de mine: Prima oara s-a intamplat la Baia de Fier, anul curent, cand l-am intrecut pe Bogdan pe un sprint de final pe care mi-am dat duhul. In al doilea cros castigat am avut de tras tare, intrucat eram in ghetutele Quechua si in spate il aveam pe Ionut de la Carpatia, adversar obisnuit al lui Balan, nu al meu. Pe langa Ionut, mai era si Cipri, despre care stiam ca alearga, nu stiam si cum. Start, 5km, alerg, Ionut se apropie, coborare, Ionut dispare. Intorc, Ionut apare tarziu. Alerg, Ionut reapare. Sprintez, Ionut dispare si apoi ajung spre finish: coborarea din drum la cabana Diham, pe noroi - cel putin amuzant (pentru spectatori) si infricosator (pentru mine). Am castigat trofeul!
A mai fost o faza faina cand am plecat sambata seara (desi nu voiam) si a reusit Catalina sa ma sune in timp ce eram la viteza maxima la vale pe bita, sa ma-ntrebe daca ar fi ok sa plecam luni in Retezat...dai la deal, inapoi, bucuros!

L.E. Acest post a fost gasit in 24 aprilie 2018 ca si draft si am ales sa il public asa. Probabil a fost muult mai lunga vara. Sigur a fost. Acel semn al intrebarii era menit sa fie o chestie pesimista, optimistul din mine sperand ca nu va fi ultima vara si ca voi mai hoinarii si vara urmatoare, dupa terminarea facultatii si ca ma voi angaja doar prin toamna.
N-a fost sa fie. Am avut doar 3 saptamani de vacanta de vara dupa anul 4 si pe 5 august 2013, dupa 5 ore de somn (proaspat sosit din Vama), m-am dus la prima zi de munca. Pentru 2 ani si jumatate.