Tura in Bucegi - Brana mare a Costilei

Fain, joi dimineata, trezit la 5 si 20 am constatat ca-mi lipseste cana Starbucks trimisa de PJ din State...

Dupa constatare am mancat si am plecat la gara. Urma sa merg in tura cu Smendre pe undeva prin Bucegi. In tren, am facut ultimele reglaje la bocanceii mei si am asteptat sa apara lumina p-afara sa vedem cam cum va fi ziua...

La intrarea in Busteni, Smendre si-a adus aminte ca a uitat camera foto acasa, iar ca oftica sa fie maxima, peisajul era mai frumos ca niciodata. Imi pare foarte rau ca nu sunt in stare sa-l descriu...c'est la vie...inginer m-am nascut!

OK. Am plecat din Busteni, am mers pe triunghi rosu pana am intersectat Valea Cerbului. Am constatat amandoi ca n-am mai urcat niciodata pe aici si...din vorba in vorba am ajuns in dreptul Vaii Priponului. Am vizitat minuscula stana parasita, am continuat in partea inferioara a vaii si apoi am facut stanga ocolind mai multi versanti si traversand mai multe vai, dupa cum urmeaza, sper sa-mi aduc aminte corect: Valea Verde, Valea Malinului...noh...si cam atat cu memoria. Cine-i curios poate sa citeasca informarea unuia cu memorie. Ideea e ca am ajuns in Valea Costilei, am ocolit-o si apoi am mers pe Brana Vaii Albe...Scarry thing. La Blidul Uriasilor (sper ca asa ii zice) am facut o pauza de urgenta...4 capre coborau alergand un perete foarte aproape de vertical...retineti...alergau!! Am ramas cu gura cascata vreo 2 minute. A fost un spectacol pe cinste!
Dupa alte 5 minute am ajuns in Valea Alba, vale prin care am si coborat. Alt aspect interesant al turei a fost faptul in fiecare vale, conditiile meteo variau foarte mult: intr-una stateai in tricou sau tricou + polar, in alta puneai geaca si manusi si tot iti era frig. O vale era inghetata, alta era cu zapada, alta era insorita si aproape verde, foarte foarte interesant!

Valea Alba e la fel de frumoasa la coborare precum e la urcare - topai de pe-un bolovan pe altul pana jos. E superb! Din pacate, bocancii din picioare nu ma ajuta. Si azi ma doare talpa foarte rau.

Am ajuns in Busteni cu o ora inainte de ora 5 deci cu vreo 2 ore si ceva inainte de trenul de la ora 5, concluzia? Hitch-hike! Am asteptat mai putin de 10 minute pana ne-a luat un baietzas cu un camion, Iveco parca, cu 3 milioane de km, in stare destul de buna, care ne-a lasat tocmai la un giratoriu de pe centura, aproape de ceva numit Zizin - cred ca o strada.

Dupa asta tura am picat ca impuscat, am dormit de la 9 la 5 si iarasi tura, de data asta, extrem! Stay close!

Lira Noroioasa 2010

Da. A sosit ziua de vineri cand trebuia sa plec la lira. Lira este o etapa in campionatul national al cluburilor de turism si ecologie (CNCTE) in care probele de concurs sunt urmatoarele: slideshow, afisabile (afis ecologic, fotografie, grafica, caricatura) si proba culturala (cantece, poezie si umor).

Intalnirea avu loc la Kaufland, iar cu ceva intarziere au venit si cei cu masinile: Smendre, Pupaza si Vladutz. And off we go...

Ajunsi la Vulcani, la un complex destul de maricel, cautam loc de cort, asezam 4 corturi si vine nenea la noi "ca cum", "ca ce", organizatorii au zis 2-3, MAXIM 4 corturi...si ii zic omului ca sunt 4 corturi, "da' ce ma, nu mai stiu eu sa numar??"...si erau 4 corturi. Dupa ce a plecat nenea, au mai venit 3-4 corturi :D

Intram inauntru...sala de mese, ne aducem mancarea si bautura si ne punem la masa, mancam, cantam, aranjam echipamentul de sunet pe care Soaca l-a inchiriat...what does one do for his passion... , admiram prezentarile fiecarui club, ne dam cu parerea, intre timp mai bem cate ceva. Apropo, am gasit cel mai ieftin mod de a te imbata: Van Pur (bere blonda, naturala, dulce, cu 10% alcool si costa 2 lei doza de jumate).

Dupa slideshow se trece direct la cantare: Soaca, Cornel, Freddy, "Jecmaneii", poate si altii, nu mai stiu sigur. Stiu doar ca am stat, m-am distrat de minune pana am ramas cu ultimii, tocmai pana la ora 6 cand, din nou, "nenea" a facut gura. Am strans echipamentele audio si ne-am bagat la somn. Trezirea a fost fericita, fara prea mare durere de cap, am reusit sa observ faptul ca in fata noastra la 200 metri erau vulcanii...nu prea mari ei din firea lor.
Logic, ma duc sa manc. La masa, toata lumea morocanoasa, numai CPNT-istii nu erau foarte tristi...de ce? Pai ne-au dat afara. Si de ce nu erau CPNT-istii tristi? Nu ne-au dat afara din vina noastra \:d/!

Motivul fiind incert, a inceput lumea de prin federatie sa caute loc de...concurs si au gasit pe la Siriu.

Ca a aibe si titlu un rost, am fost si la vulcanii noroiosi. Unii dintre CPNT-isti mai fusesera cu 2 saptamani in urma la Vulcani si au facut baie in ei...asta aveau de gand si acum doar ca...acum era frig! Am mers, am ajuns si a iesit cea mai tare de portie a anului, cel putin pentru mine. O sa fur niste poze de la Balan pentru ca nu-s acasa si nu le am.


Bun...nu stiu cat de amuzant pare sau nu insa...am ras pana n-am mai putut sa rad si atunci simteam ca-mi vine sa plang. Nu pentru ca n-am intrat si eu, pentru aia mi-a parut doar rau. Imi venea sa plang pentru ca am ras la maxim si sunt ferm convins ca nu se putea a fie mai amuzant...but it was! A vazut Smendre la un moment dat un vulcan extrem de ingust si s-a gandit sa sara in el...fara sa observe ca langa el erau hainele tuturor ce intrasera si...da trecut de "supraplin" vulcanul.

La vara facem o tura la vulcani. Neaparat!

Da...dupa asta, nu stiu daca-l vedeti pe Balan pe-acolo dar...a ajuns cu ocazia in Brasov. A...am uitat sa zic ca astia pe la Vulcani sufera de lipsa de apa :) asa ca ei s-au spalat in...intr-un noroi mai putin vascos! de asemenea, am uitat sa precizez faptul ca afara nu erau mai mult de 7 grade, nici in vulcani nu era mai cald de atat...si da, au fost aproape de hipotermie daca nu intrasera deja.

Dupa asta, am plecat in Siriu la o mica pensiune mare in care nu prea aveai loc sa canti dar in care aveai loc sa dormi pe jos, moca. Acolo au avut loc celelalte probe si ne-am refugiat la etaj cu artistii nostrii. Sus se canta, jos se vedea meciul...a...meciul...l-am vazut, mi-a placut, instinctul de om prost inca e in mine si am zbierat cand a ratat Romania. Cred ca-s singurul care zice ca au jucat bine "aia" si cred in sansele la calificare, iata, am spus-o!

Dupa meci a inceput culturalul...Verde primii, impecabili ca de obicei, urmam noi. Eu stiam ca trebuie sa ma imbrac in femeie si ca am o replica..."Daca nu eu...atunci cine?". Vine randul nostru, ma duc sus, ma schimb in haine, vine Freddy, se schimba, coboara, mai avea un cantec, l-a cantat imbracat in femeie. Revine sus, isi da o palma-n cap si zice: "ce bou sunt, mai era o melodie in care eu nu cantam!" si...incepea umorul...eu am coborat inainte, imbracat normal, m-am dus langa niste CPNT-isti in spate si pana sa-mi dau seama ca erau beti destul de tare, dupa ce am tras fusta pe mine, ma luau de fund...da, multumesc Bejan, Victor, baiatu cu scandal si inca o fata (cred ca o andree).

eh...intru, imi spun replica si..toata lumea rade si aplauda, sa inteleg ca-s atat de bun? =))
Umorul e aici, sper ca ma pricep sa pun un youtube clip pe blog :)



OK. Dupa asta eu m-am dus la somn pentru ca nu bausem absolut nimic si nu mai aveam chef sa-i prind din urma. Da, nu pot sa ma distrez fara alcool, ce ratangiu sunt. Nu sunt, doar imi era somn!

In the morning after...premierea: CPNT a luat locul 3 intr-o lira in care se bateau alte 3 cluburi pentru locul 2 la general, locul 1 fiind ocupat de noi. Detasat! Suntem, deci, campioni. Noi ca si club. Felicitari celor 5 ce-au compus anul acesta, fie si alternativ, prima echipa si felicitari celor de la cultural! Eu n-am avut de-a face cu nimic, doar cu atmosfera din preajma.

Omul Carpatin

Sub brandul Carpathian Man a avut loc si anul asta Maratonul Piatra Craiului. A 5-a editie a marcat prima mea participare la orice fel de maraton.



Am plecat de-acasa vineri dimineata, din Targoviste m-a luat un nene cu un Volvo, de la EdySpedition si am ajuns la concluzia ca Volvo-i cel mai tare producator de TIR-uri. Am stat de vorba o gramada cu el si la Ploiesti mi-a cautat un alt TIR care sa ma duca pana in Brasov. A oprit unul de Carpatcement pe DN1 pe pod sa ma astepte si am mers cu el pana la Metro de unde am plecat in 5 minute cu un cetatean neamt cu un Opel Omega din '98. Si cu dansul am stat ceva de vorba si pana la urma mi-a oferit chiar si sa vand cartuse de imprimanta pentru el. M-a lasat langa Hard Discount si-am mai facut 10 minute pana la camin. Am ajuns, am dat 8 lei pe timbre si o copie xerox...(studenti fomisti!!) m-am instalat si apoi am plecat spre Bogdan.



In gara m-am intalnit cu Balan si Iuli, in tren ne-am asezat langa Mihai, Mihaela si Paul de la FDC si-am ajuns instant la Zarnesti. Ne-am inscris, am platit cei 85 lei, am primit toate cele, ne-am uitat la niste geluri, n-am cumparat nimic(eu) si apoi sedinta tehnica si cazare la Soaca.



In acea noapte am avut unul din cele mai ciudate somnuri ever. Nici nu stiu cum sa-l descriu. Stiu doar ca am avut emotii. Era un maraton...montan. Am mers la start, am salutat pe toti cei cunoscuti, am incurajat, m-am incalzit. Era frig dar destul de cald incat sa nu scoti aburi pe gura.



Planul meu era sa alerg in pantaloni scurti si tricou. Pana la urma am ajuns la start in colanti 3 sfertruri, tricou cu maneca lunga, geaca subtire prinsa la brau + borseta. Din Brasov mi-am cumparat 10 plasturi, in Zarnesti m-am trezit cu 7 plasturi...deci doar 7 degete acoperite.



Ok...ne asezam la start, castigatorii de anul trecut porneau mai din fata. Eu eram la cam 3 metri in spatele lor. Melodia de inceput a fost "hora", au dansat hora si cand sa inceapa cu 10, 9, 8...a zis Luci: "START".
Vazand ca nu prea se misca lumea in fata mea am decis sa o iau pe trotuar, sa ajung in fata pentru ca apoi sa nu fiu nevoit sa-mi schimb ritmul pentru a depasi. Strategia s-a dovedit a fi destul de buna tinand cont de faptul ca Balan m-a intrecut de-abia dupa vreo 5 minute de la start. Dupa "Fantana lui Botorog" nu aveam idee cum urma sa fie traseul pana sus pe Magura si m-au depasit cativa. Pana pe la kilometrul 10 nu am depasit pe nimeni si am fost depasit de foarte multi. Cand am ajuns aproape de "table" m-a depasit si Mihai de la Truly iar la table m-am oprit sa beau si sa mananc :)). Am baut nu mai putin de 4 pahare de sponser, am mancat muuulti struguri si un snickers si admiram cum ma depasesc puhoaie de oameni. Dupa table, in schimb, ma simteam un om nou, cred ca era din cauza bauturii, oricum, am depasit multi concurenti, era pentru prima oara in concurs, dupa start, cand depaseam. Pe deasupra, ma simteam si foarte bine. urcarea spre funduri ma asteptam sa fie foarte foarte grea si foarte lunga si ori m-am inselat amarnic ori eram eu foarte fresh, si pe acolo am depasit destul de multi.
Cand am ajuns sus in Saua Funduri eram in fata Geaninei si arbitrii i-au comunicat faptul ca-i pe locul 3 la fete si pe 62 la general. Mie mi s-a parut ca aud gresit 62 si am considerat 162...si tot ma simteam bine :)). De acolo am stat destul timp dupa restul lumii sa coboare pe Valea Urzicii si am inceput sa simt lipsa apei. Asta cred ca e unul din motivele pentru care am depasit la greu spre Spirlea si spre Plaiul Foii, insa in Plaiul Foii am ajuns rupt de genunchi. Acolo am stat, din nou, multa vreme, m-au prins multi din urma, multi care nici macar nu se opreau la realimentare. Eu am baut o supa, 2 sponsere, o apa + juma' de litru de apa la pachet. Apa am baut-o pana sa inceapa urcarea serioasa spre Diana si am realimentat de la paraiasul spre Diana. Cireasa de pe tort, Creme de la creme, urcarea dreacu, cum vrei sa-i zici, aia e Diana. 3 pasi pauza, 3 pasi pauza, cam asta era ritmul meu dupa ce m-a depasit Geanina. Rar simti astfel de clipe de neputinta in viata si rar ai astfel de vointa sa urci in continuare. La Diana m-am oprit sa scot bolovanii din sosonul drept si apoi direct spre chilii!!!
Asta era inca o necunoscuta, mai degraba o neamintita portiune de traseu, deoarece am mai coborat odata, fix pe acolo. Pana in Chilii am depasit vreo 2 iar apoi am avut surprinzatoarea surpriza sa gasesc in Coltii Chiliilor un post de realimentare care mi-a dat toate planurile peste cap. Nu ma asteptasem sa gasesc post si ma motivasem altfel si-mi dozasem altfel energia. Am bagat si-acolo destul incat sa ma depaseasca vreo 5 oameni, 2 i-am prins din urma si m-au depasit ulterior.
Cu durere la tot pasul, lipsa de energie, vazand Zarnesti-ul la orizont (in acel moment, cand am auzit ca-s doar 7 km pana-n Zarnesti am avut o reactie de genul "doar atat??", si intr-adevar, doar atat mai era dar dupa alti 30 alergati si mersi era "putin" mai greu), am incercat sa mai alerg cat mai puteam. Cei doi din urma mea, unul mai dolofanel si cu rucsac, unul mai slabut, la un moment dat au inceput sa alerge in asa hal incat in 2 minute nu i-am mai vazut :). Stiam ca nu mai are cine sa ma prinda asa ca am alergat destul de lejer pana jos. Inainte de a iesi la drum m-am intalnit cu Dani, il tot intrebam chestii in alergarea mea si la un moment dat m-am agatat de o sarma...oprire instanta, picior spanzurat, foarte urat! In fine, ma scot din spanzuratoare si reiau alergarea iar dupa cateva minute (nu am idee cate) ajung la finish. Dupa 41km alergati si mersi, ma asteptau la start foarte multi oameni, talangi la tot pasul, fluiere, aplauze si n-am stiut ce gest sa fac incat sa reiasa si fericirea mea si aprecierea pentru suportul oferit. Am ridicat mainile si am trecut pur si simplu prin poarta rosie. N-am avut timp sa reactionez la nimic si mi-a dat un copilas o bautura Sponser calda, Balan o prajitura si multe felicitari. 5 ore 37 minute 53 secunde. locul 22 la categoria 18-29 si locul 44 la general.

Cam atat.

Valea Costilei - cea mai frumoasa vale de abrupt de pana acum

Da.

Miercuri, am aflat de la Ileana ca sambata urma sa merg pe Valea Costilei, nestiind absolut nimic despre aceasta. Interesant sau nu, mai tarziu putin m-a sunat Bogdan sa ma intrebe daca vrea sa mergem la o tura pe munte in weekend...si a acceptat sa mearga cu noi.

Ah..da...toata saptamana m-am uitat la filme, m-am jucat DotA si seara am mers cu Cristi, B, Victor si Scrix la baschet. How 'bout that relaxation?

And off we go!

Eu anuntasem ca merg cu ocazia pana-n Busteni. M-am trezit la 5, am vazut ca afara e bezna, mi-am facut bagajul si-am plecat. La 5 minute de la plecare mi-am adus aminte ca nu am luat banii sa ii dau lui Bogdan si am observat si faptul ca trecea o masina la 5 minute pe drum.
Am decis sa ma intorc, cu ocazia asta mi-am luat si mancare de-acasa si am decis ca voi merge cu Nicusor :-<

La ora stabilita am ajuns eu si Nicu Posta acolo, Nicusor vreo 25 de minute mai tarziu and off we go! Ajungem in Fieni, culegem niste nuci si apoi ii dam spre Busteni.
Nu aveam idee la ce sa ma astept de la Valea Costilei, nici nu auzisem de ea ca traseu (fie el alpin) vreodata si in plus, fiind traseu de 1B, insemna ca e putin cam dificila deci si mai mult mister...uuu...

Am ajuns in Busteni, am oprit la Caminul Alpin, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat in sus, nu inainte de a ma intoarce din drum pentru a-mi cumpara niste dulciuri! De data asta mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Refugiul Costila. Acolo am stat, am facut niste poze si apoi, am urcat mai departe exact pe valea de langa refugiu, da, aia e Valea Costilei :D

Nici nu ma mai chinui sa pun pozele pe blog, e mult prea greu. O sa incerc sa le asez pe picasa, sper!

Si urcam noi urcam, eram extaziat, am stat in acel extaz vreo ora-doua, at least! Dupa acest ragaz, ne-am separat pentru ceva vreme, majoritatea nereusind sa urce pe o saritoare (nici eu de altfel, am apelat la o cordelina cu care m-a tras Gabi).

Dupa vreo cateva ore, nu am idee cate, am inceput sa constientizez oboseala, pana atunci anesteziata de entuziasm, si sa nu mai fiu atat de sprinten precum eram la inceput, deja zici ca-s mos la 70 de ani...pe vremea mea...

In fine, am ajuns sus, in acea mare palnie, am mers pe deasupra peretelui Vaii Albe si ne-am oprit la masa, cantat la multi ani Ilenei si dezbateri/vot. Din vot a reiesit ca vom cobori pe Brana Aeriana, fapt ce l-a scandalizat pe BogdaM, infricosat de marturia mea de-acolo. Pana la urma am coborat pe Brana, safe and sound. Din nou, coborarea a parut infinit mai lunga decat urcarea, mai ales din cauza ca vremea nu era deloc favorabila, slava "computerului" ca n-a plouat.

Intre timp ne-a prins si noaptea, ajunsi aproape de Busteni am bajbait dupa luminile din oras si am reusit sa ajungem...la o strada. De acolo, dai, cauta oameni, vorbeste cu ei, intreaba-i, ca pana la urma sa aflii ca strada pe care am iesit era cea din spatele Caminului Alpin, doar ca noi am facut stanga, in loc de dreapta ;))

Ne-am luat la revedere de la Brasoveni si ne-am indreptat spre casa. In Fieni am mai oprit pentru a mai gusta cate ceva de pe la Ileana de pe-acasa, in speta peste, fasole, prajituri, tort, niste Metin II cu Mihnea si...cateva cantece de suflet interpretate de cine altul...David Mălăuţ.

In drumul spre casa...m-a cam luat somnu'! Dar m-am trezit la calea ferata, ceea ce e bine.

Noapte buna!

P.S. Iata si cateva poze din tura

Gata tati, RELAX!

Gata, trebuia sa fac si eu cumva o tura de relaxare! Am decis sa mergem in Crai marti pur si simplu pentru a sta degeaba. Zis si nefacut. M-am trezit la ora stabilita, m-am uitat pe geam si-am zis ca "eu pe vremea asta nu plec" - erau niste nori albi si omniprezenti. L-am sunat pe Bogdan si i-am zis ca ... maine. Proasta decizie, toata ziua a fost asa, fara sa verse vreun strop de ploaie.

"Maine" m-am trezit si a trebuit sa plec. Am stat la ocazie, m-a luat un nene in camion iar la Nisipuri a trebuit sa facem cale intoarsa pt ca era inchis drumul...damn it!
M-a lasat sub pod, acolo m-am intalnit cu un nene cu care am mai mers cu ocazia, ne-am salutat si am pornit amandoi pe jos spre Metro. De la Metro m-au luat niste tineri care m-au lasat fix la Sellgross in Brasov...am ratat si trenul de la ora 1.

In fine, ajung in Zarnesti, era ora 3, il sun pe Bogdan, ii spun ca ajung in 2-3 ore si el zice "pai cum, ca-i traseu de 5 ore", moment in care am inceput sa imi fac griji. Trebuia sa merg pe-un traseu pe care n-am mai mers si era posibil sa vina noaptea...

Pe la 5 jumate ajung pe "la table", intr-adevar am mers rapid, mai ales ca eram singur si din 2 in 2 minute ma uitam in spate... Dupa putina rataceala, ajung eu sa ma intalnesc cu Bogdan, aproape de "la table", ne salutam, luam apa si ii dam in sus spre grind. Daca drumul din Zarnesti pana la table am facut ... 2 ore jumate, de la table la refugiu am facut inca o ora, palavrageala rullz!

Atat. N-a fost nicio zi plina de relaxare, in schimb a fost o seara mirifica in sacul de dormit, fara griji, in aer curat, exact cum ar trebui sa fie o vacanta studenteasca :)
Dimineata, proaspat cules din pat, ma vait de toate cele ca...deh, nicaieri nu-i ca acasa, mai ales ca-n patul de acasa. Facem un piure foarte scump, reusim sa-l si mancam, impachetam si plecam :-h!

Seara ce urma am dormit-o la Bogdan deoarece a trebuit sa mergem la Sibiu a doua zi, vineri, sa ne luam geci :X.
Deci: dimineata, drum pan-la iesirea din oras, ocazie, refuz, ocazie, refuz, ocazie - Sibiu. Ne lua un nene de 29 de ani, ungur el din fire, super de treaba. La un moment dat omu' a iesit din masina si a lasat cheia in contact. Plus ca ne-a fascinat al sau Peugeot Boxer cu motor mic, diesel si puternic :X

In Sibiu n-am avut de mers mult: de la intrare, am facut dreapta si-am mers 500 de metri. Am intrat in magazin si-am stat, am probat, am probat si iar probat. Pana la urma m-am oprit la cea mai scumpa geaca, am luat eticheta de pe una cu 10 lei mai ieftina si voila...am dat 50 de lei pe o geaca ce costa 60 si valoreaza 400 :) (inainte sa va ganditi la cat de nesimtit sunt, ganditi-va ca ma oftic ca n-am pus o eticheta de 30 de lei pe ea) :)

La intoarcere ne-am cumparat o paine supermare, superbuna si faceam pe studentii saraci desi eram doar studentul sarac. Cu toate ca in Sibiu la ocazie sta foarte foarte multa lume, ne-a luat cineva foarte repede. Cu un Fiat Doblo Panorama, 1.3 MultiJet 75 CP just like Cristi's, am ajuns la Brasov, gratis, bineinteles.

Partea proasta fu faptul ca a trebuit sa ajung de la gara la iesirea spre Bucuresti, ceea ce...fara bani, e cam greu => am scos de pe card 10 lei, mi-am luat bilet de autobuz si-am ajuns mai rapid putin :D

Interesant, spre Ploiesti, m-a luat cu o duba de Dolj, un baiat mai tiganos la faţă, care cand am intrat in masina asculta "Tot ce e bun tre sa dispara", avea subwoofer, era murdar de sange pe bluza si m-a luat fara bani.
Suna suspect nu? Eh...Omu' era suporter rapidist de cand se stia, acum se ducea la meci, asculta parazitii, apoi a intrat Queen, Scorpions, Coldplay si inca ceva tare. Super de treaba, mi-a zis cand mai merge la Brasov daca vreau sa ma ia, tot gratis...
Asa inveti sa nu mai judeci dupa aparenţe.

Omu' mergand la Bucale, m-a lasat la pod de unde in 5 minute am luat un Scania pana-n Targoviste, gratis dar chinuit.

Da. Cam asa a aratat tura mea de relaxare. Don't get me wrong, ma relaxez acasa la greu insa...ai nevoie sa mai pleci si de acasa cate-odata.

Trofeul "Ursul Carpatin 2010"

Dap...dupa multe intrebari, dubii, rataceli si alte curiozitati, iata-ne ajunsi, pe mine si pe Scott, in poiana unde se tine anul acesta trofeul Caraimanului. Dupa putine cautari, multe intrebari, am gasit si unde sa dormim, mai exact in cortul lui Smendre, el dormind in duba.
da...am ajuns seara, ne-am imbracat si noi, ca oamenii, am asistat la concursul individual de folk si apoi direct la somn.

Inca o dimineata cu trezire devreme, am inceput sa le urasc! Desi nu trebuia sa plec in traseu, tot m-am trezit devreme ca sa particip la probele teoretice iar apoi sa alerg in orientare.

Si deci: ne trezim, definitivam echipele, mergem la teste, ne amuzam putin de bocancii nr 46 ai lui Scott si apoi ei pleaca iar eu cu Breaza ramanem. Urma sa plecam in orientare: omu', organizator al orientarii, era mic, cu mustata si cracanat dar parea capabil...el a zis ca primii vor termina undeva pe la 20 de minute. Bun, imi facusem calculele...scoteam 30 de minute, era ok.
La 43 de minute dupa ce a plecat primul, am plecat eu. Ceea ce inseamna ca deja Cornel facuse vreo 30 de minute.
Ii dau tare, ajung imediat la postul 1...caut compostorul, nu era. Sfoara de care era legat era foarte scurta, am presupus eu, rupta. Ma uit in jur, cobor in vale (3 metri), nu-l gasesc. Cand sa dau sa ma intorc la start sa le zic ca nu este compostorul acolo, vad in varful postului o chestie de plastic cu un elefant desenat pe ea. Aia era...am stat 5 minute sa caut al naibii compostor.
Daca ar fi fost asta singura intarziere... Mai departe, postul 2, l-am gasit, matematic. Postul 3...ehe...cautand postul 3, am reusit din nou sa ies din harta. Am urcat pe-un varf de mai aveam putin si treceam de partea cealalta a Baiului :)). Clar, nu era bine. Am dat in jos la drum, l-am gasit si pe 3 iar de acolo spre postul 4 pur si simplu nu am stiut cum sa ajung. Am mers, am mers...am dat de-o apa, am coborat pe ea, am ajuns la drumul de la postul 8. Clar nu era bine. Imi pare rau ca nu am poza cu harta sa vedeti ce alternativa am ales la a ma intoarce pe apa ;)). Am alergat vreo 5 kilometri, am gasit postul 4 iar apoi inca 5 posturi gasite "ceas" de-a lungul acelor 5 kilometri.
Rezultatul? La postul 3 eram in la 11 minute in urma ultimului plecat. La sosire, dupa o ora si jumatate, eram pe penultimul loc :) Mi-a placut la nebunie! Am alergat enorm si am invatat ce inseamna sa nu stii sa te orientezi si sa te grabesti.


Restul zilei m-am relaxat, am mancat si-am stat de vorba. Echipele CPNT au venit primele din traseu asa ca am stat si cu ei ceva vreme. Dupa putin timp m-am bagat la somn si m-au trezit (nu stiu cine) cum ca sa merg la cultural...ca am rol in umor. M-am trezit, am aflat ce rol aveam, am retinut replica si-am plecat. Pentru umor o sa pun un link, desi nu prea se intelege mare lucru, in amintirea mea este tot hilar. Eu sunt pe la minutul 3:30 dar sugerez sa-l vizionati integral. Da, sa detaliez: eu eram in pantaloni scurti, sutien, bentiţă, frontala, manusi si beţe de ski. Aaa...aveam si o pereche de sosete intr-o parte a sutienului.

Dupa culturalul nostru am stat si la celelalte...asistand la, probabil, cele mai tari culturale de anul asta. La somn m-am bagat destul de repede - a doua zi urma crosul, trebuia sa fiu in forma.

Dimineata, la trezire, inca mai erau oameni la foc ce mai cantau...Titusi cu Costica (Constantin David). Mai erau si chitaristii nostrii treji...nu dormisera (nu aveau cort). Dupa ce ne-am luat numerele, am stat 5 minute si apoi startul. Ca de obicei, eu plec printre primii ca sa pot avea ritmul meu. De data asta alergam in ghete, nu aveam adidasii, ultima oara cand alergasem in ghete se intampla pe transfagarasan, traseu complet asfalt. Acum era pamant + pietris, era foarte dureros. Pe langa faptul ca am inghetat(de frig), cand am intors la 2.5 km, eram al 4-lea, in spatele lui Paul de la FDC iar Cornel si Balan mi-au "sugerat" sa-l depasesc si sa termin pe 3...era nevoie de asta pentru a castiga trofeul. Am tras mai tare putin, m-am apropiat de el insa pana la sfarsit nu am reusit sa-l depasesc. Ulterior am aflat ca si daca-l depaseam tot nu castigam noi trofeul, trebuia sa iasa Paul pe locul 5. Si-asa am terminat eu crosul pe locul 4 X(X( la naiba! Drept consolare, la plecare, mi-a dat cornel o cana \:D/! Saru'mana!

Dupa ceremonia de premiere ne strangem corturile, mai stam de vorba si apoi plecam. Eu am ramas la DN1 asteptand ocazie iar restul au mers spre Brasov, cu perspectiva unei beri.

La ocazie am stat surprinzator de putin si a oprit un Focus MkII \:D/. Erau cataratorii de la Caraiman, mergeau in Ploiesti si au avut bunavointa de a ma lasa sub pod. De acolo am stat maxim 10 minute si m-a luat un cuplu la vreo 35 de ani...intr-o Dacia Solenza care, la un moment dat s-au plictisit de muzica usoara de pe info pro si au decis sa bage caseta...era un concert Black Sabbath ;))

Si-am incalecat pe-un scaun, am tastat si v-am spus povestea asa!

AAA!! POZE!

















Aici este montarea numarului


























Start lansat ca de obicei

Aici sunt eu la finish...evident, RUPT iar in cealalta sunt eu cu muschii crescuti dupa cross.

P.S. nu stiu sa aranjez niste poze in pagina :)

O nouă săptămână, o nouă deplasare

Da. In tabara am aflat ca echipa brasovenilor va merge la Padina Fest si mi s-a parut inadmisibil sa lipsesc eu. Asa ca joi am zbughit-o cu ocazia in Ploiesti, m-am intalnit cu Cristina si am asteptat la ocazie cea de-a doua ocazie: spre Busteni. Ne-a luat un nenea inginer si ne-a dus in siguranta pana-n Busteni unde ne-am intalnit cu...Bogdan, Mara, Serj si Iulia, am ras putin de echipamentul fiecaruia si i-am dat in sus pe Jepii Mari. Intre timp am capatat o zgarietura pe fata, destul de impunatoare dar pe care n-am simtit-o, zgarietura despre care ma intreba fiecare. M-au intrebat si duminica oameni care m-au vazut de vineri :))

Pe traseu mai schimbam rucsacii intre noi astfel ca fac si eu cunostinta cu cum e sa ai rucsac smecher :) lovely! Ajungem cu bine la Piatra Arsa, gasim apoi un traseu si pana la urma scoatem harta si Bogdan cu Serj hotarasc sa mergem..."încolo". Si asa am ajuns noi la Padina Fest. De ajuns am ajuns, am amplasat corturile si...somn =)). Initial trebuia sa dorm pana pe la 9 cand incepeau concertele si toate cele insa...la 9, eu dormind, sunt anuntat ca nu se mai tine niciun concert, asa ca ... somn :)

Dimineata, constatam (eu si Bogdan) cu oroare ca in 1 ora jumate trebuie sa incepem sa urcam spre Vf. Omu si atunci mi-a venit mie in cap ideea unei ture de relaxare - more about that in a later post.
In fine, ne strangem tarlaua, mancam un piure, ii salutam pe cei ce ramaneau inca 3 zile la relaxare si ii dam in sus pe Valea Obârşiei. Ajungem la 2505, Bogdan isi cumpara un ceai in speranta ca-l va primi gratis, il plateste, il bea si apoi plecam in jos spre Babele - Busteni.

Vorbisem cu Scott ca in 3 ore jumate sa ne intalnim in Busteni si drept urmare am stat mai putin de povesti pe drum, asta nu-nseamna ca am tacut vreo clipa :)) Eu tot incercam sa-l conving pe Bogdan sa vina la parasutism iar el nu. Pana la urma a ramas nu.

Ajungem cu bine in Busteni, il conduc la gara pe minor, ne salutam si apoi ma intalnesc cu Scott sa mergem la concurs...

Speo - Alpin 2010

Asadar...inca o tabara marca Ileana - inca o saptamana pe munte, de data asta mai gratuit \:D/

Am aflat de tabara vineri cand caram butelia de gaz spre duba, am zis da, bineinteles. Luni...la ocazie cu catalinux...cautam spre Fieni - ce sa vezi, ne-a luat Manu pana-n Pucioasa. De acolo am mers pana-n Pietrosita cu un Focus MkI break...aer conditionat frate!

Am ajuns in gara, erau acolo copii din Braila si Felix (a.k.a. Superman, motanul, parasutistul, alpinistul...etc), am sunat-o pe Ileana sa ne asiguram ca nu platim transportul, am asteptat cuminti trenul, am reusit sa sar un gard ce-mi dadea batai de cap si...a venit trenul: coboara lumea...coboara, multi cunoscuti, foarte multi cunoscuti de anul trecut din tabara: aceiasi poveste - ei participanti eu monitor.

Cum ne cum ajungem noi la cerbul, casa noastra pentru urmatoarele 7 zile si 6 nopti. Era program liber seara plus masa - fain tare. Mai tarziu ne-am strans in camera Buclucasilor si am jucat diverse jocuri, toate supertari. Am ras foarte foarte mult. Noaptea, insa, ne-am petrecut-o intr-o camera foarte mare, doar eu, Catalinux si Felix deci...am murit de friiig!

Ziua 2: primul traseu, Valea Bratei - la fel de frumoasa ca intotdeauna, mai putin uda, am mers in adidasi si mi-am luat teapa inca de la inceputul traseului - m-am udat foarte foarte devreme si-am mers asa tot traseul, bineinteles, fara sa mai pic. Ca si parte funny pot adauga faptul ca eu si Serj ne-am intors dupa Iulia vreo 100 metrii si am aflat apoi ca...ea era muuult in fata :)
La intoarcere am alergat sa-mi spal adidasii, intr-o tardiva tentativa de a ma antrena pentru maratonul la care as dori sa particip in octombrie...
Dupa masa am mers direct la stanca de cocotz unde, cu Marius, am pus mansa, am incercat sa ma catar pana sus, n-am reusit, si apoi am inceput sa echipez lumea. Asa veni seara, ne retragem, mancam, savuram programul cultural si apoi fiecare pe unde-apuca: eu am ajuns in foisor jucand red alert 2 in retea intre 2 laptopuri...joc de la care am iesit undefeated - overall pe tabara :D aaa...jucam pe touchpad

Ziua 3: al doilea traseu, Valea Ratei - la fel de frumoasa ca intotdeauna doar ca in mare parte schimbata - ditai viitura a venit si-a luat ditai stancile si-a schimbat peisajul - tot foarte frumos ramane. Cu chiu, fara chiu, cu vai fara vai...am terminat si traseul asta, tot rapid. Ne-am intors in tabara, am infulecat cate ceva si apoi spre rapel...la rapel am plecat cu Felix si a sosit apoi si Ileana. Fata de alte dati, de data asta am contribuit si eu la ceva ... am pus cordelina de urcat, asta dupa ce mi-a aratat Felix cum naiba se leaga o coarda...de-un pom, si-apoi de altul...si de altul.
Eh...si daca la catarare nu m-am descurcat bine, la rapel tin sa precizez ca nici n-am incercat...pur si simplu n-a fost timp si nici n-am insistat. In schimb am mai incercat odata la catarare si ghiciti ce...same shit =))
Seara...nu mai stiu. ori red alert 2 ori...altceva (nu intrati la idei, ma cunoasteti bine, as vrea eu...)

Ziua 4...era rezervata pesterilor iar apoi parcurilor. Zis si facut...dimineata am mers in pesteri, a trebuit sa ascund o hartie si-un pix, cat mai complicat, si le-am ascuns de nu le-a gasit nimeni :)). Stati sa detaliez ca e faina treaba: Intra lumea in pestera Onicai...o pestera destul de ingusta - 4 labe, fara târâş, lunga, neramificata, MULTI TANTARI si, evident, paienjeni obezi.
Mi-a placut ca si-au invins destul de multi oameni frica si-au intrat pana la urma in pestera...e un pas maricel spre combaterea urmelor de claustrofobie.
Intorsi la tabara, mancam si o zbughim afara in parcul de aventura...eu echipam si dezechipam, iar la sfarsit cireasa de pe tort...eu prin parc, again. In acea seara pare-mi-se, am jucat jocul cu numele si scaunele...genial joc - proiectat sa fie jucat 10-15 minute cand nu cunosti numele celorlalti - noi l-am jucat vreo 2 ore dupa care am bagat un twister superadevarat :))

Ziua 5...Cheile Orzei + Parcul de aventura, din nou.
Spre Cheile Orzei am plecat in graba, am luat cu mine numai telefonul, stiam ca apa gasesc pe traseu. Plecat-am noi, ajungem la Vanatorul, admiram masiva asezare de lemne pentru focul de tabara, facem planuri pentru a le fura si apoi mergem mai departe pe al nostru traseu marcat cu cruce albastra. Valea Ialomitei este, si ea, schimbata foarte foarte mult: s-a largit in unele locuri si arata ca Ialomita din sectorul Targovistean dar...mult mai curata. Ajungem la Podul lui Baltag, ii observam lipsa si continuam spre Chei. In chei...au reusit buclucasii sa intre in bucluc: Kypyko a sarit poarta si Marius l-a sanctionat cu 20 de puncticele. Ne-am intors putin dupa care am urcat pe vechiul traseu cruce albastra si-am ajuns la Scropoasa fara a ne intoarce integral prin chei. La Scropoasa, am observat verdele (inca) lac aproape secat, iar cei cu bani si-au cumparat si cate-o bere de la magazinul unde orice costa 3 lei :)
Ne intoarcem apoi prin tunel - superchestie - si apoi prin chei. De la Podul lui Baltag incolo am inceput sa alergam, rand pe rand i-am depasit pe toti pana la Vanatorul unde, am realizat ca nu mai am telefonul :) Surprise!
Dai, suna-l, adu-ti aminte unde-ai vorbit ultima oara la el - la Scropoasa. Suna-l din nou...suna, nu raspundea nimeni - clar l-am uitat la Scropoasa sau mi-a scapat pe drum. Pentru a nu parea lenes si pentru a nu trai cu regretul ca n-am mers sa il caut am decis sa ma intorc la Scropoasa dupa el...zis, facut...ajung acolo...nu-i :). Intre timp luasem un telefon de la cineva cu care-l sunam pe-al meu...acest telefon s-a blocat, i-am scos bateria si cand l-am repornit...imi cerea cod de deblocare al tastelor :)) divina comedie. In fine...m-am intors dezamagit in tabara, am ajuns dupa ce au mancat toti si am intrat direct in parc la echipare

Seara...ca seara - iar red alert 2 - revansa... kicked ass!

Day Six... traseu de-o zi...
Trezirea, ca de obicei, dimineata, GREU, tabieturi, masa si apoi...traseu.
Sper sa-mi aduc aminte bine:
Primul grup a mers tabara - cantonul bratei - cariera zanoaga - stana dintre clai - tabara
Al doilea grup a mers tabara - stana dintre clai - cariera zanoaga - cantonul bratei - tabara

Intalnirea a avut loc la cariera, loc superb de belvedere, eu am fost in al doilea grup, cel care a nimerit traseul asa cum trebuia - era si Marius cu noi. Grupul I n-a nimierit poteca spre Stana dintre clai si au taiat-o cumva de-au ajuns la coborare tot la Cantonul Bratei.

Interesant in tura mea a fost faptul ca in urcare, aproape de stana, ne-am intalnit cu Dragos...era singur cuc pe bicicleta, venea de la Padina - Foarte Tare!

Si-am ajuns si cam la capatul taberei...mai ramanea doar sa caram lemne si sa ii ardem un foc de tabara, chitara si alcool pana dimineata!
Ne-am chinuit cu un pom vreo 30-60 minute pe deal si pe drum, pana la urma l-au adus niste unii (concurenti/participanti in tabara) inalti pe care eu nu puteam sa-i ajut (multumesc mama ca m-ai facut scund)

Dupa duş şi masă, ne pregatim temeinic pentru focul de tabara ce avea sa ne tina pana dimineata. Focul in sine...ar fi tinut pana dimineata daca nu incepea sa ploua...si noi ne-am luat paturi, si ne feream de ploaie insa la un moment dat au plecat toti si a trebuit sa plecam si noi :-<
Ajungem in sala de mese si in 2 minute se aud niste urlete...iesim pe usa sa vedem ce se intampla si... ce sa vezi...3 nebuni in chiloti dansau in ploaie :) in 20 de secunde eram si eu in pantaloni scurti si atat...dansand in ploaie, jucand fotbal toti pe un teren mic de volei, zbierand, facand pe paparudele, pe salbaticii, SUPERB!...asa fu toata noaptea, mai bine zis toata ploaia - cand s-a oprit ploaia am mers la foc sa ne uscam si sa mai bem cate ceva - desfacu nenea domnu' profesor din Iasi un vin...nici mustul nu-i asa de dulce!

In final, incercand sa ajung in camera, aflu ca vomita lumea la greu, am fost sa-i babysitteresc cate-un pic si apoi am mai iesit putin pe terasa la o mini cantare marca David Malauţ. N-am rezistat foarte mult si m-am bagat la somn. Asa sosi dimineata plecarii...rapid.

Ar mai fi de specificat faptul ca la Pietrosita nenea naşu' din trenul accelerat nu a vrut sa le elibereze bilet redus, nici macar bilet intreg pana la Bucuresti oamenilor, asa ca...au asteptat un mijloc de transport :) eu si Catalin am facut ce-am invatat destul de bine in ultima vreme: hitch-hike :)

Asa s-o terminat tabara Speo - Alpin 2010. Nu repede, nu urat, si nu fara multe amintiri.
Multumesc Doamnei Ileana pt ocazie si tuturor celor ce m-au acceptat ca monitor, desi's mai tanar ca unii :)

Poze, din pacate, nu am facut. Au facut altii in jur de 5000 de poze. La cate sunt nici nu ma mai sinchisesc sa cer 1-2 de la fiecare. Raman cu amintiri format jpg...

Tabara de vara CPNT 2010

Gata, am ajuns acasa si, ce e cel mai important, m-am apucat sa updatez chestiile pe blog.

Dupa cum spuneam, am ajuns in tabara luni seara, dupa ce m-am ratacit pe dealuri putin, cautand-o pe mama lui Smendre. In tabara erau doar Otilia cu Claudiu... apoi am asteptat, am asteptat...pana la urma...somn!

Pe la 11 ma trezeste Smendre cum ca "am venit", stam la foc si apoi somn direct.
Trezirea a fost perfect (ne)programata, tocmai pe la 9 si ceva, iar plecarea a fost in jur de ora 11 cu directia pestera liliecilor (sau lilieci sau cu lilieci). Mergem pe langa apa vreo 45 minute si dam de-o poiana (in care ei mai fusesera odata), ne descaltam, trecem apa, ne incaltam, cataram pana la intrarea in pestera si apoi ne descaltam iar sa ne imbracam in hainele de pestera (adica cele de scandal).

Despre pestera asta pot spune ca mi-a placut, nu in mod special dar mi-a placut. A avut portiuni foarte lungi de târâş din care ieseai intr-o camera mica mica dupa care urma iarasi o portiune de târâş. Dupa ceva timp de mers asa, am ajuns intr-o camera de de-abia incapeam 7 insi in ea si...eram mici, respiram greu si-am decis sa ne intoarcem. La iesire, ii gasim pe Bejanei, pe Pupaza, Luci si pe Smendre Jr. (Bogdan), incercand sa ne fure bagajele...eram cumva uimiti de cat de curati erau...
Dupa, am coborat din pestera dar doar pana la faleza de catarat unde ne-au facut o demonstratie Bejan si Dani.

Dupa asta ne-am intors impreuna, mai cu, mai fara frontale pana la tabara unde am mancat si-am stat la foc.

Chestia cel putin ciudata, cel putin in cadrul CPNT, este ca la focul de tabara discutam despre legende romane, carti, filme si adevaruri istorice.


Trecand la ziua a doua...aceasta ne-a prins pe-un traseu frumos, insorit si plin de mure...si traseul si stomacul.

Am ajuns la Pestera Comarnic, am continuat pe un terasament de cale ferata, foarte vechi, am trecut printr-un tunel si am ajuns la un pod de fier foarte impresionant. Vreo 30 de metrii lungime si vreo 20 inaltime fata de apa pe care o traversa. Culoare rosie ca Golden Gate si...ce sa vezi...a trebuit sa-l trecem :X.

aici trebuie sa adaug faptul ca Jeko (the dog) se grabea de mama focului iar Claudia nu mai putea de frica si mergea ca melcul... aici este surprinsa o tentativa de depasire pe barna!
Dupa pod am mai mers ceva prin padurea-ntunecata unde soare nu era si deci nici canicula nu, si am ajuns la un pom ... in cele din urma.

Daca nu pare extraordinar ganditi-va ca el este in vale iar pomul de langa el...in deal





:) este un sequoia care, curios, nu apare pe sequoia.ro desi este foarte mare, foarte frumos, dar mai ales, impresionant!

Din ziua 3 nu am poze...pentru ca am mers iarasi pana la pestera Comarnic dar de acolo am dat-o-n jos pe apa, pe langa apa, prin apa...tocmai pana la tabara. Prin cheile salbatice am mers, am zbierat, am inotat, am catarat si picat in apa, am catarat si n-am picat in apa si multe alte procedee folosite pentru a nu intra mai sus de chiloti in apa...de munte. Pana la urma am ajuns la finalul traseului, descris de Smendre ca fiind niste aripi de muschi pe care nu ai cum sa le confunzi. Si intr-adevar...sunt de o frumusete rara. Iata totusi o poza dintr-o tura anterioara!






'pare rau...n-am putut rezista...le-am afisat pe toate

Dupa ce le-am vazut, am iesit IMEDIAT din apa, ne-am cocotat pe ce-am apucat, am gasit poteca, ne-am imbracat si am pornit spre tabara - am ajuns in 25 de minute.

Si asa trecu si ultima zi de tabara...in fine, ne trezim vineri dimineata, impachetam tabara si deja era prea tarziu sa mai ajung pana la Tg. Jiu cu ocazia asa ca...dau 30 LEI :(( pe benzina pana acolo. Hai sa nu aratam cat de chitrosi suntem...

Vineri dimineata...dupa intense consultari si diverse opinii am reusit sa punem toate bagajele intr-un singur transport spre duba. Eu am luat, impreuna cu Cornel, butelia de gaz :>


Pana pe data viitoare...sa speram la mai bine!
Ah...era sa uit...vreau sa fac parasutism!
Ah...era sa uit...am mancat clatite in tabara de vara CPNT 2010. Calde si proaspete in Cheile Carasului!

N-am idee de titlu!

Tura SPRE Vf. Omu, Majoratul nepoatei, ocazie, tabara de vara, Cupa meridionalilor si o zi acasa!

Cam asa ar suna un titlu fortat. Intr-un cuvant ACTIVITATE !!!

Spre varful omu am plecat, eu si Razvan, cu masina, sambata 14 august, am dat bicicletele jos de pe masina la drumul spre Cuibul Dorului, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat bice...

Razvan era speriat ca vom trage de el si, surprinzator, el a tras de mine si de Bogdan, mergand inainte cu Gabi. Drumul fu fain, in special coborarea... Din pacate am ajuns doar pana la Babele, exact inainte sa inceapa ploaia calumea si am plecat dupa ce ploaia s-a oprit. Am observat ca acolo nu prea ai cum sa ai cea mai tare bicicleta insa, cu siguranta, al meu DHS a fost cea mai slaba. Cu toate astea a rezistat la tot drumul de intoarcere care nu este deloc lin. Am oprit de cateva ori la coborare deoarece nu mai puteam sa tin ghidonul in maini - ma dureau niste degete ingrozitor, in plus, Gabi a fost campion la pene de cauciuc.

Iata cateva poze facute cu aceiasi camera a lui Bogdan, fara un display functional:

Poza cu piciorul murdar arata modul in care mancam noi, CPNT-istii cand dam de civilizatie \:D/. E branza topita, expandata si apoi explodata!

La vale...dau si mai la vale si ajung la Baicoi unde urma majoratul nepoatei...ganduri mari, fapte mici.

In fine...toata lumea gatita, binedispusa, in curte, muzica, distractie...apar eu...maro din cap pana-n picioare (de noroi), cu o freza exceptionala, casca de role pe cap, pantaloni extrem de scurti...neaah...nu conteaza, prima impresie e degeaba =))

Desi n-am dansat m-am simtit destul de bine, mai ales cand am pus mana pe 1000D-ul Irinei. Atat i-a fost ... daca n-am facut 1000 de poze e bine. Problema e ca atunci cand le faci tu, nu prea apari in poze...ceea ce-i nasoale. Alta greseala a fost atunci cand am avut tuica in pahar, iar eu, ardelean ce-am devenit (macar cu sufletul), i-am cerut niste palinca...si-am primit palinca frate! am stat pe-un pahar toata seara si n-am reusit sa-l termin. Iar dupa acel pahar de foc...m-a obligat sarbatorita sa dorm in camera :| eu care vroiam sa dorm ca omu' afara in sac.

Ce sa zic...bafta la bac nepoata, dar inainte de toate, distractie maxima intr-a 12-a!


Dimineata, crezand ca e ora 2 si e prea tarziu sa plec tocmai pana in Resita, ma trezesc, cobor si observ ca e ceasul 9 X( ceea ce imi dadea timp din belsug pentru a pleca.
Manc, fac bagajul, ma urc in bena si ajung pe DN1. Stau 20-30 minute si opreste unu' cu un Matiz. Omu' mai dormise de 26 de ore, venise de la Arad pana la Bucuresti iar acum se intorcea. Pe langa astea, nu ii mai mergea schimbatorul de viteze. Mergea in treapta a 4-a. Totul fu bine pana am ajuns la Comarnic si...coloana...pana in Busteni. Am stat vreo 3 ore cu el...tot incercand sa plece din loc ... am renuntat in Busteni, am cautat alta ocazie si-am gasit un nene @work intr-un Ford Transit galben...pana in Brasov. Am ajuns in Brasov la 4 si era cam prea tarziu pentru a ajunge tocmai pana-n resita...300+ km, decid ca trebuie sa innoptez in Brasov si...da, l-am sunat pe Bogdan...m-a "hooked" up si am dormit la Dumbravita. Ma trezesc dimineata la 6, cu acelasi chef inexistent de plecare cu ocazia, ma urc in tren pana la Vladeni, ma dau jos, astept ocazia, vine dupa mult timp si ma duce la Fagaras. Traversez Fagarasul si de acolo gasesc destul de repede spre Sibiu. In Sibiu ma lasa la iesirea spre Deva si astept la ocazie..si astept si astept si astept...de obicei cand astepti prea mult ceva e in neregula...la mine era locul: stateam dupa un semafor si astfel nu oprea nimeni.

M-am intors in oras pana in locul notoriu de ocazie...si gasesc loc doar pana-n Sebes...si asa mi-a platit o doamna ocazia :)) Tre' sa te ajute si faţa! Din Sebes stau o gramada, iar, in soare si ma ia un baiat intr-un Peugeot Boxer cu 2000 km la bord, ma lasa in Simeria, nu astept 3 minute si ma ia un nene cu al sau Santa Fee full option...primul aer conditionat al zilei. Ma lasa in Hateg, acolo traversez din nou orasul, si astept iarasi...primesc 2 refuzuri si apoi ma ia un cuplu de tineri studenti la fel de saraci ca mine, poate chiar mai saraci... erau in masina cuiva, m-au luat pe moca plus ca m-au lasat la iesirea spre Resita...da...ajunsesem in Caransebes. Acolo, m-a luat unul din neneii care m-au refuzat in Hateg...interesant. Mi-a facut capul calendar in doar 30 de km sau cati sunt intre Resita si Caransebes...macar am ajuns.

In Resita iau tramvaiul pana la iesirea din oras...caut ocazie...am acceptat prima oferta. Toata ziua m-am rugat de oameni sa nu-mi ia bani pentru drum iar acum ma rugam de acel om sa-mi ia bani...si a zis NU!

Multumesc! am ajuns. mai am doar 40 de minute pana in tabara.

Cam mult pentru o singura postare...o sa revin cu un articol peste o saptamana, cand o sa am si poze si o sa si revin din ce-a de-a doua tabara din aceasta vara!

Sal'tare!

Seaca dintre clăi

Salutare! Acum, pe picior de plecare, mi-am adus aminte de tura efectuata miercuri in Bucegi.
O sa incerc sa fiu succint deoarece trebuie sa-mi fac bagajul - plec maine la Vf. Omu cu bicicleta (cu bicicleta doar de la Cuibul Dorului pana la Vf. Omu si inapoi), apoi la majoratul nepoatei cea mare, apoi tocmai pana-n Cheile Caraşului pentru tabara de vara CPNT.

Revenind. Am decis luni ca marti facem o tura pe abruptul prahovean. Din anumite motive am amanat pe miercuri isprava noastra si asa a si iesit. Partea cumva nostima a fost faptul ca in seara dinainte mi-am programat ambele telefoane sa sune la 6 dimineata. N-au sunat deoarece primul l-am potrivit gresit, cu 2 ore in urma, iar la al doilea am gresit toate calculele posibile si imposibile astfel incat l-am facut sa sune la ora 3 dupa amiaza :).

Ma trezesc sunat de Bogdan, singurul partener de tura, la, ceea ce parea a fi ora 5:30, stabilim ultimele detalii si apoi imi dau seama ca nu-i ceasul 5:30 ci este 7:40...intarziasem 2 ore...si nici nu plecasem din casa. Repede, arunc polarul, pelerina si sticlele de apa goale in rucsac, plec spre Ienachita, ajung acolo si astept...astept...si inca mai astept. Il sun pe Bogdan sa-l intreb pe unde e, dupa 40 de minute de asteptare incep sa incerc sa il conving sa coboare din tren...decide ca face tura in Piatra Mare daca nu vin eu. La 3 minute dupa ce a plecat trenul m-a luat si pe mine un nene din Slatina ce mergea spre Tecuci. A facut el figuri ca nu-i dau bani, facea glume oltenesti dar m-a luat pe moca...m-a lasat si la Metro. Din Ploiesti am primit primul refuz la "ma luati si pe mine fara bani?", apoi m-a luat un nene cu un Bora, tot pentru bani dar...ce sa vezi...m-a luat fara bani (cu toate ca a mai luat o tanti din Ploiesti pana aproape de Campina si i-a luat 5 lei).

Cum ne-cum am ajuns in Busteni, am cumparat niste eugenia, nuga, viva si m-am intalnit cu Bogdan care ma astepta deja de ceva vreme, vreme suficient de indelungata incat sa ramana masca la lumea ce-l inconjoara.

Decidem ca timp avem doar pentru o tura fulger...alege el Seaca dintre clai, eu ii multumesc si pornim. Constatam ca apa jepilor este MARO (ulterior am observat ca este asa din cauza unor lucrari ce se desfasoara in amonte, aproape de refugiul salvamont), si ii dam in sus.

Pozele nu arata prea bine deoarece camera partenerului de tura nu mai are display functional iar toate pozele sunt facute pe modul program ;)) adica cu niste setari...necunoscute.

Iata cele doua Clai si Seaca vale dintre ele...sa le zicem asa


Este o vale destul de salbatica, surprinzator de umeda si umbroasa intr-un mod perfect contrastant cu canicula de-afara.


Fara gluma, este o vale accesibila doar turistilor bine antrenati sau celor foarte bine sustinuti de cei bine antrenati.

Mici monstre din zecile de portiuni de catarare.

Un orizont stancos - mai frumos nu se poate!


Tura a decurs fara nici cea mai mica problema, dupa ce am ajuns sus am incercat sa ne suim pe claia din stanga dar am renuntat dat fiind faptul ca eram in pantaloni scurti iar pana sus este o padure de jnepeni aproape necalcata. Am continuat pe Braul lui Raducu, un traseu nemarcat, destul de neinteresant, salbatic si frumos, am dat in Jepii Mici si obiceiurile de pe acolo.

Aici tin sa precizez faptul ca 2 dintre extrem de multii turisti dintr-o zi de miercuri, in timp ce ne intrebau diverse despre traseu, au bagat o coaja de banana intr-o punga de plastic si au aruncat-o langa poteca pe ditamai bolovanul :) sa se vada vere! e biodegradabila. Nu stiu cum de am avut, dar am avut curajul sa le iau gunoiul si sa le spun ca asa ceva nu se face pe munte. Ma felicit pentru curaj nu pentru initiativa :)). Era o chestie cu "do one thing every day that scares you"...in ziua aia mi-a iesit!

Am ajuns in Busteni destul de devreme si surprinzator de fresh, m-a luat un nene intr-un Panda benzina, si, ca sa vezi, omu' fu soldat in Irak si Afghanistan, era din Azuga si vindea corzi ieftin.
M-a lasat in Ploiesti, dupa pod si ii urez numai bine!

De acolo am urcat in cel mai puternic vehicul yet. 440 cai putere dintr-un diesel de...wait 4 it....12.9 litrii. DA! am mers cu TIR-ul! DAF XF ! Cara omul 33 tone de hamei deshidratat de la fabrica Bergenbier...la fel, vroia bani...da' n-am frate! Mult noroc si-acestui om ii doresc!

Gata. Ce sa zic...ii multumesc lui BogdaM pentru tura si...noapte buna!

Valea Alba - Fain!

Da. Valea Alba, celebra vale de abrupt din Bucegi nu imi mai este o necunoscuta. Asta se datoreaza in primul rand lui BogdaM, care a propus o tura intr-o zi in care avea programata o intalnire cu "a hot chick".

Auzind de propunere, l-am sunat pe Catalinux, el a acceptat imediat si iata-ne marti, 3 August 2010, la ora 7 asteptand o ocazie spre Ploiesti. Dupa ceva vreme, opreste un nene intr-o Skoda Octavia Tour, Catalinux ii spune...sa-i zic asa, poezia, si dansul ne ia in masina. Dupa ce am discutat foarte putin cu el, m-am apucat sa-i povestesc lui Ctlnx cum a fost la mare si in Delta, planuri pentru ziua in curs, si poate alte chestii. Aproape de Ploiesti, nenea ne intreaba unde ramanem, ii spunem ca tre' sa ajungem la Metro si zice "Ah, eu merg in centru dar pot sa ocolesc putin sa va las acolo" Noi explodasem de fericire in interior...Ajungem in cele din urma la Metro (de fapt la Petrom, ca sa luam ocazia spre Busteni), ii multumim si toate cele, el iese din masina si zice "stati asa", se duce la portbagaj, scoate portofelul si imi pune 50 lei in mana. A fost primul moment din viata mea in care vroiam sa spun ceva, orice, dar niciun cuvant nu-mi iesea pe gura (si nici nu ma baseam sa iasa pe alta parte). Ce ai putea sa ii spui unui astfel de om?

Apoi stam la ocazie spre Busteni si ne ia un baiat tinerel...vreo 25 anisori, intr-un golf 5, 2.0TDI, DSG :) In masina asta nu aveam cuvinte...eram pur si simplu uluit de cum poate functiona o cutie cu dublu ambreiaj - o inventie ce trebuia sa apara de foarte foarte mult timp.

Ajunsi in Busteni il asteptam pe BogdaM, imi cumpar niste mancare si apoi mergem in gara. Surprinzator, trenul a ajuns la timp si o dam incet dar sigur spre ... la verdeata. Am fost surprinzator de calm pentru situatia in care ma aflam: mergeam pe o vale de abrupt, nemarcata, condus de un pushtan de ... 17 anisori care nu isi aducea prea bine aminte pe unde e intrarea. Some would call me crazy, i call myself lucky.

Ajungem "la verdeata" si admiram Valea Alba in toata splendoarea ei: muuulte pietre, putina apa, si mai putina zapada, pe-aici, pe colo. Nefiind grabiti de niciun factor, nici nu ne gandim pe unde sa coboram asa ca ajungem la jumatatea vaii, mancam si decidem sa coboram pe Valea Priponului, vale despre care, iarasi, numai BogdaM stia.

Tura s-a adeverit foarte foarte frumoasa, exact conform asteptarilor, am acumulat cunostinte noi in materie de Bucegi: acum pot spune ca pe Valea Alba poate merge oricine capabil de efort fizic prelungit si caruia sa ii placa muntele abrupt :) Nu este nimic extrem de tehnic sau periculos - doar multi bolovani de care trebuie sa treci - mari sau mici, uzi sau uscati.

Valea Priponului este cea mai rapida cale de coborare de la Costila la Gura Diham pe care o stiu eu. Pur si simplu e o vale nemarcata care da in Valea Cerbului. Jos in Valea Cerbului am decis sa o luam pe scurtatura spre Diham, scurtatura recomandata la Marathon7500. Din pacate, am reusit sa ajung si la Gura Diham si am constatat ceea ce deja banuiam despre.

La intoarcerea acasa, am mers tot Busteni-ul pe jos si am mai si asteptat o gramada ocazie pana in Ploiesti. Ne-a luat un nene cu un TIR care, desi a acceptat sa ne ia fara bani, tot se astepta sa ii dam bani la coborare. Am mers pana la pod pe jos, pe noapte, foarte naspa, si apoi am stat si acolo destul de mult asteptand un nene cu un Santa Fee sa ne duca in Tgv but hey...totu-i bine cand se termina cu bine!

Cam atat despre Valea Alba. Urmeaza detalii despre programele de tineret valabile in UE.

Prima oara-n Vama, dragoste la prima sosire

Da! Este superb in Vama.

Memoria fiindu-mi proasta, relatarea nu va fi extrem de detaliata - a trecut ceva timp de cand m-am intors din Vama.

Despre Vama stiam doar ca este taramul "roacherilor" si ca a devenit naspa. Nu aveam idee de ce.

Desfasurarea pe zile nu o mai stiu, insa pot spune cu siguranta ca o zi in Vama inseamna, in mare parte, trezit, mancat, baut, plaja, jocuri pe plaja si in apa, baut, stat la terasa cu bere la PET de 2 litrii, mers la cort, schimbat, fuga in fata la Stuf, dans, rasarit, intoarcere la cort, somn.

Dar cum o postare nu poate fi atat de scurta (sau poate) tin sa dau cateva detalii:

Am ajuns seara, ne-am intalnit cu Irene, ne-a spus ca ele au platit pentru a sta cu cortul (coincidenta a facut ca noi sa ne fi pus cortul exact langa ele) :) . Dupa ce am amplasat cortul am zbughit-o la dans. Curios, nu eram beat - am dansat atat de mult fara sa beau - inseamna ca imi placea extrem de tare! Muzica este neasteptat de...frumoasa. Fie ca am auzit-o sau nu inainte, orice melodie mi se parea cunoscuta 100% si atunci...stuf rocks!

Despre partea cu rockerii pot spune ca in Vama sunt la ei acasa nu pentru ca iti invadeaza tie teritoriul - tu "porcus turisticus", ci pentru ca este o locatie croita pe nevoile si placerile lor, nevoi si placeri care, dintr-odata, nu mai par atat de exagerate si de murdare, la propriu.

Rockerii pletosi, imputiti si imbracati in piele neagra nu sunt foarte numerosi in Vama, si au locurile lor de hang-out-areala, iar in plus, nu iti intersectezi niciodata drumurile cu ei...daca nu vrei.

Alta parte frumoasa a sejurului a fost faptul ca am fost un grup foarte mare! Peste 20 de CPNT-isti plus lume venita din Rasnov...cu care la orice ora din zi sau noapte, aveai ce face! - supertare!

Despre betiile fiecaruia nu doresc sa scriu, au fost foarte amuzante, mai ales cand Smendre s-a oprit la plecare sa ia o piatra de la o terasa :)

Despre spiritul oamenilor din vama...multe de zis, un singur exemplu am:
Dupa rasarit, il conduceam pe Bejan la cort si...3 insi vroiau sa ne bata daca nu le beam bautura - unul avea o sticla de juma' de vodka si altul o sticla de Jack. Am vrut sa fug, mi-a aratat scrumiera de sticla cu care ar fi aruncat dupa mine asa ca m-am intors si am baut :(( si i-am zis ca ma va durea capul si tot mi-a dat MULTA vodka de baut. Cei cu Jack Daniel's i-au dat lui Soaca de baut la modul ca dupa ce a luat gura de la sticla i-au dat si pe cap, pe tricou...etc...
Cam asta este pericolul in vama...sa fii asaltat cu bautura moca.

Despre kitschul ce exista in vama pot spune cu drag ca inca nu a cuprins toata statiunea insa, din pacate, o va cuprinde. Au inceput sa faca mari hoteluri, difuzau meciuri din...divizia a sau ceva, era o terasa cu muzica de la KissFM si, slava domnului, nu era nimeni la ea :)

Amplasarea noastra, in sudul statiunii, a facut ca in fiecare dimineata si seara, uneori se nimerea exact cand mancam, sa vina 2 turisti straini (nemti sau ceva asemanator, mai nordici), nudisti, sa se spele exact in fata noastra - la 3 metrii distanta. Deci noi mancam, si ei veneau, se sapuneau peste tot, se uitau la noi, intrau in apa sa se clateasca, ieseau, se stergeau si apoi plecau :)


Inca ceva: am vrut sa luam niste caise dintr-un pom aflat in fata ultimei case din Vama Veche deci a ultimei case din Romania: Iese o tanti care incepe direct cu da-te dracu jos din pom...in pom era Gabi iar jos eram 3 insi. Peste cateva secunde vine al ei fiu...musculos ca dracu plin de sunci care la fel: da-te dracu jos din pom :) wow...a fost mult mai mult decat atat dar...ideea ramane: "Comunismul a murit dar spiritul a ramas in tara" chiar si la ultima casa din Romania!

Acasa am ajuns in 2 etape: 1. cu duba pana la Ploiesti iar apoi cu HitchHike pana in cartier :) Multumesc domnului revoltat pe sistemul actual, ce m-a adus acasa intr-un Iveco Daily :) 2.4 HTP parca

One Lovely Week

Ziua buna!
Nu am cum sa descriu in detaliu aceasta minunata saptamana ce tocmai a trecut pentru ca s-au intamplat extrem de multe despre care inca imi aduc aminte - surprinzator. Totusi, rezumatul nu cred ca va fi scurt.

Totul a inceput intr-o frumoasa zi de joi cand m-am indreptat spre Ienachita sa iau ocazia spre Ploiesti, ocazie cu care am batut orice record in materie de timp de asteptare: 0 (zero) secunde. Un binevoitor nene cu Matiz si aer conditionat :X

Dat jos la intrarea in Ploiesti, marsaluiesc cu al meu mare rucsac pana la Carrefour cam 40 de minute, cumpar cate ceva si-i astept pe CPNT-isti cu a lui Smendre duba portocalie.
Urc, salut, ma asez si...am plecat. Dupa cateva opriri neprogramate ne dam jos la debarcaderul din Plopu si ne asteptam cuminti barca ce s-a dovedit a fi o cada (vana) cu motor pentru unii si o salupa superrapida pentru altii :)

Navigam pe niste canale inguste, trecem pe langa lacul Razim, ajungem la complex si suntem intampinati de 2 fete cu tuica si peste si de 98237165983146589363895346 tantari flamanzi.
Imbracati in pantaloni scurti si tricou incercam sa punem corturile - no chance! Ne imbracam, punem corturile si ... ascultam frumoasa simfonie a tantarilor ce treceau pe langa urechile noastre. Mai tarziu, s-a cantat, eu am dormit.

Vineri ,trezire, mancare, stat, facut baie in apa mirobolanta a canalelor artificiale ale Deltei, pe scurt: asteptat ziua de sambata. Parca am jucat si niste volei - ne-am luat o bataie de mama mama!

Sambata!
Ne-am trezit si-am pornit cu cada cu motor spre meleagurile pe care trebuia sa participam la orientare si cros. Surpriza, sa-i zic asa, a constat in faptul ca eu am castigat proba de orientare iar la cros am ajuns pe locul 3. Surpriza pentru mine a fost faptul ca am fost si premiat pentru asta - 2 medalii plus un rucsacel mic mic mic quechua. Nice debut right ?

Ziua a continuat cu probele teoretice la care din putinul care-l stiam am rezolvat destul de bine [noi, echipa(Cezar, Gabi, Mirela, Cornel mic si Alina)]
A urmat apoi alpinismul unde la fete am luat un loc bun, prin Mirela, si o evolutie cel putin spectaculoasa prin Cornel mic.

Apoi a urmat proba surpriza la care, parerea mea, ne-am descurcat cel mai bine - trebuia sa construim o ambarcatiune din stuf si sfoara si sa...ceva...cu ea prin apa. Toata lumea a legat papura intr-un mare si urat ceva iar noi am construit o ambarcatiune de nota 10!aaa...plus ca am avut cel mai tare capitan de vas - Piti.

A urmat culturalul unde, surprinzator sau nu, CPNT a ocupat ultimul loc, fapt ce a dus la obtinerea dezamagitorului loc 2 in trofeul Albatros 2010. Ne-am consolat cu faptul ca nu trebuia sa caram trofeul propriu-zis cu noi.

Aici trebuie sa-l precizez pe Balan care era extrem de fericit de faptul ca nu avea cros in urmatoarea zi si...

Duminica am strans, am plecat, ne-am certat, am ajuns in Vama Veche. Nu stiam ce ma va astepta, am ajuns noaptea, ma gandeam ca trebuie sa astept ziua sa vad cum e Vama dar...hey...am plecat la dans (parca).

Pentru mai multe detalii...mai tarziu. Am o bicicleta pe care trebuie sa o pregatesc de...ca sa fie!

Marathon 7500 part II

La Pestera am ajuns cu un TICO ( detine titlul de masina ideala pentru mine in acest moment, pana va aparea Chevy Volt care oricum imi va fi imposibil sa-l detin ) pe gratis bineinteles.
Intram in tabara, ne gasim repede loc in cort (la Adi), ne lasam bagajele, ne familiarizam cu imprejurimile si trecem la treaba: bannere, bannere, bannere si alte treburi...
Seara ne-a gasit la chitara fara foc, chitara "interpretata" de Stefi. Iar noaptea am dormit-o deoarece urmatoarea zi trebuia sa transportam cumva 200l suc si apa la Vf. Omu si, credeti-ma, nu a fost treaba usoara, mai ales cand mi-am luat la mine...doar apa si suc iar pe langa asta, oamenii s-au grabit

In fine, coboram de la Omu, venim in tabara si dupa alte treburi pe-acolo nu mai stiu ce am facut dar stiu ca am dormit, urma un somn scurt scurt scurt pana la 5 jumate dimineata. Oh, da, am mai mers si la Padina la o bere, in duba lui Bejan, ne simteam ca niste adevarati bucuresteni.

Vine si dimineata, se da startul la Elita, peste o ora pleaca si Hobby, peste inca jumatate de ora plecam si noi. Mergem relaxat, cu multe pauze si cu chef de distractie. Ajunsi la Omu, George, eu si Catalinux deja nu mai eram foarte distrati. Ne luam apa si suc cat incape (la propriu) si o dam spre Bucsoiu ca apoi sa coboram prin oribilul traseu spre "La prepeleac". Desi am vazut 3 urme (excremente) de urs, nu am avut timp sa ma sperii: George mi-o luase inainte. Fluiera, tipa, ii era frica sa mearga primul, injura, se intreba pe el si ne intreba pe noi cum naiba de a acceptat el sa vina si anul asta la prepeleac. Toate gesturile lui m-au facut sa nu-mi fie frica de urs deoarece nu prea ai cum sa iti fie frica de ceva atunci cand razi de te tii cu mainile de burta! Deci radeam si coboram: am ajuns la locul ce avea sa ne fie casa pentru noaptea ce venea. Am pus cortul, am asteptat sa se incalzeasca, ne-am bagat in el cand a venit ploaia, ne-am copt, eu m-am copt pana m-a luat somnul insa atunci cand a strigat George ca vin primii, am zburat din cort precum glontul din teava, desigur, alarma falsa :)

La ora 4 au sosit primii: erau orientaristii din Cluj, locul 3 de anul trecut. Vroiam sa pastram linistea, locul 2 era aproape de ei... Dupa 21 de minute apare Dani...Dani Spulber. Erau pe locul 2, aveau toate sansele sa castige si au si facut-o...
Surprinzator sau nu, urmatoarea echipa ce a trecut pe la noi a fost Gialin (sau Gianina si Alin Tanase - Castigatorii de anul trecut de la mixt) suprinzator...da...sa fie o echipa de mixt pe locul 3 la general este ceva, dar nu mai este asa surprinzator cand fata din echipa de mixt e Gianina Tanase - cred ca este imbracata cu haine numite vointa, altfel nu se poate explica fenomenul.

Si de atunci au tot inceput sa vina si mai multi concurenti dar si noaptea. Frica de urs disparea de fiecare data cand venea cate-o echipa si aparea cand ramaneam iarasi doar noi trei. Somnul isi cerea drepturile din ce in ce mai tare si ma mai dobora cate o ora - pana ma trezea frigul sau altcineva din post ca vrea sa doarma.

Primii au trecut pe la noi zburand urmatorii au trecut facand pauze de zbor iar altii au tras si-un pui de somn - asa l-am intalnit pe cel mai nesimtit participant la Marathon7500: Dorin din Reghin.

Dorin si-a facut echipa pe forumul site-ului Marathon7500. Voitor si ghinionist a fost un anume Stefan (cred), un baiat de 19 ani din Brasov care era la prima competitie de acest gen. Echipa lor avea un capitan, un sef, si un magar (magar ce duce greul in spate) toate acestea erau Dorin.
Aceasta echipa a ajuns la postul nostru noaptea iar primele cuvinte care le-am auzit au fost "proasta organizare" urmate de niste comentarii nu bine gandite - inteleg...dupa ce alergi 20 de ore nu mai stii sa vorbesti - dar poate stii sa taci.
OK...l-am intrebat de ce este proasta: "pai traseul, pai in postul, pai baiatul, pai eram pe locul 5 pai, pai, pai..." Omul era rupt...ud (logic, avea 2 geci de ploaie pe el), obosit, genunchi afectati, lipsit de putere, si tot asa. I-am dat un tricou uscat (de-al meu), si lui si coechipierului, o bluza groasa de la George, au stat la foc, s-au incalzit, apoi omul a decis ca vrea sa doarma in cort...se baga in cort, in sacul lui George, se dezbraca (de tot) si-si aduce aminte ca-l trece, ii cere coechipierului "ca am vazut eu in spatele cortului" o plosca mobila (daca inca nu e clar, o sa explic - in spatele cortului aveam niste sticle de si cu apa, omul vroia sa se pise in cortul nostru, in sacul nostru de dormit, in sticla noastra de apa, fara sa ceara voie macar), moment in care George a rabufnit: "Oh nu, nu e corect, eu nu sunt obligat sa va tin in cort" si atunci omul a zis...ah..ok, ai dreptate - si s-a culcat.
In ciuda faptului ca am crezut ca vine furtuna cand a sforait de cateva ori, am avut o discutie placuta cu coechipierul lui, Stefan (cred ca asa il cheama).
Dimineata, cand m-am trezit eu, ei plecau...am auzit mai tarziu ca Stefan a avut o problema de respiratie pe Bucsoiu, cauzata probabil de supraefortul depus pentru a sta in coada lui Dorin...Dorin ce-a facut? a mers mai departe pana la Omu si le-a zis celor din post "vedeti ca al meu coechipier are probleme cu respiratia, e pe Bucsoiu" dupa care a coborat la pestera.
Tin sa spun ca George si-a "sters" urmele lui Dorin de pe sac cu rasina de pin (singurul parfum care-l puteam gasi la prepeleac).

De asemenea, amuzant, este si momentul in care s-a linistit George (i s-a diminuat frica de urs): in timpul zilei, a cerut ceva de foc unor turisti - am primit o cutie de chibrituri cu 240 de bete :X, seara, a vazut sprayul meu Nivea si, pe loc, s-a linistit si am inceput sa facem exercitii...eu aprindeam chibritul el apasa "butonul" si ursul ar fi fost instantaneu...ceva, altfel.

Dupa ce au trecut ultimii concurenti de noi, am plecat spre Vf. Omu, unde-am ajuns dupa vreo 2-3 ore >:). Eu si Catalin am ramas acolo in timp ce Mihaela, Catalina si George au coborat in tabara de baza.

Cam asta a insemnat Marathon7500 editia 2010 pentru minte: multi oameni pentru care am cel mai profund respect, un nesimtit si...la Vf. Omu cel mai mare cocalar vazut vreodata de ochii mei, chiar si prin ochelarii de soare!!

Gesturile lui nu pot fi descrise in cuvinte, cea mai buna aproximare pentru ceea ce este acel om este un website: www.cocalari.ro dar nici aceasta aproximare nu este foarte aproape de realitate.

Ca orice discutie plictisitoare, trebuie sa vorbim si despre vreme:
Supertare! am prins ploaie doar doua, maxim 3 ore, ceea ce in 3 zile de concurs este super ok la munte.

De asemenea, la Vf. Omu am prins cea mai aglomerata zi din an - urcau turisti de tot felul pe Valea Cerbului, in jeans, cu biciclete, echipati, neechipati, cocalari ce-au parcurs 80km, si cocalari ce n-au parcurs atat, straini si multi altii. In spatele cabanei erau cel putin 15 corturi seara, seara ce s-a incheiat cu un apus Superb!


De la Vf. Omu am coborat, cu ceva noroc, pe la 11, Eu, Catalin, Gabi, Bogdan si Luminita (o concurenta ce a ramas fara echipa) iar odata ajunsi in tabara de baza, observam multa veselie, bere, chitara, foc si, surprinzator, lume care canta. Am vrut sa stau sa ascult si eu muzichia insa pur si simplu n-am reusit, somnul m-a batut iarasi.

Dimineata ne-am trezit pentru premiere iar, din pacate, eu am fost delegat la laptop sa dau play de...9 ori la we are the champions but hey...glad to help!

Spre jumatatea zilei a venit si furtuna, noroc ca ne-a prins pe drum, in masina - cod galben in Bucegi. Acasa am ajuns cu bunavointa lui Manu si a lui Ionut intr-o Toyota Yaris D4D-Diesel ;)) supermasinuta, saru'mana nea Emi!

Marathon 7500

Foarte frumos!
Asa vreau sa inceapa postarea despre maratonul ce azi s-a incheiat.
Aceasta poveste a inceput cu ceva vreme in urma insa pentru mine era un vis, o himera, un superlativ a ceea ce inseamna capacitatile unui om.
Sa lamurim de pe acum: nu am participat la Marathon7500 si nici nu as fi in stare sa o fac.
Mi-a facut, insa, extrem de multa placere sa ajut, cat de mult am putut, la organizare.

L-am informat pe Catalinux si iata ce a iesit:
Miercuri dimineata, ne intalnim in parcare la Kaufland sa imi cumpar cate ceva de-ale guri, ies din magazin si observ ca am extrem de multe dulciuri si singura parte de carne existenta in rucsac erau 3 cutii de pate de ficat...mandy picant.
Cu rucsacul extrem de greu si cortul in mana ne indreptam spre locul de luat ocazia spre ... oriunde, de preferat Moroieni. Nu trec 5 minute si ne iau niste tipi dubiosi intr-un C5 (vechi din pacate) care ne duc la Fieni. De acolo lipa-lipa pana la iesirea din oras, stam 10 minute si ne iau alti 2 tipi dubiosi...de data aceasta erau dubiosi deoarece conduceau un Pajero si au dat cu spatele 100m ca sa ne ia - a trebuit multa convingere din partea copilotului pentru a ne lua - asa am ajuns si pe bancheta din piele a unor bogatasi...targovisteni.
Dropped off in Moroieni, 2 km pe drumul spre tabere, ne reglam rucsacii si o dam la deal. Greu, foarte greu drumul, rucsacul cauza dureri foarte mari si de aceea ne-am oprit de nenumarate ori pe drum. Pe acest drum n-am avut noroc mai deloc de ocazie desi ne-am fi intalnit cu Ileana daca ajungeam mai tarziu...ea a ajuns la Vanatorul la 25 de minute dupa ce am ajuns noi :-<.
Drumul spre Scropoasa, in ciuda rucsacului torturator, a parut mai scurta ca oricand- alta dovada a faptului ca timpul trece din ce in ce mai repede :)
Ajunsi la Zanoaga, Catalinux face o baie iar eu caut lume sa sun sa mai intreb cum o mai duc, da, stiu, am innebunit. Dupa baie iesim la drum si cautam ocazie...Continuarea dupa ce vin de afara: Cris si Teo joaca table cu Mallorca, ma duc sa ma alatur!