Altcineva cu spirit civic sună din când în când la compania de strâns gunoaiele și cheamă un camion cu macara cu gheare să strângă gunoiul de acolo. Că doar e mai ușor să plătești în plus ”la gunoi” decât să faci bani amendându-i pe cei care arunca aiurea gunoiul.
E, povestea asta se repeta cam de 2-3 ori pe luna, aproape ca-i un serial care apare în fiecare săptămână, numai bun de vizionat de mine, mare pasionat de hidraulică (brațul hidraulic al macaralei cu gheare), mai ales că acolo s-a format, practic o groapă. Groapa se umple apoi și astfel devine... o groapă de gunoi, drept în fața blocului meu.
Așa se face că am decis să iau atitudine și să stopez fenomenul.
Am decis să fac un print pe care să scriu un text din care să se înțeleagă ca nu e OK să arunci gunoaiele aici.
Trei săptămâni mai târziu am realizat că nu am imprimantă unde să imprim un amărât de A4.
Au trecut astfel vreo 2 luni și, masina de gunoi trezindu-mă din nou mai devreme decât îmi impune mie programul meu de vacanță de vară, am realizat că între timp a ajuns o imprimantă la Casa del George, astfel că pot imprima mesajul meu.
Am imprimat, am folosit ultima folie de plastifiere din casă și mai rămânea doar de afișat undeva.
Ce să vezi, iar au trecut trei săptămâni și eu încă n-am reușit să gândesc un sistem de afișare OK.
După alte 30 de zile, observ o scândură pe balcon, scândură care nu e dintr-un lemn prea valoros și pe care o pot, deci, folosi cu riscul de a o pierde. Nu, nu am lemn valoros pe balcon, am doar o scândură dintr-un lemn nobil, din care am tăiat bucăți subțiri să confecționez suporturile de biciclete.
După ce am terminat planul genial de alăturare a hârtiei plastifiate de scândura suport, nu-mi mai rămânea decât să pun în aplicare planul. Din nu știu ce motiv, nu le-am unit atunci pe cele două. Nu vă faceți griji, am găsit ieri, adică 35 de zile mai târziu, capsatorul și le-am unit!
Ba, mai mult, ieri au și transformat dealul de gunoi din fața blocului, din nou, într-o groapă de gunoi aproape virgină, numai bună de afișat acest mic mesaj scris de mine, un mesaj scurt pentru om, dar mare pentru cartier, vorba răposatului.
Ieri, grăbit să merg să dau o tură prin oraș să caut spații de închiriat pentru viitoarea mea afacere și modul în care văd eu să ajut orașul ăsta, aproape că am uitat să iau semnul să-l afișez. Noroc cu Ruxandra care mi-a reamintit de intenția mea inițială și mi-a pus chestia în brațe, brațe care țineau deja ghidonul bicicletei.
În fine, eroul din mine, Captain Civic e puternic și iese cu ambele (semnul și bicicleta, nu doar ghidonul ei), reazemă bicicleta și începe să caute, ca un cățel ce stă să facă ”pe el”, un loc unde să așeze semnul. Fără vreun ciocan la îndemână, fără scândură ascuțită, încearcă pământul din virgina groapă, de lângă, de sub, de peste, încearcă și Marte și nimic. Nu reușește să înfigă steagul civilizației în virgina groapă! Se mai învârte o rundă ca un cățel în căutarea locului perfect și îl năpădesc problemele: cum să se împartă între legatul bicicletei, urcatul în casă să refacă scândura, să ia ceva de ascuțit, cum să ia toporul de la Misha, cum să găsească spațiu de închiriat pentru CUB, cum să găsească spațiul înainte să vină ploaia, cum să nu pară un cățel care se învârte în jurul cozii în ochii prințesei care-l privește de la balcon cum se învârte în jurul semnului în virgina groapă, cum să nu pară că face asta în ochii vecinilor care deja erau mai numeroși la geamuri, privind omul din virgina groapă, și tot așa!
Evident, n-am legat bicicleta, am încetat să mai par un cățel care se învârte în jurul proprii cozi în căutarea locului perfect din virgina groapă, am alergat repede până sus, am lăsat semnul pe hol, mi-am recunoscut înfrângerea, i-am dat coada dintre picioare prințesei și am plecat să-mi găsesc cuibul comercial, lăsând datoria lui Captain Civic ”pe mâine”.
Bineînțeles, mâine nu cu sensul de peste treizeci de zile, ci chiar o zi mai târziu.
Aș scrie și continuarea dar mi se pare prea faină întâmplarea și cum am reușit s-o relatez, așa că voi separa cele două articole și îl voi publica pe următorul când voi primi aici sau pe facebook mai mult de 15 comentarii (cumulat), sau 15 emoticoane de sad (trick să văd dacă ați citit chiar tot). N-are cum să fie așa de faină următoarea, dar măcar aflați ce-am făcut sau n-am făcut.
Cu Captain Civic, nu cu CUB!
Și ca să nu fie iar un articol lipsit de poze, aveți o fotografie cu semnul și aici, nu numai pe Facebook!
Iată contactul investitorilor Detalii de e-mail, _ lfdsloans@lemeridianfds.com Sau Whatsapp +1 989-394-3740 care m-au ajutat cu împrumut de 90.000,00 Euro pentru a-mi începe afacerea și sunt foarte recunoscător, a fost foarte greu pentru mine aici încercarea să fac un drum ca o mamă singură lucrurile nu au fost ușoare cu mine, dar cu ajutorul lui Le_Meridian mi-a pus zâmbetul pe față în timp ce mă uit la afacerea din ce în ce mai puternică și în expansiune. Știu că poate vă surprindeți de ce pun lucrurile așa aici, dar chiar trebuie să-mi exprim recunoștința, astfel încât oricine caută ajutor financiar sau să treacă de greutăți cu afaceri de acolo sau dorește să înceapă un proiect de afaceri poate să vadă acest lucru și să am speranța de a ieși din greutăți .. Mulțumesc.
RăspundețiȘtergere