Tigari

Sper ca asta sa fie cea mai faina postare a mea, nu de alta, dar rasete mai aprige n-am starnit in viata mea, povestind ceva.
Si sper sa fie pentru ca am pregatit ceva fain la final.

Long story short, eram prin Macedonia, vizitand-o asa, in fuga, cu masina, cu bicicletele pe capota, dormind la o prietena intalnita intr-un proiect Erasmus+, dar dormind si la marginea drumului, in cort, oriunde ne prindea seara.
Si pe langa multele lucruri faine din Macedonia, preturile sunt unul din lucrurile care m-au facut sa-mi placa maxim. Stiti bine, pretuiesc foarte mult putinii bani pe care-i am, si-atunci imi maschez zgarcenia sub forma de respect pentru entitatea comerciala care ofera pretul cel mai mic.
Dar tigarile...
Un euro inseamna 61 de dinari macedoneni.
Un pachet de tigari, din cele mai putin costisitoare, adica din cele pe care le fumeaza mama, costa 75-80 de dinari. Si-apai, eu, pe mama o cam dispretuiesc din acest motiv, pentru ca fumeaza. Si pentru ca a fumat dintotdeauna. Si ea stie asta, dar nu se poate lasa, iar eu nu prea o pot ierta.
Long story short, din nou, ea e unul din oamenii slabi de self-control, care nu ca prefera, dar simt ca n-au de ales si dau 17.5 lei (3.7 Euro) pe zi pe tigari, dar lasa datoriile sa curga la intretinere, apa, curent si altele.
Eu nu prea merg pe-acasa, de ceva ani - poate de doua-trei ori pe an. Asa ca m-am distantat de familie. Ma mai suna, ma mai intreaba daca-s bine, ma intreaba daca-s fericit si daca am bani. Trei da-uri si apoi incepe sa-mi povesteasca de fratele meu alcoolic si de necazurile ei, dar si de fericirile pricinuite de nepoatele si nepotii nostri.
Am calatorit mult, dar in afara de niste amintiri din care am uitat deja mare parte, n-am prea adus nimic inapoi, cu atat mai putin acasa la mama. De data aceasta mi-am facut eu planul: ii duc eu tigari si ea plateste intretinerea de banii pe care i-ar fi dat pe acele tigari. M-am interesat cu cate tigari am voie sa ies din Macedonia, am aflat ca e voie cu 200 de tigari de om, l-am intrebat pe Tibi - partenerul meu in aceasta calatorie sprancenata - daca el vrea sa ia tigari pentru cineva, iar cand mi-a raspuns ca nu, am decis ca voi merge acasa la mama cu 400 de tigari, adica aproximativ 20 de pachete. Sau 2 cartuse, cum se zice pe la noi.
Am schimbat banii, am intrat in supermarket si, soc si groaza, nu numai tigarile sunt ieftine, ci totul! Inainte sa intram in Macedonia am umblat in niste tari mult prea turistice pentru gusturile noastre, deci, implicit, mult prea scumpe - aici reveni si as zice ca doar una singura era scumpa, dar acolo ne-am petrecut cel mai mult timp - Muntenegru. Sa revii la niste preturi mai mult decat normale a fost un soc absolut, fapt care m-a facut sa cheltui aproape toti banii schimbati pe lucruri care nu erau tigari.
Vazandu-ma, insa, la casa cu vreo 640 de dinari, am cumparat 6 pachete de tigari West. Acum, tigarile astea West nu se gasesc in Romania si nu cred ca s-au gasit vreodata, deci n-am idee daca-i plac mamei, insa copil fiind, McLaren Mercedes aveau sponsor acest West, despre care foarte tarziu am aflat ca produceau si vindeau tigari. Pentru mine, copil fiind, erau super tari pentru ca sponsorizau echipa mea favorita de Formula 1...
Oricum, la plecare, aveam sa mai schimb bani si sa cumpar restul de tigari pana la 20 de pachete.
Si asa am si facut, astfel ca la iesirea spre Serbia - tara pe care urma doar s-o tranzitam, am umplut rezervorul pana a dat pe-afara motorina cu doar 4.5 lei/litrul - as opposed to 5.84 cat e la noi, in Romania. Si de-acolo mi-am luat si restul de pachete, 12 la numar, pana la 20. De data aceasta am platit 75 de dinari pe ele.

Si-apoi n-aveam decat sa mergem toata ziua cu masina prin Serbia, pentru a trece granita la Portile de Fier 2, sa dormim undeva in boschetii romanesti.
Am vizitat orasul Nis foarte succint si-apoi i-am dat bice spre granita.
Am ajuns la granita noaptea, pe la 22-23.
Iesirea din Serbia: o vama foarte mica, o lumina rosie de semafor si o bariera. Nicio persoana.
Oprim la bariera si asteptam. Ne fluiera din spate un vames - si cand zic vames ma refer la persoana care controleaza bunurile care intra sau parasesc tara - dam inapoi si incepem sa vorbim. Bungheste cateva cuvinte in romana, dupa care ne intreaba daca stim engleza. Raspundem ca da, apoi ne intreaba de unde venim. Povestim, ca am trecut prin Bosnia, Muntenegru, Albania, Macedonia si acum, dupa o luna, ne intoarcem acasa. Ne intreaba, evident, de ce suntem 2 persoane cu trei biciclete, ii raspundem ca iubita lui Tibi a plecat mai devreme cu trenul. Ne roaga sa-i sugeram niste plaje faine prin Muntenegru, ca vrea si el sa mearga si nu prea stie unde. I-am recomandat bolovanul din imagine, pentru ca ala fost cel mai plat loc pe care am dormit in cele 10 zile petrecute acolo

In fine, isi face treaba si ne intreaba si daca avem tigari, alcool, alcool tare. Incepem sa-i povestim, ca avem o sticla de vin pe undeva prin harababura din masina, una de tuica - ne intrerupe, ne intreaba daca-i de casa, zicem ca da, si-apoi alte intrebari prietenesti, dupa care ne ureaza seara buna si sa mergem sa asteptam la bariera sa ne controleze politia de frontiera actele.
Mergem, ne dam seama ca tocmai am trezit un om care dormea dus, pentru ca pe la Portile de Fier 2 n-a trecut nimeni niciodata granita duminica la 10 noaptea, astfel ca ala e probabil schimbul la care poti sa mergi la chef inainte de munca. Bă, si iese unu' chel, masiv, suparat, ne ia actele de-am crezut c-o sa le bage in cuptor, nu in scanner, apoi asteptam...
Vine, din fericire, cu actele intregi si ne ureaza noapte buna.
Mergem mai departe, trecem impresionantul baraj pe Dunare si ajungem la vama romaneasca.
Buna seara!
Buna seara, zicem noi cu mare rasuflare, ca am ajuns in sfarsit acasa.
Ne intreaba politista, draguta chiar, de ce avem trei biciclete daca suntem doar doi, ii spunem ca prietena lui Tibi a plecat mai devreme cu trenul, ne intreaba de unde venim, repovestim traseul prin Balcani, ne ureaza seara buna si apoi ne spune sa asteptam vamesul.
Ii multumim, ii uram serviciu usor si apoi asteptam vamesul.
Vine vamesul, un tip scund, masiv, cu mustata, cu o insigna pe piept purtata precum agentii FBI vazuti prin filme si ne intreaba de unde venim si daca transportam droguri, tigari, alcool. Raspund eu foarte senin si sincer ca venim din tarile balcanice, in special Macedonia, ca avem 20 de pachete de tigari, moment in care ma opreste si ma intreaba:
-CATE?!
-20, ca am citit ca asta e maximul permis
- Aratati-mi-le va rog.
Nu va imaginati ce harababura era in masina, veneam dupa 3 saptamani de stat la cort, saptamani in care am folosit absolut tot ce aveam prin rucsaci, iar toate lucrurile au avut diferite prioritati prin masina in diferite perioade, astfel ca desi toata bancheta spate era ocupata pana la nivelul ferestrelor, cam stiam ce si unde se afla si puteam ajunge la obiecte foarte usor.
Asa se face ca stiam ca pachetele West sunt in rucsacul mare care este aproape gol in portbagaj, iar cele 12 pachete L&D sunt in rucsacelul mic, verde, pe bancheta, ca erau proaspat cumparate. Ies din masina, vars cele 12 pachete pe o banca indicata de vames dupa care ii zic ca le avem pe astea si alte 6 portbagaj. Imi zice clar ca 12 plus 6 fac 18, nu 20 cum am declarat. In momentul ala imi dau seama ca matematica mea nu mai e la fel de buna ca alta data, insa memoria, surprinzator, m-a ajutat sa-mi aduc aminte ca am cumparat 6+12 si ca doar mi-am dorit sa am 20. Dar in mintea mea era chiar mai bine, ca poate acel "cate?!" se mai domolea - cine stie, poate era voie sa intrii doar cu 10 in tara sau asa ceva. In fine, ne zice sa le scoatem si pe cele 6 din portbagaj, desfacem bicicleta, deschidem portbagajul, golim rucsacul spre marirea gramezii de la 12 la 18 si gata.
- Astea-s toate?
- Da, 18.
- Sigur?
- Sigur!
Insa m-am scarpinat in cap, ca poate naiba stie daca si pe unde-or fi cazut pachetele.
- Si daca va las cinci minute, nu mai scoateti alte pachete?
- Nu cred, nu.
- Bine, va las 2 minute sa va ganditi daca mai aveti alte pachete - aveti grija amenda este 3000 de lei daca va controlez si gasesc alte pachete decat cele 18 declarate.
Cu transpiratiile udand bine tricoul si chilotii, ma mai scarpin odata in cap si-l intreb si pe Tibi: ba, sigur am luat 6 plus 12?
El zice la fel de nesigur ca mine ca da.
- Da, sigur avem doar 18.
- De unde le-ati cumparat?
- Din Macedonia.
- Macedonia e in UE?
- Acum, pe 2 septembrie vor vota daca vor sa intre in UE, deci mai au putin.
- Bun, conform legii, aveti voie sa pastrati doar 4, pe celelalte trebuind sa le abandonati. Aveti de ales intre a le abandona si a plati o amenda de 3000 de lei.
Mi-a cazut fata, iar transpiratia s-a transformat in inundatia.
- Pai cum? Ca am citit ca e voie cu 200 de tigari de om, nici macar nu avem 200, ca pachetele lor au cate 19 tigari si nici macar n-avem 20 de pachete.
- Conform legii, din tarile din afara EEA aveti voie sa introduceti doar 2 pachete de persoana, deci 4 pachete impreuna.
- Dar am citit si scria altfel
- Unde ati citit?
Si mi-am adus aminte in momentul ala, ca eu citisem cu cate am voie sa ies din Macedonia cu 200 de tigari, nu ca am voie sa intru in Romania, insa i-am zis, dezamagit, unde am citit
- Pe site-ul usembassy, ca acolo am gasit detalii.
- Bun, deci, ce decideti?
- Pai putem sa ne gandim?
- Pai ce sa va ganditi?
A intrebat stiind clar ca nu-i nimeni nebun sa aleaga 12 pachete de tigari in locul a 3000 de lei...
- Pai nu stiu, putem sa ne intoarcem?
- Nu stiu
Si o intreaba pe draguta politista de frontiera daca ne-a facut trecerea.
Cand afla ca raspunsul e da, ne zice ca nu ne putem intoarce.
- Pai si cum, le abandonam pur si simplu? Dar e munca mea, nu pot sa le arunc pur si simplu, vreau sa ma duc in Serbia sa vad ce fac cu ele.
In acest timp, tot cautam informatii pe site-ul ministerului afacerilor externe, informatii pe care le-am gasit si mi-au confirmat spusele vamesului - 2 pachete de om.
In momentul confirmarii informatiilor i-am tras o privire demna de mila, pentru ca stiam ca nu sunt in stare sa-i zic ca ii las si lui 2-3 doar, doar m-o lasa sa trec cu restul. Cu toata privirea mea demna de mila, omu' a stat neclintit in fata legii. N-am avut curaj sa-l intreb nici daca pot trece cu doua pachete si apoi sa revin sa mai trec odata pentru alte 2 si tot asa.
Pana la urma, politista, vazand privirea mea demna de mila, ii zice vamesului:
- Stati un pic sa intreb daca se pot intoarce
- Stam.
N-am stat foarte mult si s-a intors cu fata putin mai luminata spunandu-i vamesului ca ne putem intoarce in Serbia.
- Va puteti intoarce, dar ce faceti? Ca pe-aici nu mai veniti!
- Nu stiu, le dam la oameni, trecem pe la Portile de Fier 1, facem ceva, dar nu le aruncam, e munca mea, n-o arunc pur si simplu. Si-aici puteam sa-i si plang, spunandu-i ca de fapt nici macar nu fumam, ca le-am luat pentru mama, ca are datorii la intretinere, frate-miu alcoolic, etc. Dar, din nou, vazandu-l destul de profesionist, nu cred ca l-ar fi clintit, asa ca oricum n-am avut curaj sa indraznesc sa incerc.
- Bine, va puteti intoarce.
...zise el tinand actele noastre in mana.
Bagam tigarile toate in rucsacelul verde, il bagam in masina, intrebam pe unde ne intoarcem, ne urcam in masina si urmam instructiunile cuminti, stiind ca are actele noastre.
Am mers inainte pana am intrat pe celalalt sens de circulatie apoi am trecut din nou frontiera spre Serbia.
Doamna de la iesirea din tara ne asculta povestea si ne zice sa nu incercam sa le ascundem in masina, ca ne confisca masina. Si vorbea cu o grija materna.
Da doamna, nu incercam sa incalcam legea, doar incercam sa nu ne batem joc de munca noastra dintr-o mica lipsa de informare.
Si-am trecut iar spre Serbia. Trecem Dunarea si ne intampina acelasi vames prietenos.
- Buna seara, de ce va intoarceti? 
- Stiti, am avut 18 pachete de tigari si n-am stiut ca nu avem voie si nu ne primesc si, si, si.
- 18? Ia sa le vad.
Scoatem rucsacelul verde, nestiind daca avem voie sa intram in Serbia cu 18 pachete de tigari din spatiul CEE, deci, din nou, tremurand si inotand in propria transpiratie.
- Pai si cand v-am intrebat de ce nu mi-ati zis, ca v-as fi zis eu.
- Pai v-am zis de vin, de tuica, n-am apucat sa va zicem si de tigari
- Pai si nu puteati sa-i dati doua pachete la vames, sa va lase sa treceti?
- Nu, ca doar nu suntem contrabandisti, n-am stiut regula, ne conformam.
- Bai baieti, imi pare rau. Ce-o sa faceti acum?
- Pai mergem la Portile de Fier 1, ca aici nu ne mai primeste si incercam acolo, fie dam oamenilor sa ni le treaca, fie trecem noi de mai multe ori, orice ar fi, nu incalcam legea.
A pufnit, zambind, si ne-a urat seara buna. Cand sa plecam ne zice ca mai putem lua oameni in masina, sa trecem de mai putine ori. Ii multumim si intram determinati in drumul nostru pe Portile de Fier 1.
Pe drum, ma informez si mai bine cu privire la legi si chestii, ca doar asa am vazut eu pe toate grupurile civice care contesta autoritatile cu legea-n mana.
Nu-i scurt drumul pana la PF1, asa ca am avut timp sa dezbatem: era tarziu, iar Tibi era obosit, iar eu determinat. Nu-mi aduc aminte care sa fi fost ultima data cand simteam asa o determinare si mi-era frica sa nu cumva sa o pierd daca ma bag la somn.
Dar pana la urma, insistand la Tibi sa-si spuna si el parerea mai cu tarie, am decis sa dormim undeva intre.
Mult spus somn, ca de n-am citit la normative si legi...
A trebuit sa vina dimineata dupa cateva ore de somn ca sa dau de o chestie de la MAE care zice ca trecerea repetata cu ... tigari... se considera in scop comercial si se trece prin procedurile de import.
Deci dimineata, in timp ce simulam ipostaza in care bagam in rucsac, lipit de spatele rigid, pachetele de tigari si incepeam sa transpir si sa tremur doar facand asta la 50km de granita, mi-am dat seama ca nu o pot face si ca nici sa trec de multe ori nu pot, asa ca imi ramaneau doar bunii samariteni care ar fi rezonat cu povestea mea cu multe tigari din Macedonia.
Ne-am strans repede cortul si pe la 8 eram la Punctul de trecere a frontierei Portile de Fier 1.
Soc si stupoare, in loc de cozile colosale imaginate, nu era nicio masina.
Asta era nasol, ca nici nu as fi putut merge la ghereta politiei sa intreb oamenii daca vor sa duca tigari. Nu de alta, dar mi-l imaginam pe Vlad Voiculescu cum statea el acolo cu medicamente impotriva bolilor grave si eu doream sa trec... tigari.
Asa ca am asteptat un pic si am vazut ca nu prea vin masini.
Am decis sa treaca Tibi cu doua pachete, iar eu sa raman inainte de granita cu restul, sa opresc masini - se pare ca mi-a ramas determinarea, insa e mult mai greu cand arati fix ca un traficant de droguri care opreste masini ca sa ii intrebe daca vor sa ... ceva. Eram eu intr-o bluza foarte portocalie, rucsacul meu negru si bicicleta mea cu cadru de carbon. Era frig, mi-am pus gluga. Incepuse ploaia, m-am adapostit sub o terasa a unui magazinas cu alcool.
Buba e ca nu prea treceau masini. Still.
Am reusit sa opresc doua masini cu numere romanesti insa m-au refuzat.
Dupa aproximativ doua ore am decis ca nu se mai poate, ca n-am nicio sansa asa si m-am dus sa ascund tigarile in boscheti. Le-am ascuns, mi-am pastrat doua pachete, le-am pus in rucsac printre zecile de croissante ieftine din Macedonia si am mers spre Romania.
Frontiera sarba a fost usoara. Am ajuns la cea romana.
- Buna ziua, vin din Macedonia si am cumparat prea multe pachete de tigari, am fost la Portile de Fier 2 si ne-au zis ca nu avem voie sa trecem cu mai multe de doua pachete.
- Cate pachete?
- 18
- Sa le vad
- Pai nu le am la mine, le-am lasat in Serbia, am luat doar 2, ca cu atat e voie.
- Aha
- Intrebarea mea este: de cate ori pot trece granita fara sa fiu considerat traficant?
- Odata la 7 zile.
Liniste
- Pai... pai... uh... pai...
si ma uitam cumva spre locul unde am ascuns tigarile, de partea cealalta a Dunarii...
- Si daca am uitat ceva acolo, ce, nu pot sa ma mai intorc?
- Nu stiu, intrebati la vama
Merg la vama, dau de o doamna care parca era mama, acum cativa ani.
- Buna ziua, vin din Macedonia si am cumparat prea multe pachete de tigari, am fost la Portile de Fier 2 si ne-au zis ca nu avem voie sa trecem cu mai multe de doua pachete.
- Cate pachete?
- 18
- Sa le vad
- Pai nu le am la mine, le-am lasat in Serbia, am luat doar 2, ca cu atat e voie.
- Pai si cu restul ce faceti?
- Pai asta vreau sa va intreb: pot sa trec inapoi sa le iau, fara sa fiu considerat contrabandist sau ceva? V-am zis, nu m-am informat, dar nu vreau sa incalc legea, sa risc amenzi sau mai stiu eu ce.
- Pai si de cate ori sa treceti granita?
- De 5 ori
- Aaa, da. Linistit.
- Multumesc foarte frumos!!!
Si cu o bucurie copilareasca am biruit!
Am mers la Tibi si i-am zis ca le-am zis, ca am intrebat, ca putem merge.
Descarc rucsacul si stupoare:
Aveam 4 pachete de tigari la mine.
Am ramas amandoi masca, mai mult eu decat Tibi, ca nu stiam ce sa zic sa il conving ca sunt prost si ca le-am luat din greseala pe celelalte doua, fara sa creada ca sunt hapsan si ca le-am luat de avar ce sunt. In fine, m-a crezut sau nu, m-a ajutat, s-a suit pe bicicleta si-a venit cu mine sa trecem in Serbia.
Le-am povestit povestea si celor de la iesirea din Romania, au ras putin si ne-au urat succes.
La intrarea in Serbia am spus iar povestea, au ras si ne-au dat buletinele sa mergem
5 minute mai tarziu ne-am postat la coada de trei masini, ne ploua deja.
Am trecut fara sa zica Politia nimic.
In Romania, alta coada, alti politisti de frontiera.
- Buna ziua, venim din Macedonia... tigari... trecem de 4 ori, acum mai avem 3 treceri...
- O zi buna in continuare!
La iesirea din tara o doamna draguta:
-Vai, dar asta nu-i vreme de biciclete - chiar nu era. Ploua si batea vantul.
- Vai doamna, de-ati stii, vedeti, noi venim din Macedonia, am luat prea multe tigari, acum ele sunt in boscheti si noi trebuie sa trecem granita de inca 3 ori pentru a le aduce...
- Serios?
Zise ea cu un zambet pe care incerca sa-l stapaneasca
- Da, stim, e amuzant, puteti rade, face bine.
Si ne-a dat buletinele, am plecat si a putut sa rada linistita.
A doua intrare in Serbia a fost fara probleme, desi se tot schimbau oameni in ghereta aia alba.
La iesirea din Serbia era doamna blonda de la prima trecere,
- Buna ziua din nou, mai venim doar de doua ori.
- Ne-a zambit si ne-a dat buletinele.
Si la granita romana a fost rapid ca nu le-am mai povestit.
Urma a treia trecere, iesirea din Romania
- Buna ziua, venim din Macedonia...
- Buna ziua, treceti
Intram fara probleme in Serbia
La iesire deja stiau cine suntem. Ne-au pus sa aratam tigarile. Ne-au intrebat ce timbru au. L-am aratat. Ne-au intrebat daca n-avem mai multe. Era evident ca nu, ca eram uzi si s-ar fi vazut. Dar si-a facut treaba.
In Romania venise vamesul care l-a luat putin cam tare pe Tibi cand a trecut singur cu masina, intrebandu-l de ce sunt trei biciclete si doar un om, daca are tigari, alcool si altele.
Aveam emotii, o fi inlocuit-o pe doamna care semana cu mama si care era la fel de sufletista.
Din fericire, pana am trecut noi, s-a luat de altcineva si am trecut pe langa el fara sa ne intrebe nimic.
Urma ultima trecere - eram obositi si uzi si mult mai putin determinati, dar totusi mergeam. Simteam ca daca ceva merge greu sau dam de belea acum, e din cauza ca suntem calici si nu ne multumim (multumesc) cu 14 pachete.
Iesim din Romania. La trecerea-n Serbia politistul s-a enervat. S-a ridicat in picioare si ne-a intrebat:
- Ba, da' ce faceti aici? Va plimbati ca pe bulevard? Ce-i asta?
Eu cu o fata la fel de plouata ca geaca zic:
- E ultima oara. Chiar e ultima oara.
Si cu un gest evident enervat ne respinge buletinele si ne face semn sa trecem.
Un pic suparati continuam incet prin vama, moment in care iese in viteza vamesul si incepe sa urle la noi in sârbă. Dupa vreo 3 propozitii il intrerup si-i zic ca intelegem doar romana si engleza
- De cate dracu ori treceti pe-aici, ce e asta? Bulevard? Va bateti joc de noi?
- E ultima oara, promitem!
- Bine, treceti, sa nu va mai prind pe-aici.
- Multumim si ne cerem scuze.
Am luat si ultimele pachete de tigari si ne-am indreptat spre vama.
Moment in care ne-a cuprins un gand:
- Tibi, daca acum, ca nu ne-a scanat buletinele cand am intrat, ne iau cum ca am intrat fraudulos in tara la ei?
Si cu teama asta am pornit tremurand spre ultima granita.
Cu exact aceeasi nervozitate ne-a facut semn sa trecem fara sa ne ia buletinele.
Le-am multumit umil, ne-am cerut scuze si le-am urat o zi buna.
Iar acum, momentul mult asteptat: ultima intrare in Romania, ultima sansa sa ne transformam din turisti chitrosi in contrabandisti de tigari.
Dar am trecut.
Si acum am 18 pachete de tigari pe care i le pot da mamei, ca sa-si poata plati intretinerea.

And it might just be the first present I ever bring from abroad.
Tibi a adus magneti de frigider si cercei pentru Silvia, iubita lui.

Am scris o gramada, pentru ca sunt putin introspect acum.
A murit Nusu.
Stupid, inecat in lacul din Codlea.
Mare alpinist, mare alergator montan, super schior alpinist. Mega om, mega parinte.
Moare inecat, probabil de inima.
Pizda ma-sii de treaba.
Omu' era modelul meu de cum poti sa fii mega sanatos si fit la 40+ ani.
Stiu, omu' a murit iar eu ma gandesc la mine.
E ok, in perioade de-astea trebuie si personaje negative.
Here you go, contrabandistu' egoist.