La propriu, adica seara, dupa 80km de pedalat, dușat, vizionat o
cursa de Formula 1 si adormit in timpul ei. Cand, dintr-o data, urlă
comentatorii: nuuuu!!!
Evident, m-am trezit. Dar m-am trezit ca
dintr-un cosmar, cu palpitatii, intrebandu-ma daca ceea ce se misca e
sangele in vene sau e cutremur si se clatina blocul. Dupa primele astfel
de intrebari, m-am obisnuit si ma calmez stiind ca e inima mea si
corpul meu care prinde avant (tensiune crescatoare, odata cu pulsul).
Si
m-am trezit, practic, un om mai bun, cu chef de scris, asa ca am luat
cel de-al doilea laptop, insa nu inainte de a-mi instala pe telefon
TeamViewer, sa pun o melodie pe calculatorul conectat la monitor care
tocmai a terminat de redat cursa de Formula 1 din Baku, Azerbaijan -
frumoasă cursa, by the way.
Si de ce un om mai bun? Pai pentru ca
am chef de scris, pentru ca am pus alarma sa ma trezesc maine la 7, desi
sunt frant dupa cele 4 zile de biciclit, dar in special pentru ca merg
maine la Baicoi sa-i curat tatalui meu casa si curtea de toate lucrurile
inutile, devenite deja gunoaie. M-am trezit optimist, ceea ce e foarte
bine dat fiind pesimismul meu (desi nu-i chiar pesimism, cat e o lipsa
acuta de chef) din ultimele 3 zile.
- Dar ce-i cu cei 80 de km de pedalat de astazi?
- Buna intrebare, multumesc!
Pentru
ca singur nu fac nimic, m-a motivat Thea sa propun o tura iar un gand
genial m-a trimis sa-l intreb pe Braneanu' daca stie vreun loc unde se
poate face baie langa Fagaras, sa ne dam cu bicicletele. Dupa ce mi-a
indicat unul, am facut instant legatura cu legendarul Tur al Țării Berii
Făgărașului.
- Ce-i aia?
- Buna intrebare, multumesc!
Turul
Berii Țării Făgărașului este tot o inventie CPNTistă, in strânsă
legătura cu Braneanu', dar mai ales cu prima si singura editie de In
Transylvania, un festival la care am participat si eu la un moment dat.
De acel festival ma leaga cateva amintiri faine:
1.
Ruxi castigase bilete la festival, insa in lipsa de viziune cum ca am
vrea sa participam la el, a donat biletul, pana la urmă am decis sa
mergem, iar eu eram chitit sa imi cumpar bilete, fiind singurul din
prietenii mei (nu putini) care ar intra acolo cu un bilet cumpărat. Nici
nu costa foarte mult, anyway. In fine, in drumul spre festival, in
masina noastră, Violeta, mi-am luat prima amenda de viteza, platita pe
loc politistului, folosind banii de bilet. Maxim de frustrant.
2.
M-au ajutat prietenii mei sa intru cumva, schimband bratari, intrand pe
sub gard si fel de fel de alte metode inedite, in asa fel incat ieseam
si intram fara sa platim intrare (studentie, ce sa-i faci - de fapt
working on shit salary)
3. In timpul zilei nu prea era mult de
facut sau vazut, asa ca ieseam din perimetru pentru a ne plimba cu
bicicletele in jurul zonei (festivalul era pe partia de la Drăguș).
Oprindu-ne in fiecare sat sa bem cate-o bere, acest obicei si-a capatat
rapid denumirea de Turul Berii Țării Făgărașului, sau Turul Țării Berii
Făgărașului, ambele variante fiind corecte si promovate ca atare.
Foarte fain era ca ajungeam la festival seara numai bine, prajiti (padon, pregatiti) pentru inca o seara de petrecere copioasă.
Asadar,
iată ca am venit cu ideea si ma bucur ca am avut onoarea sa organizez,
prima editie oficiala a acestui eveniment. Un hibrid, desigur, dar o
incercare bună si o ocazie excelentă de a umple cele patru zile oferite
de weekendul prelungit de 1 mai.
Entuziasmul a provocat o
adevarata parada de documentare si comunicare urmata de o liniste
completa din partea mea si o inevitabila agitatie din partea fetelor
neobisnuite cu stilul meu "lasa ba ca merge-asa" de a organiza
lucrurile. Planul in capul meu era sa mergem cu trenul pana-n Fagaras si
de-acolo sa mergem pe langa Olt pana ajungeam la lacul stabilit de
comun acord cu Vlad cum ca ar fi locul potrivit pentru noi, sa facem o
tura scurta prin satele la sud de Olt, savurand o bere in fiecare,
urmate de o intoarcere si somnire, pregatire pentru a doua zi, lunga, pe
colinele Transilvaniei, adica in Podisul Hartibaciului - a doua cea mai
mare arie protejata din Romania.
La fel ca Racosul, acele locuri
mi se par absolut fantastice, cu satele lor parca uitate de lume, cu
drumurile prafuite si presarate pe alocuri cu copii saraci pe biciclete
care abia merg, cu caldura lor toropitoare si magazinele cu bere
ieftina, carciumi populate de betivii satului toata ziua - racorindu-se
si ei cu berea cu 2.5 lei la bar.
Astfel ca, trenul de
ora 7, 11 oameni cu 11 biciclete intr-o sageata albastra pentru care am
primit doar 4 bilete de bicicleta, ne lasam bagajele grele la Maria-n
masina, Maria care venea cu alte doua fete frumoase, care urmau sa steie
in tabara de corturi sa se relaxeze in timp ce noi strabatem satele si
berile.
Iesim noi din gara si, trecand prin dreptul barului din
fata garii facem misto-uri cum ca "hai sa intram". Misto-uri serioase -
adica nu se gandea nimeni ca am putea bea o bere la ora 8:50. Asta pana
cand fix in fata barului i se rupe lantul lui Ghighimoc. Noroc ca aveam
presa de lant cumparata cu o zi inainte. Dar asta ne-a asigurat de
cate-o bere la ora 9 dimineata. Epic inceput de tura!
Si daca nu
sunteti de acord ca e epic, wait. Am reparat lantul insa i-am zis ca nu
s-a prins foarte bine o za si ca s-ar putea sa se mai rupa odata, moment
in care voi elimina zaua buclucasa. Zis si facut: 800 de metri mai
tarziu, a doua bere a zilei.
In doua ore ajungem si noi in locul desemnat pe Google Maps ca fiind ideal,
https://www.strava.com/activities/1539725767
observam faptul ca-i aproape de o constructie de lemn in care se tunde
iarba foarte zgomotos si care are si muzica tare si langa care riscam sa
fim supusi unui tratament incorect cu manele in urmatoarele 4 zile,
fapt pentru care decidem sa cautam alt loc de campare. Maps ne zice cum
ca e mai avale o padure unde ar incapea corturile si hamacele noastre si
unde am avea parte de linistea mult dorită.
Gasit, mutat, carat
bagajele doua sute de metri pana la apa in care n-am intrat mai deloc in
cele patru zile, pus corturile sub salciile care au plans neincetat pe
noi, iar dupa 2-3 ore de "plecăm in 5 minute" am reusit sa ne urnim spre
primul sat pe la ora 13:30. Dridif, primul sat, prima bere, a intrat de
minune. Dridif, primul sat, prima bere, prima ratacire. In drumul
nostru spre urmatoarea bere am pierdut calea si am ajuns intr-un camp
arat, pe care l-am arat si noi suplimentar cu bicicletele. 11 oameni,
unuia i s-a rupt șaua, iar noi toti am gasit baloti de fan pe care am
incercat sa-i facem obstacole de trial (fara succes), obiecte de pe care
sa sarim pentru a ateriza (tot fara succes), dar pe care i-am apreciat
pentru ca au rupt din monotonia, sau mai bine zis agonia pedalatului pe
teren arat.
Am ajuns in cele din urma in satul urmator, Luța, doar
pentru a afla ca acest sat nu beneficiaza de mult doritul bar, magazin
sau mult dorita crâșmă, astfel ca am parcurs tot câmpul degeaba. Da'
nu-i problema - mai sunt sate. Urmatorul pe lista: Ludișor. Alt sat alta
bere - or so we thought. Ăsta avea și bar si magazin, insa erau
inchise, urmand a deschide la 5, adică peste 40 de minute. Si-apai
urmatorul sat era aproape. Voivodeni it is then. Aici am gasit si bere
si inghetată si ne-am pus pe marginea drumului, in sant, langa betivul
satului care ne-a deschis berile cu un briceag. Acolo-am stat mult,
poate si pentru ca am decis sa cumpar slana (gușă fiartă) si mustar...
intinzandu-ne pana la urma la o adevărată masă câmpenească in mijlocul
satului.
De-aici nu ne-a ramas decat sa continuam spre Voila si sa
ne oprim la ABC Market Maria sa ne umplem rucsacii cu merinde pentru
seară, să ne bem berea cuvenită si apoi s-o luam din loc spre Cincșor,
ultimul sat al zilei - si cel mai apropiat de locul nostru de campare -
aproximativ.
In Cincșor n-am mers la crâșmă, ci ne-am oprit pe
iarbă-n fața magazinului sătesc, langa biserica fortificată. Având doi
vorbitori de germană printre noi, i-a luat la vorbă un alt neamt,
stabilit acolo, care i-a convins să faca un tur de biserica cu el.
Am
decis sa merg si eu in acest tur, poate pentru ca neamtul zambea mai
mult decat un neamt obisnuit, dar poate si pentru ca am crezut ca o sa
fie gratis :)
In turul bisericii ne explica intr-un mod foarte
frumos, intr-o engleza frumoasa, istoria Transilvaniei si a sasilor din
Transilvania. N-o s-o zic aici, ci va indemn sa vizitati - costa doar 5
lei.
Ce-as vrea sa scriu aici, insa, este legat de modul de
organizare din acele vremuri - vorbim de secolele XII pana in XVIII,
cand nu aveau primarie, nu aveau guvern sau alte forme de organizare pe
care sa le injure zilnic pentru lipsa de implicare, ci aveau
responsabilitate. Fiecare-si facea bucatica lui, plus bucatica comuna a
comunitatii, adica daca-si facea vecinu' casa, il ajuta, daca era mult
de cules mergeau la cules, iar cand era vorba de organizare, evident, se
intalneau in fiecare duminica la biserica, iar dupa slujba incepea
organizarea efectiva a satului, cu liderii de grupuri.
Acum mai
sunt 15 sasi in sat, din care 10 merg la biserica duminica, iar cel mai
tanar este acest neamt de 60+ ani, care pare ca are grija de acea
biserica fortificata, de casa parohiala, de fosta scoala sateasca si de
inca o casa in care locuieste. Coincidenta sau nu, acelea sunt cele mai
ingrijite constructii din sat.
Dupa biserica, am mers la casa
noastra, corturile asezate frumos pe malul Oltului de care ne-am ferit
toate zilele. Acolo am inceput sa adunam lemnele foarte sarace caloric,
sa le asezam intr-o gramada si sa pregatim mancarea ce urma sa sfaraie
pe gratarul nu foarte sfaraitor. Pentru ca mancasem toata ziua si pentru
ca ma simteam ciudat de obosit si pentru ca era o atmosfera destul de
ploiasa in tabara, am decis sa sar peste cina, sarind in cort. M-am mai
trezit pe la ora 3 noaptea ascultandu-i pe baieti cum cantau la chitara
si la voce, dand vina pe dezacordarea bietei chitari. Rock on boys!
Traseul zilei
https://www.strava.com/activities/1539726351
Se pare ca voinicii nostri au mers la somn pe la ora 4.
Trezirea
a fost la liber, insa sub amenintarea faptului ca vom pleca la 10,
intrucat cam atunci ar ajunge noii veniti: Misha si Carmen.
Am reusit in cele din urma sa plecam la 12:40 in ceea ce era promis a fi tura lunga.
Ne-au iesit pana la urma 42 de km, vizitand satele Calbor, Boholt, Soars, Rodbav si Cincsor
https://www.strava.com/activities/1539726386.
Fain
a fost cand am mers spre primul sat, am ales un drum forestier de pe
care Levi a iesit la un moment dat pentru a ne filma de sus, iar restul
plutonului, in loc sa mearga in continuare, au suit si ei dealul spre
Levi.
Nu mai tin minte exact cate sate/beri am parcurs/baut, dar
tin minte ca intr-unul din sate am ocupat locul in sant si-am mancat si
baut acolo berile calde din magazinul proaspat deschis la ora 17, pentru
doar 5 minute. La acel sat ne-am pus sa mai si reparam biciclete, fapt
care a facut-o pe Thea sa creada/observe faptul ca "ii cam trage
dreapta" ghidonul, iar intr-un exces de spirit ingineresc a decis sa-si
testeze teoria luandu-si mainile de pe ghidon si punandu-le inapoi cam
tarziu, acest test facand-o sa apese frana din greseala si sa inceapa sa
țopăie intr-un mod foarte amuzant pe langa bicicleta, ca intr-un final
sa cada in fund.
Aceasta a fost prima cazatura amuzanta a turei. Sigur am fi avut si altele daca n-ar fi plecat Thea in urmatoarea zi.
Asta
a fost de asemenea prima zi soldata cu o pana de cauciuc, consemnata in
dreptul lui Levi. Tot pe-acolo a facut si Alex pana, si mi-a zis ca nu
mai are nevoie de camera, caci are destule acasa. Asa ca i-am luat
camera sparta, am lipit-o si am asteptat sa mai faca o pana pentru a i-o
inmana pe cea reparata pentru doar o bere.
In aceasta a doua
seara am reusit si eu sa stau in picioare sau pe izopren si sa-i ascult
pe baieti cum canta la chitara pentru fetele care le dormeau in poală,
fete la care s-au adaugat si noile sosite - Vava si Caro. So romantic!
Maestrul
Levi a organizat gratarul pe care a pus si micii adusi de noii sositi:
Nicu, Pupaza, Chitanu, Braneanu, Catalina, Dora si Adi, Teo si Smara.
Si
iata ca astfel ajungem in ziua 3, o gasca mai mare, cautand sa mergem
pe ruta Cincsor - Gherdeal - Bruiu - Somartin - Noul Roman - Cincsor
https://www.strava.com/activities/1541693888.
Am
urmat traseul marcat tocmai de participantul nostru, Braneanu', de care
ne-am despartit cand am ajuns aproape de Rucar, despartire care s-a
soldat cu inca o pana de cauciuc, la aproximativ 1km departare.
#LeviAiPană. Eram destul de insetati, astfel ca ne-am desfacut berile pe
care le caram din primul sat, Cincsor. Plecam mai departe spre Gherdeal
si ghici ce: #LeviAiPană. Evident, am crezut ca nu a fost lipit petecul
bine, dar nu. Avea doi alti spini in roata! #LeviAiPană. Aici deja isi
facea planuri despre ce cauciucuri sa-si ia, era convins ca o sa isi
cumpere Panaracer, la recomandarea lui Nicu, care tocmai ii repara cea
de-a 4-a gaura in cauciuc. In timp ce-i asteptam pe ceilalti, care erau
mai inceti pe coborare, am decis sa reparam penele lui in timp ce Alex
zburda fericit pe bicicleta full suspension a lui Nicu. Reparat, gata,
plecam. Stai! #AlexAiPana! Eram deja ultimii, ne aflam la marginea
satului Gherdeal si i-am dat drumul lui Nicu sa plece spre sat sa-si
viziteze amicul, ca reparam noi pana lui Alex.
Fiind foarte
intarziati si foarte insetati, trecem rapid prin Gherdealul fara de
magazin satesc sau crasma si ne grabim sa ajungem in Bruiu. Nu stiam
daca Nicu a terminat vizita la amicul din Gherdeal dar am aflat curand
ca o terminase, cand l-am gasit pe drumul spre Bruiu si i-am zis
#NicuAiPana - la ambele roti echipate cu Panaracer :) Si desi le-a
lipit, a ajuns in Bruiu cu ambele cauciucuri moi, ca sa afle ca
magazinul se deschide abia peste 20 de minute, adica la ora 16.
Stam,
asteptam, n-a deschis. Panicați, incepem sa misunam prin sat,
sa-ntrebam localnicii care magazin cand deschide. Ne-au linistit
zicandu-ne ca deschid la 17 sau 17:30.
Si noi ne-am linistit
plecand spre urmatorul sat, Șomartin. Aici am nimerit fix la ora
deschiderii, cand berea din frigider era la fel de calda ca asfaltul la
soare, vara. Chiar si-asa, am ras o bere racita cu inghetata si am
ingerat-o cu pufuleti si pe cea de-a doua, racita in lada de inghetata.
Nicu era deja cu masina, nereparandu-si pana si fiind preluat de Andreea, soția lui.
Aceasta
e masina care m-a tras pe mine toata urcarea spre Noul Roman, reusind
probabil un record pe Strava pe acea urcare - noroc ca n-aveam Strava
pornita.
De-acolo, din Noul Roman, sat pe care nu l-am vizitat, am
mers direct spre Cincsor. Planul era sa mergem pe malul sudic,
indiguit, al Oltului. Si asta am si facut, cu toate ocolisurile aferente
afluentilor canalului paralel cu Oltul, la un moment dat, raman eu cu
Levi si cu Dani sa facem ceva, nu mai tin minte ce, insa le zicem
celorlalti sa mearga inainte, ghidati de Misha. Apoi plecam si noi si
ghici ce, trecem pe-un pod peste Olt, fapt care sigur nu trebuia facut.
Si-l vad pe Dani cu pedaleaza incercand sa bata ceva recorduri mondiale
pe distante scurte si-mi dau seama ca... nu ne mai aude si ca trebuie
mers dupa el. S-a dus Levi. A pedalat super tare si a reusit sa urle
suficient de tare incat sa-l auda Dani si sa se intoarca amandoi pentru a
merge pe drumul corect, la sud de Olt. Si continuam si la un moment
dat, cand mergeam in paralel cu Dani pe un drum forestier, ma atinge
Levi pe mana dreapta, miscandu-mi putin ghidonul in stanga. M-am
redresat, insa el avand viteza mai mare a fost dezechilibrat, fortat
spre un countersteering direct in... Dani. #LeviAiBuba!
De-acolo
nu i-am mai gasit pe ceilalti, nici drumul corect, astfel ca am ales sa
mergem pe asfalt paaana in Cincsor. Si intr-un ritm infernal tinut de
Levi, asta am facut si am ajuns in Cincsor fix la 3 minute in urma
grupului mare. Apusese soarele, berea nu mai intra la fel de bine.
Am mers la corturi si ne-am apucat de mancat chips-uri si pufuleti, plus diversele lucruri ramase din celelalte zile.
Ziua
urmatoare era incertitudine pura: stiam ca exista trenuri cu care ne
puteam intoarce si stiam ca putem merge pe biciclete pana acasa. Nu
stiam ce vom alege.
Patru insi am pedalat pana acasa
Doi insi s-au intors cu masina si bagajele
Si alti 4 cu trenul din Fagaras.
Intoarcerea
am facut-o pe traseul Dridif - Fagaras - Sercaia (bere) - Sinca Veche
(bere) - Sinca Noua (bere) - Paltin - Holbav (energizant) - Cristian -
Brasov
https://www.strava.com/activities/1543575255
