marți, 9 octombrie 2012

Maraton Piatra Craiului, Zarnesti, 2012

Cursa mea:
Stau in spatele lui Radu Diaconescu exprimandu-mi obiectivul: sa nu ma bata Pisi. In sinea mea, de fapt, imi doream sub 5 ore. 4:59 daca ar fi posibil. Eram langa Mihai si Mihaela, vorbeam, ii admiram noua freza a lui Nusu si apoi am inceput sa numaram.

Start!

Sprint; Dupa ce-am ocolit vreo 3 oameni, am ajuns in fata, poate prea in fata, deoarece la curba eram langa Balanescu...hopa. Total neinspirat, i-am zis lui Balan "Vezi Balane, ti-am zis ca te prind...". Text pe care, in timpul cursei, m-am gandit ca mai bine ziceam "Hai cu iepurele!" Dar da, ritmul mi se parea foarte incet, mai ales tintand cont ca-s cei mai buni din tara, dar totusi m-am abtinut de la a ii depasi. Am incetinit fara sa simt nevoia si m-am lasat depasit de cei pe care-i credeam mult mai buni. Apoi mi-am propus sa ma tin dupa Tilea Pepi, fapt ce mi-a reusit tocmai pana-n Saua Funduri. In fine, apoi toata cursa a fost o lupta cu mine insumi, ba mai trecea un Alex Fodor pe langa mine, ba un Marc, ba un Bebeselea.

Eram super ok pe urcarea pe funduri, nu m-au depasit decat vreo 2-3, ceea ce era un real succes. La table, de exemplu, am baut 4 pahare cu lichide, am umplut butelca si-am plecat. In funduri, am vazut lumea oprindu-se, printre ei si Pepi, n-am inteles de ce; eu i-am dat la vale. Pe la grohotis am depasit si eu cativa, Adi Iordache, Rares Manea si altii as zice eu. Fix inainte de Spirlea, nu stiu cum, nu stiu de ce, am calcat stramb. Glezna stanga, ca de obicei, insa in premiera la un maraton sau cursa. N-am stiut ce se va intampla, insa dupa 20 de pasi nu mai simteam aproape nimic din durerea initiala; o simteam insa slaba, iar sechelele inca le mai simt.

La Spirlea imi zice Cornel cum ca "Bravo ba, hai ca esti cu Alex, cu Szokolszky, cu astia..." Eu de cel din urma auzisem, dar nu stiam care din cei care m-au depasit este. In fine, am tot coborat Spirlea fara sa depasesc pe cineva, fapt care m-a mirat, intrucat data trecuta depasisem aici ceva oameni. Pe forestier cand ajung vad doi alergatori, fix Alex cu Szokolszky. Am incercat sa ma tin dupa ei, n-am reusit, aveam vreo 200m fiecare de celalalt, iar pana la Plaiul Foii m-a prins si cel din urma. Apoi incepea calvarul.
Nu stiu daca e cu adevarat neputinta fizica, pe cat e psihica. Gandul ca n-am idee cat voi face pe urcare, lipsa orientarii in teren m-a facut sa incep sa merg mai incet decat intr-o tura montana normala, toata urcarea. Inca mai astept timpii de pe site, dar probabil am facut mai mult de-o ora. Am si simtit-o ca pe-o ora, lunga, urata, dar asta face MPC-ul MPC. Mai pe sus se auzeau urlete, clopote, talangi. Mi-am propus sa ma las depasit de numai 10 oameni, dupa al 4-lea am uitat de numaratoare. Si mai sus, in locul unde era schimbat traseul, apare si Luci: eu il intreb ce cauta aici, el ma intreaba acelasi lucru, apoi imi zice toate laudele din lume, gen "urmatorul Balan", da' ma consolez cu gandul ca n-am eu vointa lui si merg mai departe. Imi zic unii ca-i numa' curba de nivel si deci arunc betele gasite prin padure si o iau la pas. Dupa curba de nivel, ajungem pe creasta propriu zisa a Dianei - jale! Nu mai aveam niciun fel de putere, l-am lasat pe cel din spate sa treaca in fata, abrupt rau, rupt, rupt! Il vad cu coada ochiului pe Cornel Mic (FishEye) sau il aud (nu mai stiu) dar stiu ca i-am zis ceva de genul "vezi ca vin, pozeaza-ma!".
Numai la cascaval imi statea gandul si la faptul ca regretam ca n-am mancat cascaval in Plaiul Foii.

In fine, ajung la Andrei si Oana in post, pe altcineva n-am vazut. M-am asezat, am bagat cascaval si  paine-n mine, le-am zis ca-s mort, le-am lasat borseta, pelerina de ploaie si bidonul; i-am remarcat pe Pepi si inca cineva cum treceau pe-acolo fara sa alimenteze. Il intreb pe Andrei cati km mai sunt de aici, zice ca 12. Apoi am plecat si eu, cot la cot cu Ţale Andrei...care anul trecut a scos 4:40. Nu stiam cat timp facusem, nu stiam mai nimic, speram insa la sub 5 ore.  Inainte sa incepem sa coboram partea abrupta il intreb pe Ţale cat avem pana aici si-mi zice 4:21. Clar, iar aveam sa fac 5 ore jumate; interesant era, totusi, ca nu ma depasise nicio gagica inca...
Si la vale zice ca hai ca macar sub 5 ore sa scoatem...eu i-am bagat o privire de /:) (in sinea mea evident) si zice ca el atat scoate pe plat in antrenamente, mentionand faptul ca aici e coborare, dupa care dispare, in 2 minute.

Si-apai pana la coltii chiliilor mi s-a parut ca am facut 2 minute, iar de la colti inca o ora pana la finish. Era un tip la un moment dat cu un ghiozdan de scoala, dinala de se balanganea de colo, colo. Data trecuta la fel am patit, era unul in fata mea identic, poate putin mai gras, pe care pur si simplu nu-l puteam ajunge. Am ajuns pe altul, depasit si dupa ce l-am intrecut m-a prins din nou pe portiunea de asfalt unde am fost complet demoralizat si am renuntat sa mai incerc sa alerg. As fi vrut sa-i zic sa terminam impreuna, insa mi-era rusine. De accelerat nu mai aveam putere cum am de obicei astfel ca inainte de curba la dreapta i-am zis sa mearga, eu am ramas mai incet ca sa primesc si eu o poza la finish singur...inca nu stiu daca am primit una in care sa arat a om...dar mai astept.

Fericit? Nu prea. M-am antrenat 26 de minute la urcare + 15 la coborare plus vreo 25 pe plat. Nu duc 41 km. Duc 21 foarte bine. De fapt, nu stiu daca e bun timpul pentru un om fara antrenament, dar lipsa antrenamentului trebuie sa fie un motiv de rusine, nu unul de mandrie, la fel cum in liceu era lipsa studiului individual de-acasa. Dar fie, sper sa scap si de aste prejudecati si sa ma antrenez si eu vreo luna legata in viata asta - vine iarna, am schiuri de tura, sunt curios cat ma voi da.

Multumit? Cat de cat, nu m-a intrecut nicio gagica si am scos doar cu 5 minute peste 5 ore. Balan mi-a dat mai putin de o ora, Cipri nu m-a facut, nu mi-a facut nici primul timp, e binisor. Dar sunt afectat, ma doare genunchiul si muschii au trecut la o etapa dincolo de febra, nu stiu ce nume are.

In Magura, poza de Cindy

 La table, parca

 Plaiul Foii


 Aici faceam ceva gesturi, dar n-au fost surprinse la timp si a iesit...asta :|
 Si cu tipul cu care am alergat pana la final

 Marea neputinta de pe Diana

Si incredibila neputinta de la finish!

P.S. Sper sa citesc asta inainte sa ma inscriu la un alt maraton, vreodata! Urneaza sigur Azuga Trail Race - sa vedem ce iese.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana