marți, 1 noiembrie 2011

Summer review: Trofeul Albatros - Delta

Da, iata ca nu am scris nimic despre aceasta, din nou, minunata epopee in Delta Dumarii ce a avut loc in aceasta minunata vara ce a trecut (dar fara sa lase urme - mai ales placute - amintiri dupa cum le zic eu).

Ar trebui sa incep cu faptul ca aici am ajuns cu ocazia alaturi de Balan, prima ocazie care s-a intins pe mai multe zile. 
Memoria nefiindu-mi prea ajutatoare, nu ma lasa sa dau detalii, astfel ca tin minte ca am ajuns devreme la debarcaderul de la care trebuia sa fim luati si dusi la locul de tabara, destul de devreme incat ne-am permis o bere - doua la terasa de la fata locului, in asteptarea CPNTistilor care au venit cu masinile proprii si personale. Dupa ce ne-am reunit am mers la imbarcare si, dupa o cursa de cca 1 ora cu o barca relativ rapida am ajuns in tabara: un hotel in curs de finisare si, deci, doar o bucatarie functionala pe o intreaga peninsula - perfect!
Trecand la fapte, am mers, am gustat deliciosul peste afumat oferit de organizatori, delicioasa palinca oferita de gagicile meleagurilor galatene, ne-am pus cortul si i-am asteptat din nou pe ceilalti ai nostri, ce veneau cu alta barca. Odata asezati toti la corturile noastre, nu ne-a ramas decat sa asteptam seara sa vina miliardele de tantari pe metru patrat sa ne manance. Asta am facut-o in cort alaturi de Bogdam parca, si am facut-o pana dimineata, ratand toate cele intamplate in seara respectiva - nu foarte multe, cu exceptia faptului ca n-au prea fost tantari prezenti noaptea :)

Vineri dimineata, ne-am trezit la o ora comoda, stiind ca n-avem tura de regularitate ci doar fotbal, volei si proba surpriza. Comod e impropriu spus deoarece de la o ora ieftina deja nu mai puteai sta in cort din cauza soarelui.

Si mergem noi la fotbal si jucam superbine (toata lumea in afara de mine care, portar fiind, am luat 2 goluri 100% din cauza mea si am ajuns sa fiu huiduit de proprii suporteri) si ne luam o bataie demna de toata jena de la cea mai slaba echipa, nici nu mai stiu cu cine am jucat :-<

Bun, mergem la volei, jucam cu Albatrosii, jucam foarte bine, meciul se desfasoara la limita, pierdem si acolo si ne vedem exclusi din ambele competitii chiar dupa primul meci, GREAT!

Apoi ii dam tare la proba surpriza, alergam printre niste multe obstacole de diferite naturi legati de picioare in felul urmator:
Dupa care partea a 2-a a probei a constat in a manevra barca in asa fel incat sa facem un dus-intors + o parcare. 

Noi, avandu-l pe Balan la vasle, am avut avantajul vitezei fata de echipa adversa, astfel ca am ajuns primii la parcare.
Din pacate, la parcare si debarcare am avut marele ghinion sa ... nu ne descurcam, astfel ca am pierdut si la proba asta.
Intre timp, echipa a doua de volei a CPNT-ului, niste trompeti in domeniu, au reusit sa ajunga in finala la volei si au jucat cu Albatrosii, imaginati-va ce a iesit :))

In fine, vine seara. Respectand sfaturile celorlalti am decis sa ies afara foarte lung imbracat si bine am facut: n-am simtit niciun tantar toata seara cat am stat la concursul de Folk Individual, la care au participat si Oana si Cornel si Soaca, dar mai ales si Balan. In fine, ne-am dus si noi, ca oamenii, la somn, la o ora rezonabila.

De unde, nu stim, dar a venit ploaia, astfel incat in toiul noptii ma trezesc cum ca Balan e in apa, Cornel la fel, si eu nu intelegeam de ce, stand bine intre ei, sub sacul meu de iarna :)).  In fine, cand am deschis ochii am vazut si eu ce se intampla: ploua torential si cortul lui Iuli, fiind prins ca pentru conditiile din delta, a cedat ploii si astfel ca vedeam cerul foarte bine din cort fara nimic deschis. Dupa ce m-am fortat sa renunt la a mai rade, am inceput sa-mi fac bagajul si sa plec undeva, in speta in hotelul parasit de langa tabara de corturi. Acolo i-am gasit pe mai multi: Cornel mic, Nina si nu mai stiu care altii, dar am gasit si excremente de sobolani, sobolani morti (da, sobolani si nu soareci) si mirosurile aferente. Ne-am gasit noi o camera dinasta cu geam termopan, am incropit un perete sa nu intre sobolanii si am revenit la somn. Eu pe jos, Cornel mare in fund pe rucsac, fiecare cum a putut.

Ziua urmatoare urmau probele de orientare, crossul, teoreticele si escalada. Prima era orientarea, la care, din pacate nu m-a trezit nimeni, astfel ca atunci cand m-am trezit singur in camera si am intrebat pe primul intalnit de orientare, mi-a zis ca s-a terminat.  Mi-a parut super rau sa aud vestea, mai ales tinand cont ca anul trecut am castigat orientarea in delta, cu ajutorul involuntar al lui Andrei (saru-mana) dar am castigat!

Inghit in sec si trec mai departe, urmau probele teoretice la care trebuia sa fiu AS (NOT!)
Dar lasa, ca ma revansez la cros.

Pe dracu, in penultima tura din cele 5, m-a depasit Cornel, pe care n-am mai putut sa-l depasesc pana la final.

Fiind un agent XXX, am concurat si la escalada, unde am luat ultimul loc, in special datorita faptului ca mi-a luat 4 minute sa ma leg pe tiroliana, intrucat copacul l-am escaladat destul de repede.
In fine, a urmat foarte frumoasa proba culturala, acolo unde nu mai stiu ce a incropit CPNT-ul si nici nu mai stiu ce-am facut dar stiu ca ne-am distrat, mai ales prin prisma faptului ca a avut loc si premierea la ora 12 noaptea, in compania unor lumanari mari si foarte interesante. A fost, de departe, cea mai frumoasa premiere ever, iar acum ca stau si ma gandesc cat de frig e afara si vad poza de mai jos imi vine sa plang cand ma gandesc la cate am ratat vara asta.
Dimineata de sambata, alaturi de trofeul pe care nu ne-am asteptat sa-l castigam, si, fizic vorbind, nu prea vroiam sa-l castigam deoarece stiam ca e FOARTE GREU! Dar iata ca am ispravit-o inca o data
La plecare, din barca exersam hitchhike-ul ce urma sa-l facem daca nu ar fi vorbit Balan cu tipii de la FDC sa ne duca pana in Constanta, ride care s-a dovedit a fi chiar pana in Vama, urmatoarea destinatie din agenda.
Postul nu se putea termina fara o poza artistica marca Pochiu Photography, sau chiar mai multe





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana