duminică, 30 ianuarie 2011

Noapte printre stele


Na ca am si eu titlu plastic!
Ideea e ca am vrut sa fac o tura dupa examenul la MS si Bogdan a venit cu sugestia: Refugiul Tiganesti. Toate bune si frumoase, vineri dimineata eram amandoi in autobuzul de 7 spre Bran. Vremea se anunta imprevizibila iar dupa ce-am iesit din Brasov a aparut ceata. Dati jos in Bran, in fata castelului, cumparam niste hartie igienica scumpa (n-aveau ieftina) si ii dam "la deal" prin Poarta pana ajungem la partia de schi despre care credeam ca e nefunctionala (zapada mica) aa...si langa care a aparut ditamai hardughia de constructie gen Predeal Sosire...un hotel ceva vor face acolo.
Incepem sa urcampe dunga rosie iar la capatul teleschiului din stanga traversam partia si mergem pe traseu - Culmea Clincea. Am mers foarte lejer, lipsiti de griji, amuzati de diversele intalnite si insotiti de un partener prietenos care nu a lipsit din multe poze: Caine.
Cam cand am ajuns in zona primelor stanci prin padure am iesit, in sfarsit, din masivul plafon de nori ce acoperea tot culoarul Rucar-Bran si depresiunea Brasovului, iar peisajul ce ne-a fost dat sa vedem a fost la fel de bine imortalizat si cu camera displayless a lui Bogdan:



Pentru intregul album clickuiti AICI!

Prima deviere de la traseu am avut-o atunci cand poteca facea brusc stanga fara sa fie marcat si in concluzie am mers inainte si a trebuit sa ne intoarcem...noroc ca ne-am despartit si eu am mers mai sus ca Bogdan - care mergea pe urme inapoi - si m-am intersectat cu poteca marcata. De acolo am mai mers 20 de metrii pana in culme unde era o fosta stana, in paragina totala, o masa si 2 bancute. De la bancuta nu mai vedeam niciun marcaj asa ca am continuat in directia coliniara ultimilor 2 stalpi. Si aici am gresit: trebuia sa mergem perpendicular directiei alese, fix pe muchie si sa intram in portiunea de stanci ce aveam sa o ocolim.

Am trecut prin locul numit numaratoarea oilor si de acolo am avut multa vreme in vedere refugiul, adica destinatia finala a zilei. Am mai mers si am observat ca traseul marcat mergea pe o curba de nivel ascendenta traversand multe valcele destul de expuse la avalansa iar traseul logic de urmat iarna ar fi sa urmam creasta matematica a muchiei Tiganesti. Urmatoarea ora, poate chiar urmatoarele 90 de minute le-am petrecut discutand despre cat de gresit ar fi daca am merge pe traseul marcat. Am scos harta, ne-am uitat si-am observat ca muchia era stancoasa doar pe partea ce o vedeam noi asa ca am luat desteapta decizie de a merge pe muchie.

Pe langa riscurile minime, alegerea facuta ne-a oferit si niste vederi incredibil de frumoase si poze fix pe masura.
Dupa traversarea muchiei l-am felicitat pe Bogdan intr-un stil specific ATC si am intrat in refugiu, loc in care era sensibil mai cald ca afara. Caine a decis ca vrea sa ramana afara.

Frig fiindu-ne, in refugiu am stat mai mult in sacii de dormit in timp ce ne-am preparat mancarea pe care oricum n-am prea mancat-o - tot din cauza frigului.

Asa se face ca la ora 7 practic dormeam. In timpul zilei, Bogdan sustinea ca izoterma de -15 grade Celsius se afla la 2000 metrii in timpul zilei...citise el in nu stiu ce buletin cu nume complicat. Noi ne aflam la 2178 metrii altitudine...in timpul noptii.
Cert e ca mi-a prins foarte bine sacul de dormit al lui Teo (saru'mana, din nou) in care totusi, spre dimineata, mi-au inghetat picioarele.
Pe la ora doua noaptea m-am trezit sa merg la buda - imperios necesar si absolut friguros, insa pisajul nocturn a facut ca iesirea sa fie pe deplin meritata - imi pare nespus de rau ca nu am facut si o poza dar chiar atat de frig era!

Treziti dimineata, ne-am chinuit cu diversele ce trebuiau facute inainte de plecare - mancare si bagaj - incaltati in...bocanci inghetati. La 10:40 am plecat din refugiu si coborarea a fost foarte faina, sustinuta si speriati cumva de frig si de ultimul autobuz care era la 5 jumate (din cate stiam noi). Am ajuns in statia de autobuz din Bran la 14:30, preferand acelasi traseu la coborare ca si la urcare.

Asa a inceput aventura mea cu noul rucsac...Millet ProLightExpe - saru'mana Victor!
Observand ca titlul n-are nicio legatura cu continutul tin sa mentionez faptul ca acele 30 de secunde de frig crunt indurate in afara refugiului la 2 noaptea le-am petrecut holbandu-ma la cerul (cum altfel sa fie el) instelat!

Tura a reprezentat o gura de aer curat inainte de ultimele 3 examene...RM, Mecanica II si ELA :)
Numai bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana