luni, 22 noiembrie 2010

Creasta Nordica a Pietrei Craiului

Iata ca ne-am strans sa mergem, in ceea ce Cornel numeste, tura aniversara...din Grindul Speo. Ca si membrii de tura am fost eu, Cornel, Iuli si Ruxi. In tura am plecat pregatit special pentru ploaie si singura oara cand a picurat cat de cat am umblat in tricou cu maneca scurta.

Noh, ne intalnim relaxati la ora 8 fara 10 la gara, ne suim in tren si debarcam in Zarnesti. Eu eram cu rucsacul meu de 30 de litrii si restul echipei avea tata...rucsaci mari! In concluzie, pentru echipa, eu am carat numai 1 kg (de vin, desigur), Iuli, eroul echipei a carat 7 kg numai lichide pentru noi, asta pe langa mancarea si toate ce le avea pentru el.

Si pornim: mergem relaxat pana la Botorog, acolo ne schimbam/echipam/dezechipam, ii salutam pe cei de la FDC care mergeau la chef la Curmatura si mergem si noi in tot aceiasi directie. Aici a inceput sa ploua putin si deci am ramas in tricou :). Trecem de 2 sau 3 grupuri pana la Curmatura, salutam si acolo salvamontistii si cei 2 Saint-Bernards si reincepem sa urcam. Dupa putin timp mi-am adus aminte ca mi-e foarte foame si am scos un sanvis, lucru care l-ar fi facut si ceilalti daca ar fi putut sa manance in timp ce merg, deci au facut foamea vreo 15-20 de minute.

Am ajuns si-n Saua Crapaturii pentru prima oara, m-a surprins faptul ca nu bate vantul foarte tare acolo. De acolo pana-n Piscul Baciului (Varful La Om, alt. 2238) nou pentru mine a fost doar urcarea pana in creasta (intersectia cu traseul de Padina Hotarelor), portiune deloc urata si putin tehnica.

La Refugiul din Vf. Ascutit am gasit niste conserve de pate vegetal Mandy (saru-mana celui ce le-a lasat acolo), a intrat bine la mine in stomac :D. Mersul pe creasta matematica m-a facut sa-mi doresc si mai tare sa fac toata creasta intr-o zi si chiar asta am planuit seara cu Bogdam, care va avea permis si masina la anul...

Peisajul a fost superb toata ziua: ne aflam deasupra norilor, vedeam foarte clar Bucegii plini de zapada de la 1900 metrii in sus, Creasta Fagarasului, la fel de inzapezita, Iezerul - ditamai dealul...si toata depresiunea Brasovului - un nor enorm!

Ajunsi la Piscul Baciului am facut o poza de grup si i-am dat direct la vale, in ce directie nu am voie sa spun ca apoi citesc vandalii de refugii si cine stie... dar pana cand am ajuns aproape de refugiu era deja noapte si ceață. M-a facut sa ma simt foarte bine ca l-am gasit eu, ceea ce inseamna ca nu sunt atat de slab la orientare...pe cat cred/par. Da, este vorba despre Refugiul Speo, despre care am mai scris candva pe-aici.

Ajunsi, schimbati, ne bagam intai la o supa apoi la fiert vin..si-am fiert si-am fiert pana n-am mai putut sa beau (nu stiu din ce motiv), asta neinsemnand foarte mult. Observand tot timpul aburii ce ne ieseau pe gura si pe nas am decis sa continuam seara in sacii de dormit: ne-am bagat in saci si am inceput sa cantam (cat mai afon posibil) toate cantecele folk ce ne veneau in cap iar cand n-am mai avut idei am trecut direct la somn.

Sacul meu de dormit s-a comportat. Atat pot spune despre el tinand cont ca stateam in el in 2 polare, 2 perechi de sosete si pantaloni cu captuseala si cand a plecat soba (Ruxi) de langa mine m-am trezit fiindu-mi frig :-<.

Eu macar m-am vaitat. Cornel a stat toata noaptea "la marginea patului" tremurand - nu stiu de ce nu s-a inghesuit si el in noi, dar pot spune cu siguranta ca a fost foarte surprins de cat de frig a fost noaptea.

Glumele diminetii au fost pe seama continuarii traseului propus initial si anume Creasta Sudica dar cum...erau doar glume...am coborat la Grind si apoi la Table si apoi la....Zarnesti, agațându-ne in ultima clipa de tren.

Cam asta fu, e mult, e plictisitor, dar e adevarul!
Aaa...am uitat sa precizez faptul ca am ajuns in Brasov - un frigu' dracu', m-am schimbat si am mers la meciul de Baschet CSU Cuadripol Brasov - BC Perla Harghitei incheiat 75-70 unde Boian a jucat foarte bine!

vineri, 19 noiembrie 2010

Valea Seaca a Costilei

M-am trezit din nou voios pentru a merge in tura. De data asta s-au schimbat cu totul variabilele: am mers in Bucegi si alaturi de Bogdam, Catalinux, Smendre si Timea (a.k.a. Melinda). In tren ne-am distrat destul de tare si am stabilit traseul: Valea Seaca a Costilei. Nu mai fusese niciunul din noi pe-acolo insa faptul ca scria de ea in cartea lui Walter Kargel a fost destul de convingator pt Smendre. Am uitat sa precizez ca vorbisem si cu frantuzoaicele Josephine si Stephanie si alte 2 prietene de-ale lor sa mergem in tura impreuna. Ele vroiau sa mearga la Vf. Omu si deci au mers cu noi pana la intrarea in Valea Cerbului si inca putin, pana am facut noi stanga spre Seaca Costilei.

Da, Valea Seaca a Costilei se afla in partea stanga a Vaii Cerbului (cum urci) intre vaile Malinului si Verde. Si iata ca dupa o mica pauza de nevoie/nevoi, am intrat pe firul vaii. Pasii timizi ai Timeei m-a facut pe mine sa ma tem si in concluzie tot traseul am avut probleme cu hiperventilatia si tremurat de membre but hey, cineva a zis "do one thing, every day, that scares you" si deci nu mereu aceste 2 simptome sunt rele :D

Despre traseu nu pot sa zic prea multe pentru ca nu ma pricep (la scris) insa pot spune ca am ocolit o ditamai saritoarea la un moment dat si ca,cel putin in partea de sus, cartea lui Kargel nu este conforma cu realitatea: el zice ca sunt 3 hornuri si traseul usor e pe cel mai din dreapta. Intr-adevar sunt 3 hornuri iar cel mai din dreapta e cel mai usor insa ce apare dupa ce trecem de horn este...demn de o reactie de genul "tre' sa ne intoarcem": o ditamai prapastia si certitudinea ca pe-acolo nu-i drumul.

In concluzie, a trebuit sa coboram putin, sa admiram peisajul, sa ne hotaram pe unde mergem. A(m) decis ca cel mai bine coboram in Valea Malinului, zis si facut: pana a cautat Smendre iesirea spre Malin eu am dormit ceva vreme, cca. 10 minute in care am si visat ceva. Apoi ne-a chemat si am mers pe o brana de jnepeni o buna bucata de ...perete. Da, punctul unde ne aflam noi era cam la 50 de metrii mai sus decat firul vaii Malinului asa ca am recurs la o metoda valabila doar in caz de ratacire. Jnepeneala abrupta, pe ici pe colo cu niste coarda de care sa ne tinem.

Am uitat sa mai precizez faptul ca Malinul arata foarte altfel fata de celelalte vai, dar din nou nu ma pricep sa explic cum, cel mai bine vizitati si trageti concluzii. Am coborat pe vale, ne-a prins noaptea, 5 insi, 3 frontale si 2 telefoane cu lanterna si ne-am descurcat...cat de cat. Am ajuns in siguranta in Poiana Costilei, am admirat frumusetea lunii care imediat a disparut dupa stanci si apoi am luat-o la pas spre Busteni unde am asteptat cam o ora trenul de 10 fara 10 (a avut intarziere numai 15 minute).

Ca o comparatie amuzanta referitoare la subiect, statisticile au aratat faptul ca-n Japonia (tara cu relief predominant montan), intarzierile cumulate ale trenurilor au insumat in anul 2008 5 minute iar in Romania 4 ani si ceva :)

Odata luati de tren, nu ne mai ramasese decat sa ne relaxam cum puteam in incomodele si imputitele vagoane noi si sa observam controlorul de tren cum altfel decat...beat :))

Duminica, cu ajutorul binevointei lui Smendre, am reusit sa mergem la catarat pe Tampa :)

Eu, Catalinux si Bogdam am reusit sa urcam tot traseul "Scoala" desi Bogdam vroia sa coboare din 2 in 2 metrii si Catalinux era total infricosat de prinderea hamului Singing Rock.
Cat despre mine...am batut recordul la viteza pe traseu ;) am facut cel putin jumatate de ora =))

Inca odata, multumim Smendre pentru "scolire"!

miercuri, 17 noiembrie 2010

Tura pe Vf. Postavaru

M-am intalnit cu Andrei sub colina, le-am asteptat pe fete la "universal" si am dat-o in sus.
Fetele erau Mirela si Ruxy, ele au propus tura iar eu am acceptat-o si l-am invitat si pe Andrei (nu faceam fata altfel :P )

Ziua fu magnifica, majoritatea timpului umbland in pantaloni scurti si tricou, pe alocuri cu geaca de vant si fes. Traseul fu: Brasov, Saua Tampei, Poiana Stechil, Poiana al carei nume nu-l mai tine minte Andrei, partia Postavaru, Varful Postavaru - are 1799m si adaugand metrul de beton turnat in varf se ajunge (probabil) la 1800m - In varf batea vantul extrem de tare, n-am facut nicio poza acolo desi ne-a oferit o panorama incredibil de frumoasa si de larga, un 360 de grade curat. Foarte impresionanta imaginea Bucegilor acoperiti integral de nori, nori din care mai coborau pe ici pe colo niste culmi ce se uneau cu pamantul - o perspectiva oarecum sumbra deoarece a doua zi trebuia sa fiu acolo.

Din varf am coborat la cabana, ne-am luat un ceai, ne-am mancat pachetelul si apoi am inceput sa coboram: am mers pe cruce rosie, am admirat cum oamenii lateau drumul, taind toti pomii de pe lateral si am vazut si live cam cum cade un ditamai bradu' tanar si linistit ce ne da aer de respirat zi de zi. In fine, mergand pe-un drum am ajuns in Schei, Prund si apoi direct la laboratorul de ELA (Electronica Aplicata).

Am facut 2 laboratoare intr-unul singur apoi am ramas la magnificul curs de AutoCAD, curs de la care am plecat singur dupa 10 minute, lasandu-mi colegii, doar 6 ce-i drept, sa gaseasca scuze pentru a pleca in grup...eu aveam de ajuns la bere pe sitei...era ziua lu' "heea heea heea".

Pe drumul spre sitei ma intalnesc cu Soare care venea cu bicicleta lui Cornel...tura de duminica de bitza. Interesant e ca tot cu Soare m-am intors in camin...

In sitei m-am simtit fooaarte bine, am incercat toata seara sa-i scriem ceva heei pe niste bani, bancuri de preferat, cu greu am reusit sa scriem pe 3 bancnote...

Dupa 4 beri, dialoguri cu romani, frantuzoaice si artisti, Freddie the artist scoate sus o sticla de vin si una de tuica...eu am luat 2 guri si deja eram planeta, Soare a continuat cu tuica si vin cu vreo 10 minute mai mult ca mine, nu am idee ce cantitate dar stiu exact ce-a facut din el acea cantitate - cel mai prietenos, recunoscator, distrat, vioi si activ om din CPNT, om care m-a rugat cu o ora mai devreme sa-l duc acasa - stia el ceva.

A fost amuzant sa urc colina eu pe bicicleta el alergand pe langa mine. L-am dus in camera, pe drum, insa, a mai luat la bord niste tuica cu ... cola =)) Foarte foarte amuzant a fost sa-l conduc!

Eh...si asa mai aveam doar 5 ore de somn pana-n tura de urmatoarea zi: See next post!
P.S. Iata ca n-a fost un simplu raport de tura, ci inca o pagina din al meu jurnal open to public!

Ture dupa ture, viata de student!

Da. Deja au mai trecut 2 saptamani de cand n-am mai scris ceva p-aici. Din ce-mi aduc aminte, am jucat niste baschet pe acasa, apoi a venit Scott in vizita sambata si am mers si la o bere care a decurs incredibil de prost, din cauza alcoolicului meu frate.

Duminica ne-am relaxat pur si simplu, ne-am uitat la House si apoi am plecat fiecare spre orasul lui, impreuna :D
Am asteptat ceva vreme ocazia tinand cont ca era duminica si ora 3, insa ne-a luat al 3-lea TIR care...din intamplare sau nu, soferul avea pe un cd doar parazitii si manele :). N-am mai intrebat daca ne ia fara bani, ne-am urcat direct, l-am convins cumva sa devieze de la drum si sa ne lase aproape de metro si...o zi buna! De acolo la fel...ne-am urcat direct in 2 minute...Fiat Doblo Panorama :) Despre Scott stiu doar ca a ajuns in Recea chiar ok...

Ca de obicei, viata mea luni marti si miercuri e superboring pana la sedinta, dupa asta parca ma transform: incepe speranta sa existe, viziunea unei vieti foarte frumoase, sentimentul ca exista si oameni cu care ma pot intelege si asta ma face sa ma simt absolut minunat!

La sedinta am stabilit faptul ca vineri merg in tura si ca sambata merg in tura, fabulos, nu?

Veni vineri, dar hai sa pun in alt post detaliile:

vineri, 5 noiembrie 2010

Boring post. Simplu update al vietii mele din ultimele 2 saptamani

Despre scoala nu vreau sa vorbesc, e un fel de pata neagra cu cateva fire de nisip albe aievea pe-acolo. Din camera 101b m-am mutat langa, la 102a. Colegii de camera...3 puncte de suspensie cred ca ajung. Ma rog, ciudatul sunt eu.

Intr-o miercuri am fost chemat de Bogdam la meci...Brasov cu U Cluj. In cupa. mergeam sa tinem bannerul de la jumatea terenului si primeam 15 lei si intrare gratis. Si-am mers. L-am luat pe Ovi si hai tati...noi la jumatea terenului, jucatorii pe langa noi, superchestie!

Intr-un weekend am fost la Manu la Valeni sa sarbatorim Sf. Dumitru si...dumnezeule! Am baut, am baut, si-am intalnit un copilas de 15 ani, orfan, hotul satului si m-am decis sa incerc sa-l conving sa nu mai fumeze - asta am facut jumatate de noapte. Cealalta jumatate m-am distrat, am dansat, am furat cateva beri "din spate", cel putin 3 de care imi aduc aminte. Asta cu toate ca aveam bere la discretie acolo unde dansam. Aaa...si la sfarsit, m-am trezit cu geaca lui Smendre pe mine si incercam sa ii explic ca-i geaca mea... si am vrut sa scot banii din buzunar si am scos...cheile lui, din alt buzunar am scos ...alte chei, din alt buzunar, un telefon si deci da...era a lui :)) apoi m-am trezit de-a binelea, in pod, dimineata, singur, infrigurat si cu o durere masiva de capatzana. Si mai urmau 2 nopti asemenea - yeah right. Am plecat in seara ce-a urmat, asta dupa bulz, gratar si iar gratar. Am luat si la pachet niste mere - vreo 3 kilograme, cel putin! M-am intors in Brasov cu gandul ca ziua urmatoare aveam RM si nu era indicat sa lipsesc.

Dupa asta a urmat o saptamana moarta, cu exceptia weekendului: vineri am mers cu Elena la Sibiu, (supposedly) sa vizitam orasul, partea veche a sa. Ca tot am ajuns in Sibiu am mers si la magazinul mult vestit si n-am rezistat tentatiei de a ne cumpara cate-o geaca. Pe deasupra, eu mi-am cumparat si-un fes de care-s foarte mandru, atat de mandru incat l-am purtat si azi cu pantaloni scurti si tricou.

Sibiul...impresii...frumos, centru mare, oras mare dar mult mai frumos Brasovul! Ah...am mers la Billa si am mancat salam cu paine pe-o banca. Ideal! De ce am mers la Sibiu ? Pentru ca o pot face pe gratis. La dus am mers cu un microbuz, la intoarcere ne-am chinuit putin mai tare pana ne-a luat un TIR cu un sofer care nu era prost! Rar se intampla treaba asta. Omu avea nevasta, copii si asculta rock si Parazitii - nice!

Sambata...trezire faina, relax si plecat spre Scott, la Recea. Am prins destul de greu un nene cu Fiat Albea pana-n Fagaras, am cautat ceva vreme iesirea spre Recea si dupa ce-am gasit-o am mers, si-am mers...pana m-a luat un nene cu dacia si caruia nu i-am platit, fapt ce m-a facut sa ma simt prost. Rasplata a fost faptul ca am mers 4 km pe jos :))

La Scott am avut socul de a vedea unde sta, a cunoaste oamenii cu care convietuieste si...man he's lucky! Super casa, oameni super, muncitori, ospitalieri, familisti, oameni normali, cu care poti purta o conversatie...numai laude!
Am ajuns, am mancat am mers la fotbal, mi-am murdarit un adidas ( asa a stat toata saptamana ), ne-am intors am mancat, am vizionat niste poze si apoi...clubbing tata!
Am plecat in Fagaras, am mers intr-un pub super fain si apoi in club. Acolo cred ca am fost printre singurii care am platit intrare, consumabila ce-i drept dar totusi...10 lei e ceva. Clubul era destul de special, fiind noaptea de Halloween, era full, plin de...cum ar zice Scott "fete care te fac sa urasti Romania", pe buna dreptate!

Dupa acest weekend a urmat o lune in care am facut RM, o martze in care am fost la ore toata ziua si am reusit sa obtin un patrar, delicios! O miercure cu ore dimineata, somn dupa amiaza, fifa mai exact si sedinta + bere seara, iar cireasa de pe tort, o trezire la 6 jumate in vederea mecanicii de joi dimineata, de la 7 si revenirea ACASA! la ora 2 :)

Deci iata-ma acasa, alaturi de indragita mea familie, dragul meu monitor iiyama personalizat si ai mei catzei...always...happy to see me :). Iar acum pentru niste secrete din casa...2 beri in Alexo, si alti cativa litrii in ... la pinga ponga :)

Noapte buna :)

miercuri, 3 noiembrie 2010

Valea Seaca a Caraimanului

Da...cum o zi vine dupa alta, asa ne-am decis noi sa vina si-o tura dupa alta:
Si mergem...cum ieri se vedea foarte clar crucea, am zis sa ajungem azi acolo prin...Cel mai direct drum.
Ii dam in sus, admiram bucatile de pereti cu gheata, mergem la o faleza de catzarat, Piranha parca-i zice, admiram, pe-acolo era sa pice Smendre. A...da, din nou, am mers doar eu si Smendre in tura si nu ma plang, chiar deloc!

Urcam, urcam, e fain ca orice vale de abrupt. E vorba de foarte multa catzarare, am ocolit cateva hornuri/saritori...etc si-am ajuns...am mancat. Cand ne-am ridicat am realizat ca mai era juma' de drum pana sus. Da, atat pot spune eu despre un traseu, o sa vedeti ca mai sus mi s-a volatilizat memoria. Noh...si ajungem sus. Am avut de ales intre easy way, hard way si very hard way...n-am ales, am tot mers in dreapta "sa vedem daca merge sa trecem pe-acolo", si...dupa ceva vreme era deja prea abrupt. Panica m-a cuprins pe o mica brana de iarba inghetata si m-a tinut...mult!

Ajuns-am la un perete (vertical parerea mea), presarat ici-colo cu jnepeni si ghici ce...exact pe ei ne-am urcat. N-a fost usor deloc: Smendre a scos coarda, mi-a confectionat un ham, si-a inceput sa urce asigurandu-se din vreo 10 in 10 metrii. Am folosit tactica (virgula) cap si secund...el urca, ma asigura si eu faceam ca toate alea catzarandu-ma pe ce apucam. La niste jnepeni complet verticali (adica peretele vertical si jneapanul fiind...suspendat) n-am mai putut...si m-am lasat in ham deci...da, n-as fi putut urca neasigurat, cel putin nu pe-acolo. Dupa ce s-au terminat jnepenii de care ne puteam asigura a inceput stanca si iarba, mai putin abrupte dar nu foarte departe de verticala si in plus, peste tot presarate cu gheata.

Noi eram in dreapta unui horn inghetat si trebuia sa urcam. La un moment dat, dupa ce a urcat Smendre o portiune, mi-a zis ca e cam foarte greu pe-acolo si ca mai bine merg pe horn. Toate bune si frumoase daca as fi putut sa ajung in horn...trebuia sa traversez o mica brana inclinata plina de zapada. Sa sar nu mergea, sa merg pe zapada nu mergea, mai ramanea sa ma infig in limita dintre zapada si stanca dar...pe stanca era gheata, deci daca pleca zapada, picam si eu tot hornul. Ok, mi-am pus bocancii mei de oras marca Veer (da, pana acolo am ajuns in adidasi), am inceput sa sap in zapada. Mai mult tremuram decat sapam dar am reusit, am ajuns in horn. Acum mai trebuia doar sa vad pe unde pun mainile si picioarele, adica oriunde numai pe gheata nu. Si...am ajuns, am iesit in dreapta hornului, langa nenea Smendre si mi-a zis: "hai ca mai sunt doar 3 portiuni dinastea"...Nu stiu de ce nu l-am crezut, a zis-o foarte serios insa mintea mea nu mai putea concepe atata risc, pur si simplu eram panicat de (asa cred eu) cel putin o ora, o viata de om adica.

Si...da, am ajuns la Crucea Eroilor. Nu prea imi venea sa cred ca sunt viu, credeam ca o sa calc stramb la intoarcere si o sa imi rup glezna si apoi o sa pic cu mainile in fata, mi le rup si pe-alea si apoi dau cu capul de-o piatra. Altfel nu exista karma :))

Interesant e ca ieri credeam ca vom face o tura lunga: urcam pe seaca, ajungem la omu si apoi coboram in Bran...ne-a luat 8 ore sa urcam Seaca si, alt traseu de coborare decat Jepii Mici nu se afla in mintea niciunuia din noi. Cu toate astea am ajuns pe intuneric in Busteni, chiar daca luna plina facea ca in afara padurii sa fie foarte multa lumina, daylike!

Desigur, tren nu exista, ar fi venit un accelerat intarziat in vreo 10 minute. Am decis ca nu merita banii si am plecat la ocazie. Ne-a luat imediat un nene.

Faina tura! Desi s-a speriat Smendre de povestirile spuse de mine, mi-a zis ca aveam voie sa-mi fie frica pe-acolo deci...\:D/! Again, Faina Tura!

Biserica Romana