miercuri, 3 noiembrie 2010

Valea Seaca a Caraimanului

Da...cum o zi vine dupa alta, asa ne-am decis noi sa vina si-o tura dupa alta:
Si mergem...cum ieri se vedea foarte clar crucea, am zis sa ajungem azi acolo prin...Cel mai direct drum.
Ii dam in sus, admiram bucatile de pereti cu gheata, mergem la o faleza de catzarat, Piranha parca-i zice, admiram, pe-acolo era sa pice Smendre. A...da, din nou, am mers doar eu si Smendre in tura si nu ma plang, chiar deloc!

Urcam, urcam, e fain ca orice vale de abrupt. E vorba de foarte multa catzarare, am ocolit cateva hornuri/saritori...etc si-am ajuns...am mancat. Cand ne-am ridicat am realizat ca mai era juma' de drum pana sus. Da, atat pot spune eu despre un traseu, o sa vedeti ca mai sus mi s-a volatilizat memoria. Noh...si ajungem sus. Am avut de ales intre easy way, hard way si very hard way...n-am ales, am tot mers in dreapta "sa vedem daca merge sa trecem pe-acolo", si...dupa ceva vreme era deja prea abrupt. Panica m-a cuprins pe o mica brana de iarba inghetata si m-a tinut...mult!

Ajuns-am la un perete (vertical parerea mea), presarat ici-colo cu jnepeni si ghici ce...exact pe ei ne-am urcat. N-a fost usor deloc: Smendre a scos coarda, mi-a confectionat un ham, si-a inceput sa urce asigurandu-se din vreo 10 in 10 metrii. Am folosit tactica (virgula) cap si secund...el urca, ma asigura si eu faceam ca toate alea catzarandu-ma pe ce apucam. La niste jnepeni complet verticali (adica peretele vertical si jneapanul fiind...suspendat) n-am mai putut...si m-am lasat in ham deci...da, n-as fi putut urca neasigurat, cel putin nu pe-acolo. Dupa ce s-au terminat jnepenii de care ne puteam asigura a inceput stanca si iarba, mai putin abrupte dar nu foarte departe de verticala si in plus, peste tot presarate cu gheata.

Noi eram in dreapta unui horn inghetat si trebuia sa urcam. La un moment dat, dupa ce a urcat Smendre o portiune, mi-a zis ca e cam foarte greu pe-acolo si ca mai bine merg pe horn. Toate bune si frumoase daca as fi putut sa ajung in horn...trebuia sa traversez o mica brana inclinata plina de zapada. Sa sar nu mergea, sa merg pe zapada nu mergea, mai ramanea sa ma infig in limita dintre zapada si stanca dar...pe stanca era gheata, deci daca pleca zapada, picam si eu tot hornul. Ok, mi-am pus bocancii mei de oras marca Veer (da, pana acolo am ajuns in adidasi), am inceput sa sap in zapada. Mai mult tremuram decat sapam dar am reusit, am ajuns in horn. Acum mai trebuia doar sa vad pe unde pun mainile si picioarele, adica oriunde numai pe gheata nu. Si...am ajuns, am iesit in dreapta hornului, langa nenea Smendre si mi-a zis: "hai ca mai sunt doar 3 portiuni dinastea"...Nu stiu de ce nu l-am crezut, a zis-o foarte serios insa mintea mea nu mai putea concepe atata risc, pur si simplu eram panicat de (asa cred eu) cel putin o ora, o viata de om adica.

Si...da, am ajuns la Crucea Eroilor. Nu prea imi venea sa cred ca sunt viu, credeam ca o sa calc stramb la intoarcere si o sa imi rup glezna si apoi o sa pic cu mainile in fata, mi le rup si pe-alea si apoi dau cu capul de-o piatra. Altfel nu exista karma :))

Interesant e ca ieri credeam ca vom face o tura lunga: urcam pe seaca, ajungem la omu si apoi coboram in Bran...ne-a luat 8 ore sa urcam Seaca si, alt traseu de coborare decat Jepii Mici nu se afla in mintea niciunuia din noi. Cu toate astea am ajuns pe intuneric in Busteni, chiar daca luna plina facea ca in afara padurii sa fie foarte multa lumina, daylike!

Desigur, tren nu exista, ar fi venit un accelerat intarziat in vreo 10 minute. Am decis ca nu merita banii si am plecat la ocazie. Ne-a luat imediat un nene.

Faina tura! Desi s-a speriat Smendre de povestirile spuse de mine, mi-a zis ca aveam voie sa-mi fie frica pe-acolo deci...\:D/! Again, Faina Tura!

Un comentariu:

  1. Faina relatarea, tura specifica lui Smendre:)), easy way, hard way sau very hard way, clar very hard way:))

    RăspundețiȘtergere

Biserica Romana