Dar pentru mine, cand ma gandesc la Marathon 7500, ma gandesc la prieteni, la natura si la un stil de viata.
N-am participat niciodata, desi am fost prezent la 9 editii.
Inca nu stiu unde e a naibii Stana Regala, desi am organizat concursul de doua ori (si asta nu inseamna ca inca n-am fost acolo, doar ca imaginatia mea a facut ca Stana Regala sa fie ceva super luxos, cu oi cu blana aurita, undeva pe langa castelul Peles, si-apai, daca am fost sau nu, nu mai conteaza, eu tot aia ma astept sa fie acolo.)
Am auzit de 7500 cand eram monitor intr-o tabara, intre liceu si facultate, in Bucegi, in tabara Cerbul.
Mi s-a parut la fel de fantastic precum povestile despre raliurile Salvamont pe care mi le povestea Dragos Ionescu si de care eram fascinat peste masura.
Stiam deja ca merg la Brasov la facultate si stiam deja ca voi adera in CPNT, fara sa stiu, de fapt ce este CPNT.
Imi imaginam ca e ceva mare, intangibil. Un Titanic al cluburilor de munte.
Asa era, doar ca nu s-a scufundat - s-a facut mai mare si mai frumos si mai destept.
Coincidenta, numita viata mea, face ca in ultimii 10 ani, negresit ca Mos Craciun, eu sa ma aflu in Bucegi in al 2-lea weekend din iulie.
Atat de negresit cand, acum, in al 11-lea an, semi-decis fiind sa nu mai fac parte din organizarea 7500, n-am nici cea mai vaga idee unde as putea merge pe 13 iulie. Aproape ca ma simt ca un mosneag care face 7500 pentru ca nu stie ce altceva ar putea face, pentru ca altceva n-a invatat.
Echipa, oricare ar fi ea, a ramas fara motivatie. Au trecut 10 ani frumosi si concursul asta s-a transformat intr-un stres continuu care a distrus echipe, in loc sa le inchege, a departat oamenii, in loc sa-i apropie si a schimbat montaniarzii intr-un mod pe care nu ni l-am dorit.
Nu m-am gandit ca daca ii facem sa alerge vor deveni sportivi de performanta care vor alerga de la un concurs la altul dupa bani. Nu m-am gandit ca, desi am facut concursul mai confortabil de la an la an, tot nu e de ajuns, nu m-am gandit ca n-or sa ne faca statuie ca tinem taxele de inscriere jos, ci o sa ne faca cu ou si cu otet ca nu dam bani multi la premii. Nu m-am gandit la multe lucruri rele.
Dar cel mai important, nu m-am gandit vreodata ca o sa uitam de ce il facem.
Asta nu.
Si uite ca am uitat.
Si am omis sa ii invatam pe altii de ce il facem
Si, mai grav, am omis sa ii invatam pe altii cum sa il faca.
Sper din tot sufletul (si chiar am vaga impresie) ca n-am omis sa ii facem pe concurenti si publicul in general, sa il aprecieze pentru ceea ce a fost si pentru ceea ce mai poate fi.
Am mai spus-o si o s-o repet:
Am tinut cu dintii ca tricoul Marathon 7500 sa nu fie un panou publicitar, ci o amintire frumoasa.
Am tinut cu dintii si am platit cu miile de euro pentru asta. N-am
platit, ci am investit in voi, dragilor participanti, ca voi sa aveti o
poveste cu care sa-i cuceriti pe cei tineri (sau de orice varsta) cu
povestile cu care m-a vrajit pe mine Dragos Ionescu.
Azi decidem daca Marathon 7500 ramane o poveste a trecutului sau una a prezentului.
Dacă va fi una a prezentului, ceva sigur se va schimba (nici în bine, nici în rău, cât în altfel).
Dacă va fi una a trecutului, spiritul va ramâne. Poveștile vor rămâne, copiii fascinați de poveștile voastre vor rămâne.
Noi ramanem cu satisfactia am am crescut odata cu concursul, cu satisfactia ca e atat de fain ca au mai aparut 3 ultramaratoane fix in Bucegi (fie ca e fain muntele, fie ca a vrut cineva sa faca un 7500 mai fain, fie ca n-au avut alte idei, fie ce-o fi), cu regretul ca noi nu ne-am spus povestea bine (sau cu satisfactia ca am spus-o si ca 7500 nu mai e ce trebuie pentru mișcarea actuala si ca vor veni cu alte idei geniale).
Cu emoție,
Tânărul.
P.S. Doar pe 31 ianuarie 2019 vom comunica decizia luată.
M-am
apucat de dans, ca mi-am adus aminte ca pentru mine, God is a DJ. Si
daca tot am precizat asta, merita reamintit cand mi-am adus aminte de
asta.
1. Cand eram prin liceu si adoram astfel de muzica.
2. Cand am dansat pentru prima oara treaz in preajma altor oameni, prin Letonia pe-undeva.
3. Weekendul trecut, in Cluj.
And with this in mind, incepe sa fie clar ca apogeul vietii mele de clubber, despre care spuneam ca a fost in liceu, incepe sa se zguduie, incepe sa aibe concurenta in Cezarul de la 28 de ani, care a redescoperit muzica anul trecut.
Ma rog, muzica a tot ascultat, dar in background.
Si i-au placut chefurile, mai ales cele la care punea el muzica!
Dar de ce am mers la Cluj?
1. Gagici, desigur, sa nu uitam care cap conduce corpul.
2. Ca singura oara cand am fost, eram cu ocazia spre Franta si ne-a lasat un nene in Cluj, la iesire, iar noi am mers pana la Mall sa luam un izopren, ca atat de pregatiti eram sa facem Tour de Mont Blanc. Si cam aia era singura impresie personala despre Cluj.
Insa am auzit atat de multe incat trebuia sa merg sa ma conving.
Si-am mers.
Am amanat un weekend, era sa dam cancel si la al doilea, adica am renuntat la cazare, apoi am revenit si-am zis ca venim totusi.
Chiar. I-am zis lui Stefan, tipul supersmecher din Cluj pe care l-am cunoscut in Alsotold, Ungaria, viitor consilier local in Cluj (crossed fingers dude!), ca vin, l-am intrebat daca ma poate caza, mi-a zis ca da, ca ne lasa cheile, etc.
Apoi i-am zis ca nu mai venim, ca s-au tras baietii pe cur.
Apoi m-a sunat Carmen zicand: Cezar, am auzit ca mergi la Cluj - ma iei si pe mine?
Fuck yeah!
Am fi fost eu, ea, Tea si Miruna.
Apoi, cand scoteam chestiile din masina, sa fac curat si loc pentru pasageri, ma suna Carmen sa ma-ntrebe daca ma incurca daca se trage pe fese.
I-am zis ca da, asa ca nu s-a mai tras pe fese. Si bine a facut!
Si pana la urma a zis si Levi ca vine, astfel ca din 3 la dus, am mai luat 2 gagici la BlaBlacar, una mai faina ca alta, pe una am lasat-o in Mures si am luat alta, tot faina! Poate cel mai fain road trip ever, acel drum la Cluj. Cu tot cu un accident mortal la care l-am trimis pe Levi in vesta sa dea prim ajutor unui om cu rani incompatibile cu viata. Noroc ca era super departe si pana ajuns el acolo, deja venisera legistii. Da' a fost ok, ca a iesit din barul din fata bisericii omul accidentat, deci n-are cheltuieli mari sau deranj logistic la inmormantare. Doar a trecut drumul...vietii. Pacat ca s-a bazat pe trecerea de pietoni, nu pe vazul propriu. Nota bene, asigurati-va cand treceti drumul, mai ales c-o sa-si ia Alex Stoleru permis, si-apoi si Vava. Legea nu va salveaza viata, legea va pedepseste daca o curmati altuia. Atentia salveaza vieti!
Dar da, am ajuns in Cluj, am mers sa luam cheia, sa lasam bagajul unei alte gagici, sa ne cunoastem cazarea (multumim Stefan), sa se sperie Carmen de cazare si sa doarma la fete in camin (multumim Stefan), sa gustam un pic din cele cumparate si sa purcedem catre locul numit Janis.
Un mare motiv pentru care am avut pauza de muzica si de dans a fost faptul ca se fuma in cluburi. Eu, inamic dedicat al fumatului, am decretat la un moment dat ca nu mai merg in locuri in care se fumeaza, faceam lobby pe langa Vali sa-si transforme Tipografia in SmokeFreePlace, dar, cel mai important, mergeam adesea acasa cand berea se tinea in locuri cu fum.
Cluburile parca sunt o exagerare a nevoii umane de a fuma.
Alt mare motiv cred a fost Ruxandra, dar n-as stii sa zic cum - poate ma intimida, poate ceva, dar oricum, n-am prea apucat timpul cand eram si impreuna si nici nu se fuma indoor in Romania. Pacat, nu?
Si-apai locul asta numit Janis... are bere cu 3 lei pana la ora 23 - mi-am luat Beck's la 3.5 - am fost arogant.
Si, daca-ti vine sa crezi, se fumeaza inauntru frate!
Si cica vine politia, le inchide locul, apoi il deschid pe alta firma.
Si tot asa. E incredibil!
Au gasit oamenii loop-hole-ul.
Locul ar fi ideal daca nu s-ar fuma, jur.
Muzica tare, buna, podium pe care sa dansezi, bautura ieftina...pana la 23, dupa care oricum bei apa de la toaleta.
Mega fain.
In fine, am iesit pe la 23, ca cereau taxa de intrare si ne astepta cineva afara.
Si mergeam catre nu stiu ce petrecere de aniversare a 5 ani de Beard Brothers. Asta pana a inceput Miruna sa planga si-am mers cu ea sa vad ce are, s-o consolez. Si asta s-a transformat dintr-o seara de dans intr-o seara in doi in care n-am aflat nimic mai mult decat ca gagicile sunt de neinteles (sorry girls!) Dar tot a fost mai interesant decat o seara cu dans, ca doar dans am tot bagat anul asta, gagici ioc.
Deci pot, asadar, sa multumesc Mirunei pentru oportunitatea de-a sterge o lacrima de pe-un obraz, deci pentru diversitatea din viata mea.
Multumesc Miruna!
Apoi imi exploda vezica si muream de frig, ca doar nu mi-am luat geaca cu mine, si-apai dupa 2-3 ore de vorbit iarna in hanorac, nu ma mai puteam misca. Dar am gasit o toaleta la fabrica de bere, am mai petrecut putin timp la caldura dinauntru, dupa care i-am dat voie sa mearga la acasă, ca nu imi dadeam seama daca fata incerca sa plece si o tineam eu cu insistenta mea de om beat sau fata chiar dorea sa sar pe ea si sa o sarut pasional, dupa care să alergăm împreună către cel mai apropiat pat liber. Si-apai decat sa fiu curajos, mai bine am fost a fuckin' boyscout si i-am oferit alegerea ei. Prost, stiu, ar spune unii.
Fricos as zice eu. Dar si decent. Dar cui dracu-i pasa de decența mea?
Tot ce ramane despre mine in ochii celorlalti e frica, iar in ochii mei decența. Ma rog, nu stiu nici eu (sorry girls!)
Am mers la dans in cele din urma, m-am alaturat grupului, insa ceva lipsea. Lipsea un succes, lipsea o esenta. Inca nu stiu daca lipsea Miruna sau era muzica un pic cam grea.
Si grea nu in sensul de minimal, cat mai degraba fumată.
Era un retro party, cu un DJ la vreo 50 de ani care punea muzica retro buna. Atmosfera era chiar faina, doar ca eu simteam ca lipseste ceva.
Am dansat, dar nu cum as fi vrut.
Am dansat cum as fi vrut doar cand a plecat nenea si a intrat niste muzica un pic mai noua.
Doar ca atunci eram oricum prea obositi, asa ca am plecat.
Am bagat o shaorma la chifla intr-un loc pe care-l pot asemana foarte usor cu str. "Republicii" din vama, dupa care ne-am trezit ziua urmatoare.
Trebuia sa ne trezim la 7 sa mutam masina, sa nu platim 5 lei pe ora.
Dar ne-am trezit la 12, ca noua alarma a lui Levi nu era o alarma pe telefon, ci frica de amenda, astfel ca din 2 in doua ore se mai trezea si mai platea parcarea.
Noul meu stil de trezire, ca mi-am dezinstalat fb de pe telefon, este cu Tinder.
Iar in Cluj ai, practic, swipe right infinit.
Dar am avut un match super fain.
Un zambet care m-a vrajit.
Si oricat de mult nu-mi place superficialitatea Tinderului, imi place matchmakingul pe care-l face.
Ma rog, si unor fete cred ca le plac pozele mele, poze la care n-am mare contributie.
Si-apai sa te trezesti afland ca persoanei care poseda acest zambet i-a placut ceva la profilul tau de Tinder... asta-i viata buna!
Habar nu am daca am voie sa pun poza ei aici si habar nu am daca ar fi deranjată de asta.
Ea e Ana, fata care statea in hamac sambata la 12.
Ea e Ana pe care am invitat-o peste tot in Cluj sambata si pe care n-am reusit s-o conving de nimic, treaz fiind.
Aflam ca nu mai mergem la panou, aflu ca, de fapt, am o limba iritata sau inflamata la maxim, probabil de la o alergie la ghimbirul din bomboana pe care mi-a dat-o pasagerul Anamaria (nu era stricata bomboana, ca toti am supt cate una), aflu ca stam in ploaie 2 ore cu tortul in mana, asteptandu-l pe Ghighimoc sa il sarbatorim (la multi ani bă frumosule!), aflu ca mergem sa bem intr-un loc ieftin, in care cand am ajuns am vazut ca-i berea 6 lei.
Si aflu ca locul chiar e fain.
Se numea Hash si avea oferta la 5 beri, una gratis, deci 5 lei berea, deci decent, nu ieftin.
Fain era tipul de la bar, care, desi comandai berile la oferta, ti le aducea pe rand, reci, cand era nevoie.
Am baut vreo multe beri, ca doar jucam jocuri de baut, dar n-am dat decat vreo 200 de lei pe ele, si si pe-aia nu i-am dat noi, ci Ghighimoc (la multi ani bă urâtule!).
Si-am plecat catre magicul loc numit Flying, pentru care primisem chiar niste fluturasi foarte grosi prin cele doua ore de stat in ploaie in piață. Shaorma intai.
Cand sa intru in shaormerie, fara sa-mi fie foame, ca doar nu-mi simteam limba, deci nici rost sa mananc n-avea, ma suna fratemeleu. Fratemeleu ma suna doar cand e beat, ca probabil doar atunci are curaj sa vorbeasca cu mine.
Buba a fost ca si eu eram beat.
Asa ca i-am raspuns :)
Si raspunsul meu nu i-a placut.
Dar mie da.
L-am rugat sa fie mai responsabil si sa ma sune doar intre orele 12 si 18, ca eu doar atunci lucrez, iar el e mai rar beat atunci - dar pe un alt ton.
Apoi am mers in club. Reticent ca era 15 lei taxa, dar am zis ca daca tot sunt in Cluj...
Cand am aflat ca de aia 15 lei primesc si-un shot, imediat m-am inveselit si pregatit de dans.
Bai baiatule, de fapt, aici am vrut sa ajung.
Erau 2 DJ, eram beat, insa n-am contenit din dans decat atunci cand mergeam la toaleta sa umplu sticlele cu apa.
Atunci l-am simtit, din nou, pe Dumnezeu.
Spre deosebire de cel crestin, asta are doar 2 fete, pe ambele le vezi si, in niciun caz, fara multa experienta, nu poti sa faci ce face el. Sa intre in sufletul meu in halul ala!
Aveau baietii (dumnezeii, pardon) aia un still de a mixa melodiile, ca bagau un mashup, dupa care faceau mashup cu alta melodie. Adica frate, Godlike. Si melodii de am turbat!
Da. Am turbat. Nu m-am oprit din dans decat cand nu am mai putut de picioare - noroc ca mi-am luat adidasii cu talpa groasa si moale, de speed-hiking, ca altfel ma opream mai repede.
A fost, desi diferit, mai bun ca sexul, ca doar a durat doua-trei ore!
A avut si elemente faine, de dans cu gagicile, dar stiam ca posedat fiind de dumnezeu, nu pot sa ma dedau la acte atat de umane precum sexul.
There was me, god and his music.
Si vreo 2 litri de apa de la toaleta (nu uitam sa ne hidratam!)
Multumesc baietilor alora doi pentru talentul, munca, experienta si placerea de a ne pune noua, supusilor, prohodul potrivit.
Si-asa s-a transformat sambata in duminica.
Dar duminica, pentru ca am fost un credincios bun si am prohodit si ritualizat pana tarziu, religia sufletului meu m-a rasplatit cu curajul Anei care a avut curajul sa iasa in oras sa ne vedem.
De ce-as scrie despre o intalnire de pe Tinder la care aveam la dispozitie o oră?
Pentru ca aceasta a fost ceea ce eu am numit ”my first date, ever”.
Si i-am zis si ei asta, si-a facut niste ochi mari si frumosi si m-a intrebat ”cum de?”
Si apoi am vizualizat niste meandre din pestera Ratei, niste drumuri unduite din Patagonia, niste curbe luate fain cu motorul, niste conversatii faine in parc si i-am zis ca asa m-au dus pe mine drumurile in viata.
Astfel ca intalnirea asta a fost cam asa cum am dorit eu, sau cum mi-am imaginat-o: imbracat cu hainele de ieri, intr-o cofetarie (pentru ca nu mai duce nimeni fetele la cofetarie nowadays), ea imbracata in galben, deloc grasa, deloc timida?, decenta, interesanta, complet diferita de asteptarile mele, suficient de multe lucruri incat sa-mi para rau ca n-am decat o ora la dispozitie. Si o prajitura rea!
Mi-ar fi placut sa vorbim si despre sex, nu numai despre calatorii.
Promit s-o fac data viitoare.
Promit. Caci, cand vine vorba de comfort zone, cea mai buna arma e atacul :D
Fetelor, get ready, Cezar's gonna talk sex again.
Si-apai a mai fost drumul lung pana la Mures, cu 5 oameni in masina, apoi drumul scurt pana la Brasov, doar cu Levi.
Multumiri!
Levente, pentru o prietenie faina tare
Tea, pentru ca il chinui pe Levi cu iubirea ta (si fosta si viitoare)
Miruna, ca ai plans si ca ai dansat cu mine
Stefan, ca ne-ai cazat
Carmen, ca atunci cand faci lucrurile de care ti-e frica esti minunata, aproape la fel de minunata ca Misha.
Fetelor din BlaBlaCar, ca ma ajutati sa tin masina in viata si ca sunteti faine!
Ghighimoc ăla mic, ca l-ai adus pe Fabi la Cluj
Ilie, ca semeni cu Fabi
Alina, pentru ca il chinui pe Fabi cu iubirea ta
Anamaria, ca ai dansat cot la cot cu noi.
Ghighimoc ăla mijlociu, ca ai un frate asa urât!
