Si iata ca in mica vacanta de 1 Decembrie am reusit sa nu ajung acasa ci sa fac o magnifica tura, asa cum planificasem de mult timp. Ca s-a nimerit sa fie in Retezat, cu atat mai bine :D
Mnoh, si ne-am nimerit noi dupa Sfantul Andrei in Rockstadt ( ziua Heei, Ciripoaicei, Pupezei si a lui Andrei - La multi ani cu sanatate, inca o data), sa ne strangem 8 puternici sa vizitam magnificul (din auzite pana atunci) munte Retezat: Eu, Bogdan, Balan, Geta, Dani, Ruxi, Smendre si Iulian.
Mnoh, iata-ne rupti de foame 8 insi intr-o duba care nu baga caldura decat in fata (cred ca ar putea fi numita clima "bizonica" lejer), ajungand la Kaufland in Fagaras si indesand in noi fiecare ce-a vrut iar apoi intrand la o sesiune serioasa de shopping in magnificul magazin.
Dupa Fagaras urmeaza Sibiu, unde, conform traditiei CPNTiste, trebuie neparat sa mananci o ciorba de burta de la Kon-Tiki ca altfel...nu stiu ce. Inainte de asta am intrat la inca o sesiune de shopping in mall-ul nostru favorit din Sibiu, second-handul unde aducea produse Stormberg, de unde eu mi-am achizitionat un tricou polo de plastic cu 12 lei :D da, nou cu eticheta, evident.
Tot in Sibiu, urmeaza ciorba. Stiind cat costa ciorba, intru cu gandul de a gusta de la lume urmand ca ulterior, in cazul in care imi va place, sa comand. Pe dracu! Am comandat din prima si mi-a adus tipu' cea mai plina farfurie dintre toate si eu in chitrosenia vietii mele m-am chinuit sa introduc cat mai multa in mine. Nu pot sa spun ca mi-a placut dar nu pot sa spun nici opusul, deoarece eram deja plin de turinger de la Kaufland :) In fine, lui Balan nu i-a parut rau ca mie nu mi-a placut ciorba si n-am mancat-o pe toata.
Trecand mai departe, ne punem din nou in miscare si ne oprim intr-un oras dubios cu o vanzatoare de magazin dubioasa, apoi in Hateg, unde mi-am adus aminte de vara trecuta si drumul catre tabara de vara.
Final destination 4 the day era refugiul Bucura, chiar daca insemna sa mergem 5 ore (din spusele majoritatii - 5 ore), traseu care si mie mi se parea lung pentru o tura inceputa la ora 5 a primei zi de iarna.
Cele 5 ore au trecut foarte frumos si foarte rapid: mai intai am ajuns la cabana (am uitat cum ii zice, posibil sa-i zica Gentiana) din traseu, apoi, pe un traseu plin de poteci foarte frumos inghetate (10-15 cm grosime stratul de gheata pe poteci), ajungem sa vedem minunatul relief al Retezatului, mai ales cand ne-am ascuns de Bogdan - Prietenii stiu de ce.
Bun, ajungem sa urcam si in saua...aia... si vedem lacul de sus si o frontala facandu-ne semne: erau Marius cu Vlad, a.k.a. Lolek si Bolek, care au ajuns acolo inaintea noastra, cu toate ca au plecat dupa noi si au venit cu ocazia, deci fara bani.
Odata ajunsi, remarcam aglomerarea din refugiu si spatiul gol pe priciul de jos, in timp ce Dani a rezervat locul din podul de deasupra intrarii.
Dupa o masa copioasa urmeaza si un somn pe masura, ma rog, totul e relativ, ne-am trezit la 7 sau la nu stiu ce ora, dar rau, ca ne-a trezit Smendre tragandu-ne de sac :(( goodbye goodsleep!
Nu mi-a parut chiar atat de rau ca m-a trezit... Uite ce era afara!
Tura a fost: Bucura, Vf. Peleaga, Vf. Papusa, Portile inchise, Valea Rea, Valea Pietrele - Bucura
And on we go!
Am scapat doar cu o zgarietura adanca pe tibie :)
Mai mult, desi erau 55 de oameni in refugiu, nu ne-a ocupat nimeni locurile anterior rezervate si da, asta se intampla in Romania, dar doar in partile care au mai ramas civilizate, adica in salbaticie - frumoasa antiteza nu?
In vederea obtinerii unei adunari CPNTiste cum se cuvine, am decis sa urcam la adapostul lui Dani si sa ne jucam diversele, primul fiind "Ce-ai lua cu tine pe o insula" closely followed by "Black magic" si inca unul, nu mai tin minte care.
Seara se finaliza prin coborarea din pod si infiptul in pat :D
And home we go!
Dimineata, intr-o ambiguitate totala, ne-a trezit Smendrocu' cum ca plecam, deoarece si fiindca e urat tare afara si ca e refugiul plin... Mnoh, bine, plecam. Dar la prima panta ne-am intrebat daca vrem cu adevarat sa plecam...si am decis ca...da :)) Ma rog, am votat, am fost inferiori cei care nu vroiam sa plecam si deci am plecat.
Si-am plecat. Marius cu Vlad au prins ocazie chiar din parcarea in care am lasat si noi masina si, din nou, au ajuns inaintea noastra in Brasov, gratis din nou! Si nu, nu sunt invidios ci doar admirativ.
Asta e viata buna, asa cum o-ntelegem noi!
Bine Cezar, foarte faina tura. Ciobanasu' Dani unde si-o lasat astrahanul? :))
RăspundețiȘtergereMnoh pai, iaca asta nu stiu!
RăspundețiȘtergere