Tura in Bucegi - Brana mare a Costilei

Fain, joi dimineata, trezit la 5 si 20 am constatat ca-mi lipseste cana Starbucks trimisa de PJ din State...

Dupa constatare am mancat si am plecat la gara. Urma sa merg in tura cu Smendre pe undeva prin Bucegi. In tren, am facut ultimele reglaje la bocanceii mei si am asteptat sa apara lumina p-afara sa vedem cam cum va fi ziua...

La intrarea in Busteni, Smendre si-a adus aminte ca a uitat camera foto acasa, iar ca oftica sa fie maxima, peisajul era mai frumos ca niciodata. Imi pare foarte rau ca nu sunt in stare sa-l descriu...c'est la vie...inginer m-am nascut!

OK. Am plecat din Busteni, am mers pe triunghi rosu pana am intersectat Valea Cerbului. Am constatat amandoi ca n-am mai urcat niciodata pe aici si...din vorba in vorba am ajuns in dreptul Vaii Priponului. Am vizitat minuscula stana parasita, am continuat in partea inferioara a vaii si apoi am facut stanga ocolind mai multi versanti si traversand mai multe vai, dupa cum urmeaza, sper sa-mi aduc aminte corect: Valea Verde, Valea Malinului...noh...si cam atat cu memoria. Cine-i curios poate sa citeasca informarea unuia cu memorie. Ideea e ca am ajuns in Valea Costilei, am ocolit-o si apoi am mers pe Brana Vaii Albe...Scarry thing. La Blidul Uriasilor (sper ca asa ii zice) am facut o pauza de urgenta...4 capre coborau alergand un perete foarte aproape de vertical...retineti...alergau!! Am ramas cu gura cascata vreo 2 minute. A fost un spectacol pe cinste!
Dupa alte 5 minute am ajuns in Valea Alba, vale prin care am si coborat. Alt aspect interesant al turei a fost faptul in fiecare vale, conditiile meteo variau foarte mult: intr-una stateai in tricou sau tricou + polar, in alta puneai geaca si manusi si tot iti era frig. O vale era inghetata, alta era cu zapada, alta era insorita si aproape verde, foarte foarte interesant!

Valea Alba e la fel de frumoasa la coborare precum e la urcare - topai de pe-un bolovan pe altul pana jos. E superb! Din pacate, bocancii din picioare nu ma ajuta. Si azi ma doare talpa foarte rau.

Am ajuns in Busteni cu o ora inainte de ora 5 deci cu vreo 2 ore si ceva inainte de trenul de la ora 5, concluzia? Hitch-hike! Am asteptat mai putin de 10 minute pana ne-a luat un baietzas cu un camion, Iveco parca, cu 3 milioane de km, in stare destul de buna, care ne-a lasat tocmai la un giratoriu de pe centura, aproape de ceva numit Zizin - cred ca o strada.

Dupa asta tura am picat ca impuscat, am dormit de la 9 la 5 si iarasi tura, de data asta, extrem! Stay close!

Lira Noroioasa 2010

Da. A sosit ziua de vineri cand trebuia sa plec la lira. Lira este o etapa in campionatul national al cluburilor de turism si ecologie (CNCTE) in care probele de concurs sunt urmatoarele: slideshow, afisabile (afis ecologic, fotografie, grafica, caricatura) si proba culturala (cantece, poezie si umor).

Intalnirea avu loc la Kaufland, iar cu ceva intarziere au venit si cei cu masinile: Smendre, Pupaza si Vladutz. And off we go...

Ajunsi la Vulcani, la un complex destul de maricel, cautam loc de cort, asezam 4 corturi si vine nenea la noi "ca cum", "ca ce", organizatorii au zis 2-3, MAXIM 4 corturi...si ii zic omului ca sunt 4 corturi, "da' ce ma, nu mai stiu eu sa numar??"...si erau 4 corturi. Dupa ce a plecat nenea, au mai venit 3-4 corturi :D

Intram inauntru...sala de mese, ne aducem mancarea si bautura si ne punem la masa, mancam, cantam, aranjam echipamentul de sunet pe care Soaca l-a inchiriat...what does one do for his passion... , admiram prezentarile fiecarui club, ne dam cu parerea, intre timp mai bem cate ceva. Apropo, am gasit cel mai ieftin mod de a te imbata: Van Pur (bere blonda, naturala, dulce, cu 10% alcool si costa 2 lei doza de jumate).

Dupa slideshow se trece direct la cantare: Soaca, Cornel, Freddy, "Jecmaneii", poate si altii, nu mai stiu sigur. Stiu doar ca am stat, m-am distrat de minune pana am ramas cu ultimii, tocmai pana la ora 6 cand, din nou, "nenea" a facut gura. Am strans echipamentele audio si ne-am bagat la somn. Trezirea a fost fericita, fara prea mare durere de cap, am reusit sa observ faptul ca in fata noastra la 200 metri erau vulcanii...nu prea mari ei din firea lor.
Logic, ma duc sa manc. La masa, toata lumea morocanoasa, numai CPNT-istii nu erau foarte tristi...de ce? Pai ne-au dat afara. Si de ce nu erau CPNT-istii tristi? Nu ne-au dat afara din vina noastra \:d/!

Motivul fiind incert, a inceput lumea de prin federatie sa caute loc de...concurs si au gasit pe la Siriu.

Ca a aibe si titlu un rost, am fost si la vulcanii noroiosi. Unii dintre CPNT-isti mai fusesera cu 2 saptamani in urma la Vulcani si au facut baie in ei...asta aveau de gand si acum doar ca...acum era frig! Am mers, am ajuns si a iesit cea mai tare de portie a anului, cel putin pentru mine. O sa fur niste poze de la Balan pentru ca nu-s acasa si nu le am.


Bun...nu stiu cat de amuzant pare sau nu insa...am ras pana n-am mai putut sa rad si atunci simteam ca-mi vine sa plang. Nu pentru ca n-am intrat si eu, pentru aia mi-a parut doar rau. Imi venea sa plang pentru ca am ras la maxim si sunt ferm convins ca nu se putea a fie mai amuzant...but it was! A vazut Smendre la un moment dat un vulcan extrem de ingust si s-a gandit sa sara in el...fara sa observe ca langa el erau hainele tuturor ce intrasera si...da trecut de "supraplin" vulcanul.

La vara facem o tura la vulcani. Neaparat!

Da...dupa asta, nu stiu daca-l vedeti pe Balan pe-acolo dar...a ajuns cu ocazia in Brasov. A...am uitat sa zic ca astia pe la Vulcani sufera de lipsa de apa :) asa ca ei s-au spalat in...intr-un noroi mai putin vascos! de asemenea, am uitat sa precizez faptul ca afara nu erau mai mult de 7 grade, nici in vulcani nu era mai cald de atat...si da, au fost aproape de hipotermie daca nu intrasera deja.

Dupa asta, am plecat in Siriu la o mica pensiune mare in care nu prea aveai loc sa canti dar in care aveai loc sa dormi pe jos, moca. Acolo au avut loc celelalte probe si ne-am refugiat la etaj cu artistii nostrii. Sus se canta, jos se vedea meciul...a...meciul...l-am vazut, mi-a placut, instinctul de om prost inca e in mine si am zbierat cand a ratat Romania. Cred ca-s singurul care zice ca au jucat bine "aia" si cred in sansele la calificare, iata, am spus-o!

Dupa meci a inceput culturalul...Verde primii, impecabili ca de obicei, urmam noi. Eu stiam ca trebuie sa ma imbrac in femeie si ca am o replica..."Daca nu eu...atunci cine?". Vine randul nostru, ma duc sus, ma schimb in haine, vine Freddy, se schimba, coboara, mai avea un cantec, l-a cantat imbracat in femeie. Revine sus, isi da o palma-n cap si zice: "ce bou sunt, mai era o melodie in care eu nu cantam!" si...incepea umorul...eu am coborat inainte, imbracat normal, m-am dus langa niste CPNT-isti in spate si pana sa-mi dau seama ca erau beti destul de tare, dupa ce am tras fusta pe mine, ma luau de fund...da, multumesc Bejan, Victor, baiatu cu scandal si inca o fata (cred ca o andree).

eh...intru, imi spun replica si..toata lumea rade si aplauda, sa inteleg ca-s atat de bun? =))
Umorul e aici, sper ca ma pricep sa pun un youtube clip pe blog :)



OK. Dupa asta eu m-am dus la somn pentru ca nu bausem absolut nimic si nu mai aveam chef sa-i prind din urma. Da, nu pot sa ma distrez fara alcool, ce ratangiu sunt. Nu sunt, doar imi era somn!

In the morning after...premierea: CPNT a luat locul 3 intr-o lira in care se bateau alte 3 cluburi pentru locul 2 la general, locul 1 fiind ocupat de noi. Detasat! Suntem, deci, campioni. Noi ca si club. Felicitari celor 5 ce-au compus anul acesta, fie si alternativ, prima echipa si felicitari celor de la cultural! Eu n-am avut de-a face cu nimic, doar cu atmosfera din preajma.

Omul Carpatin

Sub brandul Carpathian Man a avut loc si anul asta Maratonul Piatra Craiului. A 5-a editie a marcat prima mea participare la orice fel de maraton.



Am plecat de-acasa vineri dimineata, din Targoviste m-a luat un nene cu un Volvo, de la EdySpedition si am ajuns la concluzia ca Volvo-i cel mai tare producator de TIR-uri. Am stat de vorba o gramada cu el si la Ploiesti mi-a cautat un alt TIR care sa ma duca pana in Brasov. A oprit unul de Carpatcement pe DN1 pe pod sa ma astepte si am mers cu el pana la Metro de unde am plecat in 5 minute cu un cetatean neamt cu un Opel Omega din '98. Si cu dansul am stat ceva de vorba si pana la urma mi-a oferit chiar si sa vand cartuse de imprimanta pentru el. M-a lasat langa Hard Discount si-am mai facut 10 minute pana la camin. Am ajuns, am dat 8 lei pe timbre si o copie xerox...(studenti fomisti!!) m-am instalat si apoi am plecat spre Bogdan.



In gara m-am intalnit cu Balan si Iuli, in tren ne-am asezat langa Mihai, Mihaela si Paul de la FDC si-am ajuns instant la Zarnesti. Ne-am inscris, am platit cei 85 lei, am primit toate cele, ne-am uitat la niste geluri, n-am cumparat nimic(eu) si apoi sedinta tehnica si cazare la Soaca.



In acea noapte am avut unul din cele mai ciudate somnuri ever. Nici nu stiu cum sa-l descriu. Stiu doar ca am avut emotii. Era un maraton...montan. Am mers la start, am salutat pe toti cei cunoscuti, am incurajat, m-am incalzit. Era frig dar destul de cald incat sa nu scoti aburi pe gura.



Planul meu era sa alerg in pantaloni scurti si tricou. Pana la urma am ajuns la start in colanti 3 sfertruri, tricou cu maneca lunga, geaca subtire prinsa la brau + borseta. Din Brasov mi-am cumparat 10 plasturi, in Zarnesti m-am trezit cu 7 plasturi...deci doar 7 degete acoperite.



Ok...ne asezam la start, castigatorii de anul trecut porneau mai din fata. Eu eram la cam 3 metri in spatele lor. Melodia de inceput a fost "hora", au dansat hora si cand sa inceapa cu 10, 9, 8...a zis Luci: "START".
Vazand ca nu prea se misca lumea in fata mea am decis sa o iau pe trotuar, sa ajung in fata pentru ca apoi sa nu fiu nevoit sa-mi schimb ritmul pentru a depasi. Strategia s-a dovedit a fi destul de buna tinand cont de faptul ca Balan m-a intrecut de-abia dupa vreo 5 minute de la start. Dupa "Fantana lui Botorog" nu aveam idee cum urma sa fie traseul pana sus pe Magura si m-au depasit cativa. Pana pe la kilometrul 10 nu am depasit pe nimeni si am fost depasit de foarte multi. Cand am ajuns aproape de "table" m-a depasit si Mihai de la Truly iar la table m-am oprit sa beau si sa mananc :)). Am baut nu mai putin de 4 pahare de sponser, am mancat muuulti struguri si un snickers si admiram cum ma depasesc puhoaie de oameni. Dupa table, in schimb, ma simteam un om nou, cred ca era din cauza bauturii, oricum, am depasit multi concurenti, era pentru prima oara in concurs, dupa start, cand depaseam. Pe deasupra, ma simteam si foarte bine. urcarea spre funduri ma asteptam sa fie foarte foarte grea si foarte lunga si ori m-am inselat amarnic ori eram eu foarte fresh, si pe acolo am depasit destul de multi.
Cand am ajuns sus in Saua Funduri eram in fata Geaninei si arbitrii i-au comunicat faptul ca-i pe locul 3 la fete si pe 62 la general. Mie mi s-a parut ca aud gresit 62 si am considerat 162...si tot ma simteam bine :)). De acolo am stat destul timp dupa restul lumii sa coboare pe Valea Urzicii si am inceput sa simt lipsa apei. Asta cred ca e unul din motivele pentru care am depasit la greu spre Spirlea si spre Plaiul Foii, insa in Plaiul Foii am ajuns rupt de genunchi. Acolo am stat, din nou, multa vreme, m-au prins multi din urma, multi care nici macar nu se opreau la realimentare. Eu am baut o supa, 2 sponsere, o apa + juma' de litru de apa la pachet. Apa am baut-o pana sa inceapa urcarea serioasa spre Diana si am realimentat de la paraiasul spre Diana. Cireasa de pe tort, Creme de la creme, urcarea dreacu, cum vrei sa-i zici, aia e Diana. 3 pasi pauza, 3 pasi pauza, cam asta era ritmul meu dupa ce m-a depasit Geanina. Rar simti astfel de clipe de neputinta in viata si rar ai astfel de vointa sa urci in continuare. La Diana m-am oprit sa scot bolovanii din sosonul drept si apoi direct spre chilii!!!
Asta era inca o necunoscuta, mai degraba o neamintita portiune de traseu, deoarece am mai coborat odata, fix pe acolo. Pana in Chilii am depasit vreo 2 iar apoi am avut surprinzatoarea surpriza sa gasesc in Coltii Chiliilor un post de realimentare care mi-a dat toate planurile peste cap. Nu ma asteptasem sa gasesc post si ma motivasem altfel si-mi dozasem altfel energia. Am bagat si-acolo destul incat sa ma depaseasca vreo 5 oameni, 2 i-am prins din urma si m-au depasit ulterior.
Cu durere la tot pasul, lipsa de energie, vazand Zarnesti-ul la orizont (in acel moment, cand am auzit ca-s doar 7 km pana-n Zarnesti am avut o reactie de genul "doar atat??", si intr-adevar, doar atat mai era dar dupa alti 30 alergati si mersi era "putin" mai greu), am incercat sa mai alerg cat mai puteam. Cei doi din urma mea, unul mai dolofanel si cu rucsac, unul mai slabut, la un moment dat au inceput sa alerge in asa hal incat in 2 minute nu i-am mai vazut :). Stiam ca nu mai are cine sa ma prinda asa ca am alergat destul de lejer pana jos. Inainte de a iesi la drum m-am intalnit cu Dani, il tot intrebam chestii in alergarea mea si la un moment dat m-am agatat de o sarma...oprire instanta, picior spanzurat, foarte urat! In fine, ma scot din spanzuratoare si reiau alergarea iar dupa cateva minute (nu am idee cate) ajung la finish. Dupa 41km alergati si mersi, ma asteptau la start foarte multi oameni, talangi la tot pasul, fluiere, aplauze si n-am stiut ce gest sa fac incat sa reiasa si fericirea mea si aprecierea pentru suportul oferit. Am ridicat mainile si am trecut pur si simplu prin poarta rosie. N-am avut timp sa reactionez la nimic si mi-a dat un copilas o bautura Sponser calda, Balan o prajitura si multe felicitari. 5 ore 37 minute 53 secunde. locul 22 la categoria 18-29 si locul 44 la general.

Cam atat.