marți, 31 august 2010

Tabara de vara CPNT 2010



Gata, am ajuns acasa si, ce e cel mai important, m-am apucat sa updatez chestiile pe blog.

Dupa cum spuneam, am ajuns in tabara luni seara, dupa ce m-am ratacit pe dealuri putin, cautand-o pe mama lui Smendre. In tabara erau doar Otilia cu Claudiu... apoi am asteptat, am asteptat...pana la urma...somn!

Pe la 11 ma trezeste Smendre cum ca "am venit", stam la foc si apoi somn direct.
Trezirea a fost perfect (ne)programata, tocmai pe la 9 si ceva, iar plecarea a fost in jur de ora 11 cu directia pestera liliecilor (sau lilieci sau cu lilieci). Mergem pe langa apa vreo 45 minute si dam de-o poiana (in care ei mai fusesera odata), ne descaltam, trecem apa, ne incaltam, cataram pana la intrarea in pestera si apoi ne descaltam iar sa ne imbracam in hainele de pestera (adica cele de scandal).

Despre pestera asta pot spune ca mi-a placut, nu in mod special dar mi-a placut. A avut portiuni foarte lungi de târâş din care ieseai intr-o camera mica mica dupa care urma iarasi o portiune de târâş. Dupa ceva timp de mers asa, am ajuns intr-o camera de de-abia incapeam 7 insi in ea si...eram mici, respiram greu si-am decis sa ne intoarcem. La iesire, ii gasim pe Bejanei, pe Pupaza, Luci si pe Smendre Jr. (Bogdan), incercand sa ne fure bagajele...eram cumva uimiti de cat de curati erau...
Dupa, am coborat din pestera dar doar pana la faleza de catarat unde ne-au facut o demonstratie Bejan si Dani.

Dupa asta ne-am intors impreuna, mai cu, mai fara frontale pana la tabara unde am mancat si-am stat la foc.

Chestia cel putin ciudata, cel putin in cadrul CPNT, este ca la focul de tabara discutam despre legende romane, carti, filme si adevaruri istorice.


Trecand la ziua a doua...aceasta ne-a prins pe-un traseu frumos, insorit si plin de mure...si traseul si stomacul.

Am ajuns la Pestera Comarnic, am continuat pe un terasament de cale ferata, foarte vechi, am trecut printr-un tunel si am ajuns la un pod de fier foarte impresionant. Vreo 30 de metrii lungime si vreo 20 inaltime fata de apa pe care o traversa. Culoare rosie ca Golden Gate si...ce sa vezi...a trebuit sa-l trecem :X.

aici trebuie sa adaug faptul ca Jeko (the dog) se grabea de mama focului iar Claudia nu mai putea de frica si mergea ca melcul... aici este surprinsa o tentativa de depasire pe barna!
Dupa pod am mai mers ceva prin padurea-ntunecata unde soare nu era si deci nici canicula nu, si am ajuns la un pom ... in cele din urma.

Daca nu pare extraordinar ganditi-va ca el este in vale iar pomul de langa el...in deal





:) este un sequoia care, curios, nu apare pe sequoia.ro desi este foarte mare, foarte frumos, dar mai ales, impresionant!

Din ziua 3 nu am poze...pentru ca am mers iarasi pana la pestera Comarnic dar de acolo am dat-o-n jos pe apa, pe langa apa, prin apa...tocmai pana la tabara. Prin cheile salbatice am mers, am zbierat, am inotat, am catarat si picat in apa, am catarat si n-am picat in apa si multe alte procedee folosite pentru a nu intra mai sus de chiloti in apa...de munte. Pana la urma am ajuns la finalul traseului, descris de Smendre ca fiind niste aripi de muschi pe care nu ai cum sa le confunzi. Si intr-adevar...sunt de o frumusete rara. Iata totusi o poza dintr-o tura anterioara!






'pare rau...n-am putut rezista...le-am afisat pe toate

Dupa ce le-am vazut, am iesit IMEDIAT din apa, ne-am cocotat pe ce-am apucat, am gasit poteca, ne-am imbracat si am pornit spre tabara - am ajuns in 25 de minute.

Si asa trecu si ultima zi de tabara...in fine, ne trezim vineri dimineata, impachetam tabara si deja era prea tarziu sa mai ajung pana la Tg. Jiu cu ocazia asa ca...dau 30 LEI :(( pe benzina pana acolo. Hai sa nu aratam cat de chitrosi suntem...

Vineri dimineata...dupa intense consultari si diverse opinii am reusit sa punem toate bagajele intr-un singur transport spre duba. Eu am luat, impreuna cu Cornel, butelia de gaz :>


Pana pe data viitoare...sa speram la mai bine!
Ah...era sa uit...vreau sa fac parasutism!
Ah...era sa uit...am mancat clatite in tabara de vara CPNT 2010. Calde si proaspete in Cheile Carasului!

Un comentariu:

  1. Salut,

    Imi poti spune te rog pe mail, sau printr-un comentariu aici cum sa ajung mai precis la arborele sequoia ? Ce ruta, sau niste coordonate, sau cat e de mers ? Ti-as fi f. recunoscator!
    Mailul meu este mihaidinbrasov@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere