duminică, 10 noiembrie 2013

Pestera Comana

Tura de doua saptamani planificata a avut loc pe o vreme superba (nu ne-ar fi interesat prea mult in cazul unei pesteri inactive, dar in cazul asteia, a fost foarte important acest aspect). Ne-am strans 19 oameni pentru a merge acolo si, chiar daca cu 10 ore inainte de intalnire n-aveam destule masini, la fata locului aveam 27 de locuri in masini :)

Bun. Participantii:
Eu, Cornel Mare, Cornel Mic, Marius, Bogdan, Sebi varul lui Bogdan, Marius fratele Irinei, Dan Ovidiu (tip nou), Heea, Sebi Clinciu, Andrei Ciora (Mare), Andrei Harciag (Mic), 2 prieteni de-ai acestuia, Tibi, Vlad Ruginosu, Ioana prietena sa, Romelia, Dana (prietena de-a ei) si-atat!

Woi, Mergem, ne oprim in Sercaia la Targul de animale, observam cai batuti si animale chinuite in general. Marius ne-a povestit despre o vaca plina de sange din cauza ca s-a rupt remorca cu ea si si-a rupt genunchii din spate... Super!

Continuam pe cel mai prost drum din lume: Hoghiz - Sercaia, si iesim de pe el in Comana de Jos spre Comana de Sus. Frumos sat, vale larga, foarte foarte fain. Si apoi intram intr-un asa numit (de Bogdan) ocol privat, fapt foarte vizibil in padurile exploatate ale locului: foarte foarte curat!

Oprim, ne schimbam, urcam, ne separam si pana la urma Sebi, singurul care a mers prin stanga extrema, a gasit pestera si apoi ne-a gasit si pe noi sa ne indrume catre ea. Vremea fu superba. Absolut superba!

La intrare mai face lumea o tura de schimbare de toale si incepem sa cautam intrarea. O gaseste Cornel Mic fix sub picioarele noastre. Foarte ingusta, aproape verticala, usor de intrat in ea, greu de iesit.

In fine, Cornel iese, intra Bogdan, iese si el, apoi intru eu cu Sebi (cel mic) si incepem sa exploram. Si exploram, exploram, mergem inainte, inapoi, gasim cate doua cai catre acelasi loc, foarte foarte fain. Eram primul, dar eram cu un incepator in ale pesterilor si astfel ca nu-mi era foarte frica, inaintand cu pasi destul de repezi. Apoi ii asteptam pe ceilalti, sub forma lui Sebi Clinciu, Andrei, Vlad Ruginosu si inca cineva parca...

Mnoh, apoi pestera incepe sa fie mai cursiva, mai putine posibile abateri, astfel ca ma intorc sa vad fețele oamenilor de prin pestera si sa verific cam cum stau cu psihicul. Stateau bine, absolut toti.

Apoi continui cu ultimii pana in locul in care avea sa fie cel mai indepartat punct de la care au inceput sa se intoarca. Si s-au intors toti, ne-au dat feedback despre cum e acolo si apoi am mers si noi sa ne convingem. Tight places, let me tel you...

Partea finala era o portiune unde se stransese apa, astfel ca peisajul era ceva foarte ingust cu spatiu deasupra apei de doar 30 de cm iar prin apa aproape de-un metru. In conditiile in care eu eram uscat, am zis ca clar nu voi merge pe-acolo decat daca trece altcineva inainte si-mi confirma faptul ca mai e ceva de vazut dupa. Zis si facut, s-a bagat Cornel, si-a infipt capul prin minuscula trecere si a decis sa se intoarca. Vazandu-l ud complet, eu fiind uscat complet, am zis ca nu se poate sa nu ma tin de promisiune, astfel ca am trecut si eu prin acea apa...dar nu mi-a fost usor sa ma conving sa fac asta. Am sacrificat un picior in detrimentul celuilalt, astfel ca mergeam in doua maini si un picior, cu spatele in tavan si am trecut de acea portiune pastrand spatele si piciorul stang uscate, cu toate ca acel picior s-a udat apoi din prelingerea de pe pantaloni.

In fine, am ajuns dincolo, acum ce fac, il chem pe Cornel, el zice ca nu mai vine. Ok... CORNEL! HAI! Si-a venit. Era jumate infipt in apa cand i-am zis STAI! ca poate cine stie, nu mai e mult si nu mai e nevoie sa intrii. Dar am inaintat destul incat sa ne fie grea comunicarea, fapt pentru care a trecut si el de portiunea cu apa. Apoi eu m-am blocat psihic intr-un loc foarte ingust la care trecerea de vreo 6 metri se facea printr-o portiune de cca 25-30 cm latime si vreo 3 m inaltime, la capatul careia se auzea o apa curgand. Am decis sa ma intorc si sa-l las pe Cornel sa treaca, fiindca-i mai slab si fiindca eu mi-am consumat curajul la trecerea prin apa.

Bun. Ajunge Cornel la capatul trecerii si... surpriza... o saritoare de cca. 3 m pe care nici nu indrazneste s-o incerce, astfel ca decide intoarcerea iar eu o aprob cu mare fast, mai ales prin prisma faptului ca-s ud si inauntru-i RECE!

Mnoh, bun, ne-ntoarcem, suntem din ce in ce mai sleiti de putere realizam doar la jumatatea pesterii acest lucru, moment in care le prindem pe fete (cele trei care au mers cu noi pana la sifon) ajutandu-l pe Dan Ovidiu, despre care am aflat ulterior ca a ramas in urma tuturor succesiv, astfel ca la un moment dat a ramas singur si a inceput sa strige dupa ajutor. Vazand ca nu raspunde nimeni, a ramas pe loc asteptand sa vina cineva din urma dupa el... Si-au venit fetele si l-au ajutat, apoi am venit si noi si l-am ajutat, chiar cu pretul inceperii tremuraturilor de frig...

Si-am iesit in cele din urma. Neasteptat de grea iesirea, in special datorita oboselii acumulate. And we're out and I'm still wet. Dar ajungem cu totii cu bine la masini sa observam ca masina lui Bogdan e incuiata si cu geamul dinspre drum deschis... Go Marius!

Ma schimb si eu in haine uscate si totul revine la normal. Plecam, ne oprim in prima crasma, unii beau o bere eu manc pufuleti apoi ne suim in masini si ma trezesc la Faget...

Urmau 2 jocuri de Catan la Teo Mica care s-au terminat cu o betie interesanta a lui Marius, completata perfect de Braneanul venit foarte activat de la concert.

Spor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana