miercuri, 8 mai 2013

Tura din HARTIBaciu


si-asa se face ca stau eu pe banca-n curtea facultatii si scriu...

Tura de pe 1 Mai, propusa si organizata de mine (mai mult propusa decat organizata), a avut punctul de plecare in Brasov si sosirea in acelasi loc doar ca-n alta zi si dupa ceva kilometri prin soare.

Scriu doar datorita atmosferei din curte: singur singurel, eu cu laptopul, in vacanta.

Ne-am intalnit la Onix: Eu, Smendre, Cornel Mare, Liviu, Teo, Mirela, Cornel Mic, Scrici si Marius. Trebuia sa ne intalnim la ora 10 insa unii au mai intarziat astfel ca am reusit sa plecam la 10 jumate de-acolo.

Am inceput incet, cu opririle Mirelei pentru telefoanele de la munca insa am continuat intr-un ritm decent pana in Vulcan si chiar dupa, unde ne-am intalnit cu Teo Mica (pe noua ei cursiera) si am admirat parasutistii sarind din avion undeva la marginea Zarnestiului.

Am continuat sa mergem spre Poiana Marului, ne-am oprit de-am facut o poza la iesirea din Zarnesti si ulterior la un magazin din cea mai intinsa localitate din Romania, pentru o bere, un pufulet. Aici am avut parte si de primele priviri "geloase", aruncate de catre niste straini din rulote cu bite pe ele.

Apoi am continuat coborarea si drumul foarte fain (nu ma refer la calitatea asfaltului ci la frumusetea privelistilor) pana-n Sinca Noua, Sinca Veche, urmata de o oprire la "DeNeu" in Sercaia. Aici ne-am cumparat merindele si-am continuat spre Halmeag insa ne-am oprit inainte de a trece Oltul pentru a si savura acele merinde. Locul dineului a marcat si despartirea de Teo, Liviu, Scrici si Teo Mica, dar si o maxima criza de ras cauzata de Gărgăunii din manusa lui Marius. A, locul mesei a fost sub o salcie plangatoare (trista rau!), in timp ce treceau ceva vacute pe-acolo si ceva tăurași.

Din Halmeag am mers in dreapta pe un drum de camp (spre disperarea lui Marius, aflat pe cursiera) pana-n Crihalma loc unde-am avut "placerea" de a vedea primii tigani din calatoria noastra. Satul era parca scos dintr-o poveste semi-apocaliptica, cu multi oameni pe strada, toti holbandu-se la tine. Acolo am oprit la o curte si-am alimentat bidoanele cu apa si am aflat ca desi curge oltul prin spatele curtii, oamenii au apa doar de la 11 la 4 ziua. Am continuat apoi prin Ticușu Nou, Ticușu Vechi, dar nu inainte de a ne opri la o ferma de vaci in cautarea unei bucati de branza. N-am gasit branza dar ne-a muls o tanti niste lapte direct in bidonul Sponser (twice). Se uitau relativ ciudat oamenii aia la noi, insa eu stiam ca nu-s chiar asa cum ma imaginau ei: am mai baut lapte cald direct de la vaca, mananc de pe jos si stau si nespalat mai mult decat orasenii care paream a fi. (de muncit inca nu muncesc precum taranii, dar vine si vremea aia)

In Ticușu Vechi ne-am oprit la o bere, un morcov, un pate si-un pufulete si cum se apropia seara deja incepeam sa mintim localnicii cu privire la locul unde ne vom petrece noaptea. Am plecat si ne-am "stabilit" inainte de Cobor intr-un loc foarte fain dupa niste boscheti aflati pe ceva terase. Montat-am cortul si inceput-am sa facem focul, sa desfacem bagajele si toate cele necesare unei mese copioase la cort.

5 oameni in doua corturi de 2 persoane cu chiu cu vai, noroc ca a dormit Marius afara si i-am luat eu locul in cort.

Dimineata am avut parte, din nou, de o masa copioasa, cu precizarea ca unii tineau post si altii nu :D

Plecarea a avut loc pe la 11 jumate, cu o ora si jumatate mai tarziu decat ne propusesem. Urmatorul sat era Felmer, conectat pe toate caile de drumuri neasfaltate, loc in care ne-am oprit si-am mancat, baut si spalat. :D

De aici am continuat spre Șoarș, loc de care nu imi mai aduc aminte absolut nimic acum, chiar si uitandu-ma pe Google Earth, stiu doar ca am mers prin Rodbav de acolo, iar din Rodbav am mers in Cincu, locul unde-am realizat ca nu vom merge prea mult in Day 2. Era extrem de cald, am oprit la un magazin care la 2 minute dupa sosirea noastra s-a transformat in terasa si am mancat, baut, odihnit si adapostit de soare.

Toata tura asta a pornit de la un articol pe care mi l-a aratat Bogdan acum multa vreme: Ultimii sași din Gherdeal, Sibiu. De aceea eu am vrut sa ajung in Gherdeal, bineinteles ca nu cu masina. Si-am plecat si spre Gherdeal, am urcat, ne-am delectat cu maximele privelisti oferite de Făgărași si apoi am coborat spre Bruiu, comuna in care se afla Gherdealul.

Am reusit cumva sa ne despartim de Mirela dar am stabilit ca ne intalnim la bifurcatia dintre Bruiu si Gherdeal. Am ajuns acolo si Mirela nu era: a vazut ea ca urca drumul spre Gherdeal si a zis sa nu mai stam dupa ea la urcare. Noi insa aveam nevoie de mancare si lichide, iar pentru asta trebuia sa facem un drum in plus pana-n Bruiu. Dai, suna, vorbeste, adu-o pe Mirela inapoi din deal. In fine, mergem in Bruiu la recomandarea unui căruțaș care ne zice ca acolo nu-s țigani răi ca-n Gârcini si ca aia care sunt le rup romanii capul oricum...
Nimic mai fals, tiganii erau peste tot, cu manele, alcool la bord si toate cele, foarte bagatori de seama. Ne-am luat cele necesare si ne-am intors spre Gherdeal, in siguranta.

Acolo ne-a asteptat satul in linistea care dainuie inca de la inceputul anilor '90, la care s-a adaugat zgomotul manelelor din masina unui localnic ce-si vedea, insa, de gratarul din curtea sa.

Case darapanate, distruse, ruine chiar. Erau si altele cu ferestre termopan insa nu prea contrastau cu celelalte, fiind oricum si ele nelocuite.


Noi ne-am gasit un loc frumos la margine de sat, pe o terasa pe-un deal. Corneii si cu Marius s-au dus sa-l gaseasca iar eu cu Mirela am mers sa luam apa. Pana am ajuns eu sus ei deja plecasera in cautarea unei surse de apa pentru spalat. Astfel ca ne-am revazut doar la lasarea serii, ei curati, noi mai putin curati.

Si aici am aprins focul si ne-am montat tabara destul de devreme insa aici nu ne-am mai legat bicicletele asa cum am facut in celalalt loc ci le-am lasat pur si simplu aruncate.

Sperietura aici a fost data de un sunet/zgomot animalic de specie necunoscuta si absolut de neimitat dar despre care eram cat de cat siguri ca nu era de urs. Si-am dormit...3 intr-un cort si 2 in celalalt.

Dimineata a propus nu stiu cine sa mergem 120 de km, total in gluma. La iesirea din Gherdeal am stabilit ca mergem prin Bruiu, in ciuda faptului ca-i neasfaltat, dar asa ajungem mai repede in Agnita, fara sa ne intoarcem in Cincu. Vaaai, am uitat de conversatia cu militarul de la baza din Cincu.

Gresit-am noi drumul si-am mers din Cincu in nord, iar cand ne-am intors s-a oprit Mirela fix in fata bazei militare pentru a merge la un ShuShu. Acolo ne-a "apostat" un domn in uniforma cu care am avut o conversatie prea lunga pana a venit Politia si ne-a ordonat sa parasim zona, intrucat venea un TIR si trebuiau sa ia spaga de la el. Cat despre conversatia cu domnul in uniforma pot spune ca a fost interesanta dar ca m-a umplut de nervi. Un om deloc modest care putea sa-ti explice tot explicandu-ti total altceva si cultivandu-te instant cu orice argument. Scarba e un cuvand prea dur dar altul nu-mi vine acum. Armata romana! uhuuu. Cat despre politie...


Bun, revenind, am mers din Cincu in Șomartin, apoi in Săsăuș si de-acolo pe asflat pana Agnita fara oprire. Trebuia sa ne oprim in Chirpar insa Marius a decis sa mearga direct pana-n Agnita si-ar fi fost urât sa-l facem sa ne-astepte acolo prea mult.

Intre Chirpar si Agnita a fost si-un sat numit Vard in care n-am oprit, n-am nimic...doar am mers. Si-acela tot plin de tigani.

In Agnita era planuita oprirea zilei insa vazand numai tigani in jur, din aceia cu palarii si dinacelea cu fuste colorate, am decis sa continuam in vest spre Bârghiș: urmatoarea localitate.

In Bârghiș am aflat ca Mirela va lua trenul din Medias, adica peste 29 de km. Apoi am aflat ca Marius i se va alatura, insa am decis cu totii sa ne bucuram de masa ce-o servim si de berea ce-o bem.

Si-a plecat Mirela inainte, ca s-o prinda Marius din urma: aveau 29 de km si 2 ore la dispozitie. Noi ne-am mai lalait, am plecat cand mai era o ora jumate pana la tren si i-am prins din urma la 10 km de Medias iar apoi am mers cu ei la gara si-am asteptat trenul, dar am plecat cand am aflat ca intarzie 15 minute.

Si-unde sa plecam noi in vinerea mare? Pai hai sa zicem Sighisoara. Bun. Cum? Pai mergem pe national si ne bagam in primul sat la dreapta si apoi mergem paralel cu nationalul pana dam in Sighisoara. Zis si nefacut. Am mers pe national in trena lui Cornel Mare de ne-au sarit mucii. Pe-acolo am vazut-o si pe Stef cum trece pe langa noi (WTF?!?!) si tot pe-acolo am vazut o super diferenta intre civilizatii. Nu stiu exact care-i faza dar erau numai localitati naspa cu saraci si toate cele in judetul Sibiu iar cum am intrat in Mures totul a fost civilizat, curat si lipsit de tigani. In localitatea Danes, prima din Mures, am oprit la un centru de echitatie, o investitie masiva cu rezultat foarte frumos. Dupa asta am ajuns in Sighisoara, le-am salutat pe fetele de pe centura si ne-am vazut de drumul nostru, dar nu inainte de a ma opri si asculta prohodul 2 minute la prima biserica gasita.

Am mers din nou spre podisul Hartibaciului, iar prima localitate era Șaeș. In Sighisoara aveam deja peste 110 km astfel ca am decis sa oprim la un magazin pentru provizii. Principala provizie a fost berea, intrucat odata cu plecarea lui Marius am ramas fara oala in care sa gatim tortelini-urile lui Cornel Mic. Ne-au salvat 3 doze de bere savurate la maxim in picioare alaturi de localnici. Am plecat si-am trecut si de Șaeș si apoi am facut dreapta prin camp pentru a ajunge la padure.

Cort, foc, tortelini, sunet/zgomot de capra, somn!

Dimineata, voie buna, veselie, strange cortul si dai la drum. Ne-am miscat super repede, n-am mai mancat intrucat am zis ca mancam in ceva sate apoi. Am trecut deci prin Apold, moment in care am intrat din nou in harta. Aaa...hartile: aveam 2 A3 printate, obtinute de la Bogdan Florescu (multumim) - prin Sebi. Care cuprindeau cat de cat Hartibaciu, insa nu se intindeau chiar pana la Sighisoara, Medias. Singurul lor minus a fost faptul ca nu ne dadeam seama daca drumurile erau asfaltate sau nu - iar asta era mai mult problema lui Marius, nu a noastra.

Bun, am intrat in harta, am continuat din Apold in Bradeni, loc despre care stiam de la Cornel mare cum ca-i plin de tigani, fapt validat si de noi.
Din Bradeni am mers fara oprire pana-n Bărcuț, un sat mic si dragut despre care Cornel mare si-a adus aminte ca a mai trecut prin el, dar venind dinspre Granari, astfel ca ne-am decis sa mergem de-acolo direct in Granari, si sa nu mai ocolim si sa urcam pana-n Șoarș. Zis si facut, am mers astfel pe dealuri, foarte fain printr-o stana si am ajuns la un cioban, sa ne zica el cum ajungem in Granari ca noi nu prea ne descurcam. Ne-a indrumat foarte bine iar noi am urmat indrumarile foarte prost si asa am ajuns intr-un fel de capcana, daca-i pot zice asa, adica intr-un loc inconjurat de padure deasa neumblata. Ce sa facem, ca doar n-om urca la loc sa o ocolim, dam direct prin ea. Si rau am facut: Cornel mare si-a infipt un tep in roata fata  si tocmai cand incepea sa ploua ne-am apucat sa ii facem pana. Pana la urma "Dumnezeu a fost cu noi" si a trimis ploaia departe de noi. Am continuat pana-n granari apoi am coborat in Lovnic si-am facut stanga spre Jibert.

In Jibert am stat sa treaca ploaia care n-a prea venit insa ne-a udat drumul pana la Rupea unde a decis Cornel Mic sa puna capat calatoriei, urcandu-si bicicleta in tren. Inainte de asta trebuie sa vorbesc despre barul din Jibert, populat in sambata mare de clasicii alcoolici ai satului plus noi, fideli clienti de suc de kiwi la pahar de sticla cu 50 de bani. Am luat vreo 8 pahare totalizand 4 lei care era de fapt si costul total al sticlei. In fine, astea-s doar zgârcenii de-ale mele.

Din Jibert trebuia sa mai mergem si-n Viscri, sa vizitam castelul sau ce-o avea printul Charles acolo insa am decis sa nu mai, indreptandu-ne direct spre Rupea. In Rupea, surpriza, a dat masina peste Cornel Mare...

Da, bine citit. Iesind dintr-o benzinarie, Cornel face stanga iar din dreapta ii vine o masina care semnaliza stanga, deci cum ca ar intra in benzinarie. Doar ca n-a intrat in benzinarie ci a intrat in Cornel, tarandu-i roata vre-un metru jumate, lasandu-l vatamat doar sufleteste. Omu' semnaliza stanga ca depasea niste masini parcate. In fine, vina a fost a amandurora si amandoi au scapat cu bine.

Si-am scapat si de Cornel Mic...

Noi urma sa mergem inspre Racos, cu oprire la Mateias, la Sebi acasa, elevul lui Cornel. Pentru asta am continuat pe "deneu" pana am facut stanga spre Bogata, acolo mi-am umflat odata roata intepata n-am idee unde, apoi am continuat prin Dopșa si in final in Mateias, nu inainte de a imi schimba camera cu un kilometru inainte de Mateias - grozav!

 Eh, am ajuns cu bine in Mateias unde-am fost tratati mai mult decat regeste (seriously), gratar cu 3 carnuri, salata, usturoi...unfuckingbelievable.
Si daca tot era sambata mare, am mers si la Biserica, pentru a participa la slujba de invierea domnului. Ala a fost momentul in care m-am convins ca nu exista dumnezeul prea slavit de toti, la care toti apeleaza cand n-au nicio spranta ci exista un mare cacat! Cacat care la noi in tara se numeste BOR si care are filiala in fiecare satuc din tara asta. O structura politica incredibil de puternica in care toata lumea are incredere, careia lumea ii da bani suplimentari, ca o sa le fie bine in Rai. Zburati in pula calului in rai ca aveti avioane! Si nu vi le-a dat dumnezeu, vi le-au dat inventatorii. Nu imaginari, reali. Aia de-i vedeti pe bancnote! Prostii dracului. Mai deschideti ochii, mai cititi si altceva decat biblia. Aia-i prima carte, nu singura!
E cea mai citita nu si cea mai buna sau cea mai adevarata. Cred ca si unele bancuri cu Bula sunt mai bune! Sunt indignat, ca am citit una buna pe net, pe times new roman. Zicea ca ateii nu vor mai avea zile libere de paste, craciun si alte sarbatori. Zicea de asemenea ca acei bolnavi credinciosi nu vor mai fi ingrijiti la spital ci la biserica. Si mi-ar conveni, jur!
Chiar e atat de greu sa crezi in omul de langa tine incat alegi sa crezi in cel despre care a zis cineva acum 2013 ani ca exista? :| Lumea a evoluat putin de atunci. Ba si macar de-ar crede, macar de-ar crede in liniste, sa nu mai incerce sa ma convinga pe mine ca exista, sa traiasca in credinta lui asa cum si eu traiesc in credinta mea, ca "slava domnului", am prieteni din astia si ma inteleg cu ei cu toate ca inca e subiect TABU.

In fine, fu offtopic dar din suflet, plin de indignare.

Apai, seara s-a terminat pe la 1 noaptea, dormind in fata bisericii, in cur, pe-o banca, roacăr, par lung, satana, clar.

Urmatoarea zi ne-am luat la revedere de la generoasa familie gazda si-am continuat calatoria spre Brasov. Cald dar bine, eu cu Cornel am pedalat cu ultimele forte tocmai pana acasa. Vreo 60-70 de km pe offroad pana-n Augustin si onroad de acolo inainte. Am intrat si in Judetul Covasna, am simtit si aici influentele unguresti (clar pozitive). Traseul in ultima zi a fost direct, fara opriri, cu exceptia unei incredibile oaze pe un drum total pustiu, unde-am baut foarte multa apa si-am continuat. Am mers prin Racos, Augustin, spre Baraolt, prin Capeni, Miclosoara, Aita Mare, Belin, Arini, Haghig, Araci, Bod, Sanpetru si Brasov, direct la masa pusa de bunicii lui George.

Bun. Voiam sa scriu o morala dar m-am agitat destul la partea cu credinta vietii astfel ca acum ma relaxez uploadand asta.
atat.

























Un comentariu:

  1. Tre să recunosc, mi-e dor de România :) Bagă mare, Cezare! Scrieeeeee!

    RăspundețiȘtergere

Biserica Romana