luni, 19 septembrie 2011

Canionul Cioranga

Dorind ca venirea mea la Brasov in acest weekend sa nu fie atat de scurta incat sa merg DOAR la Duatlon (cu toate ca s-a dovedit un eveniment care sa merite deplasarea de unul singur), am zis sa fac si o tura. Eu am vrut, altii au vrut asa ca eu, Balan, Bogdam si Smendre, aveam sa mergem in Crai in vederea efectuarii unei ture pentru care Smendre si-a luat papuceii la el (asta inseamna ca si-a luat si coarda si niste fiare). De remarcat e faptul ca inalnirea era la 8 in fata la Bogdan si inalnirea a avut loc la 8 jumate in fata la Smendre (devine foarte amuzant cand te gandesti unde locuiesc cei 2 relativ fata de Zarnesti)

Plecam noi in cele din urma, mergem, ajungem in Zarnesti, ne oprim la magazin si cand sa intram il vedem pe Iuli, impreuna cu 2 sau 3 gagici, venind spre noi. Eu am intrat sa cumpar diversele si apoi am iesit si am observat ca a ramas o singura gagica, necunoscuta pana atunci, Paula pe numele ei, completand astfel formatia ce aveam sa o compunem pe traseul zilei: Canionul Cioranga

Amuzant a fost si faptul ca pe la jumatea drumului spre Plaiul Foii, Bogdam s-a dat jos din masina si printr-o insiruire amuzanta de evenimente a ajuns la destinatie pe plafonul masinii, ca ultimul cocalar :))

Si ii dam la deal, direct din parcare, luam o poteca in sus, o pierdem, traversam in stanga si iesim la plaiul acela care duce la Malul Galben. Urcam prin padure schimband vorbe/informatii cu noul om in tura: Paula. Aflam ca-i maratonista, CMDZ-ista, gimnasta, ca a castigat Ciucas Trail Running 2011 la categoria ei, in fine, a trecut timpul si peisajul pe nesimtite. Odata ajunsi la Malul Galben, dand sa urcam in sus, incep sa cada pietre, si cad tatii...multe, mari si cu viteza! Smendre se fereste, Bogdam dupa el, iar noi ne-am ascuns jos unde era imposibil sa fim loviti, admirand cum treceau bolovanii suierand la 20m de cei 2 de mai sus. Scapam nevatamati, eu alerg toata, sa-i zic asa, saritoarea, ajung sus si imi reiau ritmul, cuminte, la coada. Ajungem la Refugiul Ascuns, ne intalnim cu ceva oameni, mancam, apoi recit oamenilor frumoasa poezie fara sa le zic titlul! Confirma si ei ca e tare si la sfarsit Paula ma intreaba care e titlul, asteptandu-se sa fie Dilema sau ceva de genul, deci exista cel putin un om care a inteles ceva din poezia asta, in afara de faptul ca e despre basini si basinosi. Poezia la care ma refer este Dilema de George Toparceanu, cea pe care am recitat-o la trofeu la FDC.

Continuand, ajungem la intrarea in Canion, peisajul schimbandu-se intr-unul cu care nu sunt obisnuit in Crai dar care este dominant si face din Crai un munte atat de frumos si de putin circulat.

Traseul incepea cu o saritoare pe care as fi putut sa o urc fara coarda dar la care nu as fi indraznit una ca asta, continua cu una mai mica, cu fereastra pe care am urcat-o in papucei si mi-a placut foarte tare! Dupa astea 2, urmeaza potopul. Diiitai saritoarea de 20+ metri, care se urca prin partea dreapta si care n-o recomand grupurilor mai mari de 2 deoarece se creeaza un balans foaarte mare! Asta in cazul in care te sperie in ultimul hal astfel de aspecte ale unei escalade. Primul urca maestrul, apoi e urmat de discipolul Bogdam care scoate coarda din carabe si ajunge sus destul de repede iar apoi urca admiratorul EU care a picat direct din intrarea in traseu si caruia i s-au contractat muschii antebratului de la prima bucla. Cu chiu cu vai si in cel putin 30 de minute, am reusit sa ajung sus complet panicat si cu caile aeriene superioare COMPLET uscate. Vreau sa specific faptul ca atunci cand zic complet panicat nu zic ca nu-mi place :) este doar o panica incontrolabila (logic, ca doar de-aia ii zice panica) si care nu ma lasa sa gandesc corect, sa-mi controlez muschii corect si care ma face sa hiperventilez in permanenta.

Lasand la o parte timpul scos (chiar daca nu era intrecere) si caderea de la intrarea in traseu, am catarat destul de ok traseul. Adica jalnic, dar l-am urcat (tinandu-ma de carabe, nu altfel - dar asta nu-i treaba atat de usoara pe cat parea inainte sa o fac)

Ok, urma Paula care cocota in adidasi Puma ce pareau de jucarie, dar cu care alergase ceva maratoane montane. Sus, ne faceam pronosticuri cu timpii fiecaruia. Eu i-am dat Paulei 45 de minute si a urcat in 33, lui Iuli i-am dat o ora si a urcat in 9 minute iar la Balan n-am avut nicio indoiala si deci a urcat mega rapid.

Dupa asta am continuat pe vale dar n-am mai fost acelasi om, am tremurat pana am ajuns sus pe poteca :-< Da, eu, marele muntoman! (ma rog, cat de mare poate fi un om de 1.7m)

De acolo am iesit in Valcelul cu fereastra si apoi in creasta, la 5 minute de Ascutit. In Ascutit am mancat si am coborat inapoi pe traseul clasic spre Refugiul Sperantelor (Ascuns) adica pe unde am venit la urcare. Noaptea ne-a prins destul de sus, cand inca nu intraseram in padure iar Paula n-avea frontala asa ca i-a donat-o Balan.

Toate bune si frumoase pana la grohotisul de la Malul Galben unde eu eram terifiat de bolovanii cazatori de mai devreme. Eu am ales sa merg pe partea dreapta a grohotisului cum cobori ceea ce n-a fost o idee atat de rea. Partea proasta, inevitabila, a fost faptul ca eram in adiasi si TOT PRAFUL DIN LUME s-a strans la mine in papuci, aaa, si toate pietricelele! Dar da, am ajuns cu bine la masina dupa inca o tura de alpinism get pe get (sau cum s-o zice) by Smendre (vezi Seaca Caraimanului). In masina n-am rezistat eu prea mult treaz, in sensul ca m-a luat somnul pana sa ajungem in Zarnesti, nu m-am dat jos din masina cand au salutat-o oamenii pe Paula, la fel cum nu m-am dat jos din masina nici cand am ajuns in Brasov si i-a lasat pe astia, evident, nu stiu unde. Stiu doar ca le-a povestit Balan despre mine cum ma lua somnul in orice masina prindeam la ocazie cand mergeam cu el.

Noapte buna si multumesc Smendre pentru inca o tura pliiiiina de adrenalina!
La cat mai multe!

Duatlon Cetatea Brasovului

TREBUIE sa scriu macar cateva randuri despre acest magnific concurs ce pentru mine s-a transformat intr-un magnific chefalau. Incep prin a preciza ca am fost acolo in postura de voluntar la organizare, alaturi de multi CPNTisti cu care am fost repartizati in postul de la intersectia Castelului & Tiberiu Bradiceanu. Ca voluntar, am fost atras de faptul ca ne ofereau 3 senvisuri si un tricou, deci prestez foarte ieftin. Ziua a inceput devreme, la 7 am fost prezenti sub Tampa si am inceput sa mutam garduri albastre si grele de la Jandarmerie. Apoi alte treburi, bannere, sedinta si fuga in post. In post ne-am trezit cu niste cutii cu mere, banane, glucoza, apa si multe pahare, i-auzi! am umplut ceva pahare cu apa si trec toti concurentii pe langa noi fara sa ia niciunul niciun pahar. La intoarcere, pe langa faptul ca am fost uimiti de rapiditatea cu care s-au miscat am fost si surprinsi relativ nepregatiti, fara a ramane cu pahare goale, deci din pct de vedere al concurentilor am fost megaOK! Atmosfera la noi in post cred ca a fost cea mai faina! Am fluierat pana am incetat sa mai aud, am stropit concurentii cu apa, am incurajat, ne-au prins jucand curling, toate astea pe langa faptul ca ne-am facut treaba cum trebuie relativ la postul de revitalizare. Tot acolo am prezentat si ideea mea (sau a lui Bogdan, nu conteaza) despre un teambuilding cu jocurile copilariei, idee ce sper sa se materializeze, pentru ca ar fi genial!

Pe la ora 3 si jumate, cam cu o ora mai devreme decat era in plan, ne-am intors si noi din post, la finish. Pe-acolo am umblat ca zombie-ul, am savurat pentru prima oara o bere calda (mai multe chiar) iar apoi am inceput sa-mi caut ochelarii pe care am realizat ca i-am pierdut. Trist m-a facut acest lucru si cam trist am ramas toata ziua, fara a-mi pierde cheful de distractie, insa. Apoi mi s-a facut foame si nu mai erau senvisuri gratuite. A zis Bogdan ca se duce la Ando´s si daca mai vrea cineva ceva, eu dorind o shaworma am zis sa nu il mai trimit si la Florian si i-am spus pas mancarii. A venit Bogdan cu 2 shaworma si-un senvis si la 1 minut dupa ce a sosit, au anuntat organizatorii ca vom avea MULTA pizza gratis. :) how ´bout irony?!

Apoi am mers pana la Jandarmerie sa ducem gardurile si cand ne-am intors lumea deja dansa langa podium. M-am bagat si eu direct la dans, insa, observand ca sunt prea treaz, am mai bagat o bere, intarindu-mi starea de ameteala si alaturandu-ma la POGO!

Am dansat de n-am mai stiut de noi apoi a venit pizza si totul s-a schimbat - fetele oamenilor, burtile lor, capacitatea lor de a dansa si toate cele. Fain a fost cand au venit 3 copilasi sa ma bata, si ma bateau frate rau de tot, trebuia sa fug de ei si am fugit de ei! La un moment dat mi-a venit geniala idee de a-i tine de vorba, astfel am aflat chestii despre ei si am devenit buni prieteni, atat de buni incat veneau sa ma intrebe pe cine sa mai atace >:) Si asa a ajuns Freddy cu pantalonii rupti, Balan batut si multi altii alergati bine de tot. Prima sarja de pizza s-a terminat, ne-am saturat toti si am revenit la dans. Intre timp, am aflat ca va pleca toata ceata de gagici CPNTiste cum ca, vezi doamne, se marita si "fosta" si Carmina si le trebuie un party de neuitat. Apoi, satul fiind, am contribuit si la consumarea celei de-a 2-a sarje de pizza, fapt ce a dus la imobilizarea mea si la incapacitatea de a mai bea in continuare. Apoi, cheful s-a terminat (s-a terminat timpul alocat autorizatiei), am inceput strangerea si apoi direct acasa (evident, la George). Asta e de fapt motivul pentru care am scris asta, sa fac o introducere turei ce avea sa urmeze in ziua urmatoare si sa mai precizez si faptul ca nu am dormit decat 2-3 ore noaptea aia deoarece m-a durut burta incredibil de tare. In fine am dormit eu cat am dormit si apoi trezirea si in tura cu papucei in rucsac!! (premiera)
Sper sa apara si niste poze pe undeva.

marți, 6 septembrie 2011

Ursul Carpatin 2011


Iata-ma si la ce-a de-a 22-a editie a trofeului organizat de Caraiman Campina in poiana Golf din Poiana Tapului. S

Si-am plecat eu de-acasa, m-a luat un nene cu-n Camion care m-a lasat la pod, apoi dupa ce-am mers pana la Metro m-a luat alt nene cu-n camion, camion in care am stat 1 ora pe drum si 45 de minute 3km pe Valea Prahovei. Bun. Si-am ajuns in tabara, m-au intampinat George si Mitica apoi m-am intalnit si cu Soaca, Cornel, Nina si Iulian, fratele ei, la masina de fibra de sticla a lui Cornel :X

Incep sa dau telefoane ca n-aveam niciun fel de mancare dulce la mine, i-am fugarit pe oameni prin Brasov la supermarketuri sa-mi cumpere si mie de-ale gurii, de-ale sufletului si cam de-atat.


Vine noaptea, ajung si restul CPNT-istilor, Cornel, Andrei, Wanna, Ruxi, George 93 de tobe, Ciri mare, mic, Gogu, Pisi, Stef si sper ca n-am uitat pe nimeni. Ne punem corturile si apoi cuminti la foc, in fata scenei unde avea sa cante Titus si un tip, Avram parca. Cu Titus fiind obisnuiti, ne-a mai ramas sa-l ascultam pe tipul asta, om care ne-a cantat foaaarte fain. Dupa el s-a inchis sesiunea de cantece la boxe si au inceput chitarele sa se auda natural, neamplificat, cantand cantecele atotprezente pe munte. Pe la ora 2 am zis ca e timpul sa ma culc si eu. Cei din regularitate aveau testele teoretice la 7:30 iar noi incepeam orientarea la 11 - perfect, la prima vedere. De-abia de dimineata mi-am dat seama ca si eu trebuie sa fiu prezent la teste asa ca hai, trezirea la 7!


Mergem la teste, ma minunez de dificultatea acestora, in special de cea a testului de zona unde desi era despre munii in care am mers cel mai mult pe lumea asta, n-am stiut sa raspund la nicio intrebare - noroc cu echipa ca au raspuns ei la cateva.

Dupa teste, imi pleaca echipa, realizez ca sunt singur la orientare asa ca ma duc langa Cornel si Copila (Simina) si asa trece mai usor timpul pana la inceperea probei. In cele din urma, pe la ora 1, incepe si orientarea. Primul pleaca tipul de la ATGR, apoi Cornel, Paul, Lupulescu, Ionut, Oli si apoi eu. Scopul meu a fost clar de la inceput, sa ma tin dupa Oli si am sanse, altfel nu.

Si plec, alerg, ratacit, ajung intr-o poiana pe care o recunosc pe harta si incep sa caut. Caut, ajung in vale, mi-am dat seama ca nu era bine dar totusi trebuia sa caut pe undeva. Ma intalnesc cu tipul de la ATGR care cauta postul 2, imi zice ca primul e mai sus, incep sa caut mai sus, ma intalnesc cu mai multi, pana la urma ne-am strans 5 insi care cautam postul 1 iar eu eram cel mai avantajat pentru ca plecasem ultimul dintre ei. Si a gasit Lupulescu primul post, a strigat "uite-l ma" si in 4 secunde era coada acolo la capsat. Postul 2 l-am gasit aţă, ne-am reintalnit cu Oli acolo si apoi am inceput sa alergam spre postul 3. Lupulescu primul, eu al doilea, Oli al 3-lea apoi a venit Mitica si tipul de la ATGR. Ne imprastiem, gaseste Oli postul, facem coada la capsat si cand ajung si eu nu mai era Oli acolo asa ca ma iau dupa Lupulescu si incep sa caut. El cauta in jos, eu in sus pe vale, ajung la post si era si el acolo si...surpriza, si Ionut de la Carpatia. Crezand ca am plecat inaintea lui, mi-am pierdut orice speranta dar totusi am continuat. Urma postul 5, trebuia sa fie usor, pe un drum cu serpentine printr-un cartier din Sinaia, drum pe care pur si simplu am mers pentru ca nu mai puteam sa alerg (ingrijorat la maxim pentru crossul din ziua urmatoare). Ajung la post, calcand intr-o ditamai mlastina cu un picior care s-a colorat foarte frumos, capsez si apoi ii dau iar pe forestier pana cand incep sa-l vad pe Oli. Fix la post l-am prins si apoi am stabilit sa mergem pe drumul mai usor pana la postul 7. Zis si facut: ajung la forestier, incep sa alerg si il vad pe Ionut coborand, ajung la post, acolo era o apa minerala carbogazoasa din care am baut fara sa ezit, riscand sa-mi ia vantul foaia de concurs :)) . Incep sa cobor pe forestier si la curba ma uit pe harta si-mi dau seama ca am 2 variante: cea sigura - sa merg pe drum, ocolind destul de mult dar marindu-mi sansele de a gasi postul sau cea nesigura: sa-i dau drept prin padure, ca si cum as fi luat viza, doar ca n-aveam busola. Da, desigur, am ales hardway! Si am coborat prin padure, incercand sa ma orientez, am facut cateva ajustari de directie si ajung undeva, nu recunosteam pe harta unde sunt. Din stanga apare Lupulescu si de sus apare Oli care ar fi mers DIRECT in post dar a facut putin stanga vazandu-ma pe mine, care am iesit la 8 metrii de post. Fugim la el si apoi spre postul 9. Aici s-a vazut adevarata valoare si adevaratele diferente dintre noi 3: Lupulescu primul alerga non stop la deal la vale, nu conta, eu nu puteam sa ma tin dupa el. Traversam noi o vale destul de abrupta, iar in timp ce el urca malul eu l-am si pierdut. Am iesit la UN drum, eu am mers in jos, el venea de sus, alergam pe drum pana vedem tabara, realizam ca nu e bine, incepem sa-i dam la deal si realizam ca eram pe drumul gresit. Ne punem pe drumul cel bun, mergem in sus recunoastem muchia pe care trebuia sa fim, urcam si gasim postul, iar pe Oli langa post :))

Urma postul 10, ultimul. Lupulescu in fata, eu la mijloc, Oli ramane sa-si ia viza. Il pierd pe cel din fata, merg eu pe o directie ce credeam ca-i buna sa ajung la un reper pe care-l puteam recunoaste si doar il vad pe asta ca se repede dupa un copac la post. Bun, capsez si fug spre finish. Ajung si observ cu maxima bucurie ca sunt pe locul 3! fantastiiique! multumesc!


Apoi mergem si ne uitam la teoretice si vedem ca CPNT II a iesit pe locul 3 la meteo, locul I la alpinism si un rezultat final egal cu locul 3 - adica fantastic, tinand cont ca CPNT I e pe locul 2.

Ulterior, sunam lumea din regularitate si aflam ca Ciri a urcat traseul in 50 de secunde, Ciri mare in 1:20, iar Iulia e singura care a atins topul. Apoi facem cumva si trece timpul in asa fel incat atunci cand au sosit oamenii din regularitate eu m-am trezit. Apoi ne-am mai pus putin la somn, in timp ce toate cluburile de pe-acolo repetau, la noi ajungand toate sunetele posibile! Din cand in cand ne mai trezeam ca zicea unu' cum ca a inceput culturalul, dar eu nu, ca Batman, Batman, si ma puneam la somn. Cand au inceput cei de la Verde m-am trezit instantaneu si, alaturi de Ruxi, m-am teleportat fix la scena sa-i ascult iar George93deTobe a ramas sa doarma, ratand o magnifica seara. Si-am ascultat noi culturalele, l-am ascultat si pe-al nostru, la care am fost si eu pe scena, pentru prima oara imbracat normal (a trebuit sa tin foaia cu versurile pt chitaristi). In fine, s-a terminat si culturalul pe la 2, am mai stat putin dormind pe-acolo si m-am bagat apoi la somn - urma crosul de dimineata.

Si a venit dimineata, si am mers la cros si am iesit pe locul 6 :| - Cornel pe 4 si Andrei pe 7. Iulia pe primul loc si Ruxi pe locul 5.

A urmat premierea:CPNT I loc 2 CPNT II loc 6






Biserica Romana