miercuri, 2 noiembrie 2011

Trofeul Brasovului Editia X

Ok, hai sa mai scriu si eu ca vad ca toata lumea si-a facut blog, si-a reactivat blogul sau a reinceput sa scrie, iar eu m-am cam lasat. Ce sa-i faci, asa e cand esti acasa, ai calculator si te joci toata ziua. Am plecat spre Brasov joi pe la 3. L-am rugat pe frate-meu sa ma duca cu masina pana la iesirea din oras pentru ca apoi sa realizez ca mi-am uitat telefonul acasa. M-am tot gandit, sa-l sun sa mi-l aduca, sa nu-l sun...pana la urma am decis sa nu. Doar cand am ajuns la Brasov mi-am dat seama ca si daca as fi decis sa-l sun, n-as fi avut de pe ce telefon sa-l sun :)) Continuand, am prins un Golf 6 pana spre Ploiesti, am stabilit cu soferul ca raman la Podul Inalt si spre fericirea mea, a fost blocat drumul DN72 si a trebuit sa ocoleasca prin...Filipesti, asa ca m-a lasat la METRO :X De acolo am mers cu un nene, vai de el, Opel Astra Clasic Caravan I, in care am ascultat muzica religioasa de pe casete stricate. Ajuns la Brasov merg spre George si ma intalnesc cu el cand eu urcam si el cobora scarile blocului. Merem la Penny, luam de-ale gurii, incercam s-o convingem pe Ruxi sa vina instant la tren, nu reusim, ne impacam cu ideea ca mergem doar noi 2 si continuam: mancam niste mazare acasa si apoi o zbughim. La casa de bilete ne zice sa ne luam bilet din tren, zis si facut, ajungem in cele din urma si o luam la picior...si mergem, trec masini pe langa noi, ba n-au loc, ba sunt goale si nu ne iau, pana la urma un nene cu un Golf 1 da dovada de amabilitatea de a ne duce acolo unde mergea si el, adica la el acasa. De acolo am mai avut doar vreo 40-60 de minute de mers. Inainte, insa, am vazut pentru prima oara in viata asta, o broasca ce MERGEA! A fost un lucru mega inspaimantator, mai ales pentru ca am vazut-o la lumina lunii si a telefonului. Horror! Ajungem in cele din urma in Plaiul Foii, in tabara, bagam o tuica TARE, ceva slana, ceapa, paine impletita, ne intalnim cu Socatele, salutam lumea, asistam la sedinta tehnica, punem cortul si direct somn, urma o zi lunga.
Iata-ma acum, in octombrie, completand acest post inceput acum o luna:
Deci ne-am trezit dis de dimineata, am plecat a doua echipa, prima fiind CPNT I, am alergat cu George toata creasta ce era de traversat si am ajuns in Curmatura cu 2 ore inaintea tuturor echipelor. Aici mai trebuie precizat faptul ca batea vantul infiorator pe o parte a crestei si ca George era in pantaloni scurti cu o camera foto nefunctionala :)
Mnoh, ajungem la Curmatura, ne check-in-arim si pornim catre nicaieri: trebuia sa asteptam sa vina lumea, noi neavand cort. Am sunat echipa (adica pe Ruxi), am informat-o cum ca n-avem cort, ea era pe drum si pana la urma am dormit ... fix afara! :))
Treaba a fost foarte amuzanta in contextul in care toata ziua au fost nori deasupra si nu a curs nicio picatura de apa. Ne-am gandit sa ne improvizam un adapost dar pana la urma am abandonat ideea vazand ca se insenineaza cerul. Am cantat cu Titus cate ceva, cu altii cate altceva, i-am admirat pe ratacitii din traseu (li se vedea frontala intr-un loc in care nu trebuia sa se vada decat stanci abrupte si intunecate). Pana la urma au venit si ai nostrii noaptea tarziu, am baut cate-o bere courtesy of ©ornel dupa care a mers fiecare la cortul lui, exceptie facand echipa mea, care nu s-a obosit sa care cort :))
Light am vrut, frig am primit :D Initial, am fost doar eu cu George, dupa care, cand Ruxi a vazut ca n-are loc in cort la breze, a decis sa doarma si ea intre noi. Eu la o margine, George la alta, fiecare s-a acoperit cum a stiut mai bine, ca in final tot rau se ne fie:))
Cel putin mie mi-a fost rau - am avut o durere stomacala pana pe la 12 noaptea dupa care pe la 3 a inceput sa-mi fie frig, astfel ca m-am trezit mai tare (in intregime) ca niciodata.
Dar ne-am trezit, am mers la verificarea echipamentului, proba la care am gafat impardonabil, mai rau ca niciodata: verifica nenea trusa, George aproape ca-l pacaleste cum ca am avea pipa Guedel iar eu sar "Cum?!?! Avem pipa Guedel? Ce tare" la care nenea se uita mai bine, si zice ca nu, aia nu e pipa :) Astfel am pierdut proba de regularitate si probabil ceva premii simbolice.
In fine, pornim la drum, banda albastra, primii din nou, ne miscam mai incet decat in ziua precedenta dar tot primii ajungem la Ref. Diana, finishul probei de regularitate.
Probabil am uitat sa precizez ca in a noastra mica dar frumoasa echipa, am avut doi agenti triple x, sau mai amuzant zis doi oameni XXX :)) si nu, nu vine de la romanicul numar 30 ci de la faptul ca atunci cand a trebuit sa completam daca participam la orientare, cros si cocotz, amandoi am bifat cate-un x in dreptul fiecarei probe, devenind astfel singurii XXXi din concurs :D
Deci de la Diana mergem la cocotz, sa vedem ditamai peretele total lipsit de prize (la prima vedere), in cazul baietilor, si o fisura draguta in cazul fetelor. Mnoh, luam papucei, bocancei, ce apucam si incepem sa urcam. Eu tremuram de la primul metru iar Ruxi, usor, usor, ajungea din ce in ce mai sus si mai repede ca mine. Cand am reusit si eu sa urc 3-4 metrii, Ruxi deja ajunsese in Top si toata lumea o felicita in timp ce pe mine ma grabeau toti cum ca nu am timp sa ajung in top iar eu total deconectat vorbeam cu ei in panica mea. Pana la urma mi-au oprit timpul la 1 metru distanta de TOP dupa care m-au lasat sa il ating. In clasamentul provizoriu eram pe primul loc dar urmau totusi Ciri, Titusi, nume mari adica.
Coborand de la escalada, le uram succes baietilor si fetelor si apoi ii asteptam pentru a merge la orientare, pana aproape de Coltii Chiliilor. In drumul spre orientare avea loc si o miniproba surpriza care consta in a ne lasa intepati de catre cateva viespi ce s-au cuibarit fix in poteca spre chilii. Eu am primit o intepatura, Dani Copilutu 2, si in rest cate una parca, dupa care ne intalnim cu Gorj Team care s-au ales cu mult mai multe. Odata ajunsi la si intampinati de Oli si inca cineva de la start ne lasam bagajele, ne vorbim fiecare de ce se teme si apoi pornim, fiecare pe traseul lui.
Orientare inseamna alergare! Run blue, run!
Primul a plecat Cornel, apoi Dani Lupulescu si apoi eu. La primul post, la fel ca la Caraiman, m-am intalnit cu Dan si am tot incercat sa-l urmaresc dar n-am reusit, avand un ritm infinit mai bun ca al meu. In sfarsit, am alergat eu, am luat toate posturile, am savurat din plin orientarea, am injurat si-am blestemat faptul ca nu mai sunt in stare sa alerg ca un sportiv ci doar ca un handicapat, dar dupa toate astea am ajuns la final cu un zambet permanent si netransparent pe buze. Am aflat ca sunt pe locul 3 si cam asa va ramane treaba si apoi am venit cu duba pana in tabara unde ne-am bagat degraba la proba surpriza. Proba surpriza oficiala consta intr-o recapitulare a tuturor celor 10 trofee ce le-a organizat FDC-ul.

Am alergat de colo colo cu Soaca in echipa, am cantat o strofa a imnului national, l-am carat pe Soaca in carca prin apa, l-am facut roaba, si multe alte chestii superfaine. La finalul probei ajungeai sa faci un rebus in 3 minute cu cuvinte cheie din tot traseul, cuvinte pe care n-am reusit sa ni le aducem aminte.

Mnoh, am terminat si proba aia pana la urma si m-am dus direct la somn, intrucat aveam o poezie de zis si vroiam sa rezist. De fapt eram prea obosit sa mai vreau sa fac ceva si mnoh...lenea

M-am trezit panicat pe la 11 si am luat-o pe Ruxi sa ma ajute sa repet si...a iesit magnific, m-am incurcat de numai 2 ori zicand cea mai frumoasa poezie din lume : Dilema, de George Toparceanu. Chiar trebuie sa fac rost de filmarea aia!

Noi am fost ultimul program cultural astfel ca...foc, cantece, bautura, dimineata :))
Cross....JALE! JALE!
A fost primul cross la care am avut ambitia sa nu cedez - ma bateam cu omul de pe penultimul loc si am reusit sa nu il cedez. slab slab slab dar frumos frumos frumos.

Agentii XXX ( Triple X)
 Si faza cu ochii, magnifica
 Da, de-aia avem chestii dinalea pe cap!
 Run Forestilor, fugiti!


La clasamente, ce sa vezi, CPNT I pe primul loc, CPNT II pe locul 2! Felicitari echipa! felicitari!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana