marți, 21 septembrie 2010

Valea Costilei - cea mai frumoasa vale de abrupt de pana acum

Da.

Miercuri, am aflat de la Ileana ca sambata urma sa merg pe Valea Costilei, nestiind absolut nimic despre aceasta. Interesant sau nu, mai tarziu putin m-a sunat Bogdan sa ma intrebe daca vrea sa mergem la o tura pe munte in weekend...si a acceptat sa mearga cu noi.

Ah..da...toata saptamana m-am uitat la filme, m-am jucat DotA si seara am mers cu Cristi, B, Victor si Scrix la baschet. How 'bout that relaxation?

And off we go!

Eu anuntasem ca merg cu ocazia pana-n Busteni. M-am trezit la 5, am vazut ca afara e bezna, mi-am facut bagajul si-am plecat. La 5 minute de la plecare mi-am adus aminte ca nu am luat banii sa ii dau lui Bogdan si am observat si faptul ca trecea o masina la 5 minute pe drum.
Am decis sa ma intorc, cu ocazia asta mi-am luat si mancare de-acasa si am decis ca voi merge cu Nicusor :-<

La ora stabilita am ajuns eu si Nicu Posta acolo, Nicusor vreo 25 de minute mai tarziu and off we go! Ajungem in Fieni, culegem niste nuci si apoi ii dam spre Busteni.
Nu aveam idee la ce sa ma astept de la Valea Costilei, nici nu auzisem de ea ca traseu (fie el alpin) vreodata si in plus, fiind traseu de 1B, insemna ca e putin cam dificila deci si mai mult mister...uuu...

Am ajuns in Busteni, am oprit la Caminul Alpin, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat in sus, nu inainte de a ma intoarce din drum pentru a-mi cumpara niste dulciuri! De data asta mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Refugiul Costila. Acolo am stat, am facut niste poze si apoi, am urcat mai departe exact pe valea de langa refugiu, da, aia e Valea Costilei :D

Nici nu ma mai chinui sa pun pozele pe blog, e mult prea greu. O sa incerc sa le asez pe picasa, sper!

Si urcam noi urcam, eram extaziat, am stat in acel extaz vreo ora-doua, at least! Dupa acest ragaz, ne-am separat pentru ceva vreme, majoritatea nereusind sa urce pe o saritoare (nici eu de altfel, am apelat la o cordelina cu care m-a tras Gabi).

Dupa vreo cateva ore, nu am idee cate, am inceput sa constientizez oboseala, pana atunci anesteziata de entuziasm, si sa nu mai fiu atat de sprinten precum eram la inceput, deja zici ca-s mos la 70 de ani...pe vremea mea...

In fine, am ajuns sus, in acea mare palnie, am mers pe deasupra peretelui Vaii Albe si ne-am oprit la masa, cantat la multi ani Ilenei si dezbateri/vot. Din vot a reiesit ca vom cobori pe Brana Aeriana, fapt ce l-a scandalizat pe BogdaM, infricosat de marturia mea de-acolo. Pana la urma am coborat pe Brana, safe and sound. Din nou, coborarea a parut infinit mai lunga decat urcarea, mai ales din cauza ca vremea nu era deloc favorabila, slava "computerului" ca n-a plouat.

Intre timp ne-a prins si noaptea, ajunsi aproape de Busteni am bajbait dupa luminile din oras si am reusit sa ajungem...la o strada. De acolo, dai, cauta oameni, vorbeste cu ei, intreaba-i, ca pana la urma sa aflii ca strada pe care am iesit era cea din spatele Caminului Alpin, doar ca noi am facut stanga, in loc de dreapta ;))

Ne-am luat la revedere de la Brasoveni si ne-am indreptat spre casa. In Fieni am mai oprit pentru a mai gusta cate ceva de pe la Ileana de pe-acasa, in speta peste, fasole, prajituri, tort, niste Metin II cu Mihnea si...cateva cantece de suflet interpretate de cine altul...David Mălăuţ.

In drumul spre casa...m-a cam luat somnu'! Dar m-am trezit la calea ferata, ceea ce e bine.

Noapte buna!

P.S. Iata si cateva poze din tura

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana