duminică, 4 ianuarie 2015

Prima tura din an

Voi incepe prin a spune ca aceasta intitiativa ii apartine lui Razvan Murariu, ca se afla la a 4-a editie si eu ma aflu la a doua participare.

Suficient cu vorbele mari, incepem sa prezentam faptele:
Am plecat la 8:10 din Brasov, 5 persoane cu 2 masini. Oh, vai, Clubul pentru Protectia Naturii si Turism merg 5 oameni cu 2 masini...


Da, pentru ca aveam in plan o traversare a muntilor Persani, de la drumul ce leaga Varghis de Satul Nou, pana in Racos, urmand traseul marcat cu cruce albastra.

Ce-i drept, crucea albastra duce in Augustin, insa cum noua ne place sa ne chinuim, am lasat prima masina in Racos iar cu cea de-a doua am mers pana la inceputul traseului, adica in pasul Hoghimas.
am facut cumva de-am reusit sa intram in traseu la ora 11:10, iar in prima jumatate de ora ne-am ratacit (pierdut de marcaj) de 2 ori. Mai departe, am incercat din greu sa ne tinem de marcaj, alte repere neavand in padurea foarte densa si foarte tanara sau in poienile uriase pline doar de...ceata.

Dupa 5 ore de mers, adica pe la ora 4, inca nu facusem jumatate din tura iar dupa inca o tura, in bezna, ne aflam la intrarea unei vai pe care eu simteam ca nu are rost sa mergem, alternativa fiind ocolirea ei. Oricum, harta este foarte veche si nu stiu daca natura a respectat-o atata amar de vreme.

In fine, proaspat devenita tură de noapte a inceput sa ne plimbe prin poieni luminate minunat de plina lună de deasupra, bineinteles, lipsite de marcaj sau cu marcajul ascuns de vegetatia tanara. 

Totul a fost la superlativ in aceasta tura, in acesti munti care nu cred ca au nimic superlativ in ei: atmosfera, baietii cu schiurile carate-n brate si-n spate, temperatura, zapada, ninsoarea, ceata, luna, mancarea, dulciurile, vorbele, insa cea mai faina a fost starea de spirit: am fost veseli si am ras de soarta turei si de ora de ajungere acasa tot timpul.

Astfel, intoarcerea a ajuns din "poate ajung seara in oras sa beau cu colegii o bere" in "poate ajungem pana rasare soarele" astfel ca la ora 2:20 intram in casa. Prefer sa las harta cu traseul sa vorbeasca mai multe si, bineinteles, pozele:


Curajosii de anul acesta au fost: Cezar, Razvan, Catalina, Ionut (pe schiuri) si George (tot pe schiuri)









































sâmbătă, 26 iulie 2014

A short series of unfortunate events

Asta-i o scurta poveste a unei intamplari, sa-i zicem amuzanta, dar costisitoare. Evident totul este relativ.

Incepe cam asa:

Am ajuns acasa de la Marathon 7500, am zis sa mancam ceva, insa am constatat ca nu aveam paine... si de aici a inceput totul. Evident ca nu avea nimeni atata chef de mers incat sa se duca sa ia paine asa ca am dat cu banul, the simplest possible way to choose who goes.

Inainte sa dam cu banu, adica in timp ce-l cautam, eu ziceam ca niciodata nu castig la aruncatul banului, George la fel, astfel ca am ajuns sa fim fericiti ca-l aruncam. Si mai mare mi-a fost fericirea cand am vazut ca am castigat si el trebuie sa mearga dupa paine. In toata bunatatea mea, am zis sa fac si eu ceva util, sa arunc piersica stricata din cosul de fructe... si de aici a inceput totul.

Am luat-o, am tintit galeata de gunoi si-am vazut ca nu are punga de gunoi.
Am cautat punga de gunoi am intins-o am asezat-o-n galeata.
Apoi cand sa o arunc ma gandesc ca nu are rost sa irosesc un sac de gunoi cu o piersica ce are de gand sa se imputa.
Idee creata: George tocmai a iesit pe usa, hai sa-i arunc lui piersica sa o arunce el la pubela, ca doar e-n fata blocului.
Incerc sa deschid geamul insa acesta nu vreie sa se deschida in partea de sus, asa ca pun mana si sus, sa nu-l stric.
Pana la urma reusesc sa il deschid si dupa ce fac asta bubuie ceva, ca un bec spart.
Pentru o secunda n-am stiut ce e, apoi am simtit apa la picioare...

Ce sa vezi, George umblase cu visinata si-a amestecat zaharul din ea si-a pus-o la geam, la soare, eu n-am remarcat-o in graba mea...

Si-asa s-au dus 1 kg de visine, un litru de alcool dublu rafinat, si-o damigeana de 13.5 RON pe care inca n-am platit-o... totul pentru a nu irosi un sac de gunoi mai devreme de termen.

Si ca toate sa fie frumoase, proaspat ajunsi acasa din munti, a pornit George PC-ul, a deschis YouTube-ul, si primul videoclip ce i-a sosit in feed a fost un Vsauce (recomand), in care explicau baietii teoria aruncarii banului.

Super!

luni, 31 martie 2014

Tabara de Iarna CPNT 2014

Nu-i tocmai cea mai lunga sau cea mai reusita tabara de pana acum, insa nu s-a lasat cu nimic mai prejos fata de altele, mai ales tinand cont ca nu prea a fost iarnă iarna asta.

Pentru mine a inceput foarte simplu, vineri dupa munca, țup in masina si direct spre Babarunca, sau ma rog, Kaufland si apoi Babarunca.

Acolo cand am ajuns am gasit oameni tineri, frumosi si plini de voie buna. In ordine aleatorie: Bianca, Silviu, Tibi, Bogdan, Cornel mare, Cornel mic, Irina, Denisa, Marius, Mircea si sigur am uitat pe cineva. Noi in masina am venit cu Manu, Ovidiu si Grasa.

N-a durat foarte mult, 1-2 beri numa', si lumea deja se baga la culcare, izbitor de asemanator cu o tabara de iarna autentica. Din cate intelesesem, oamenii mersera in orientare si pe viza si pe harta (si le-a pregatit Cornel o orientare zdravana, de vreo ora) si aveau tot dreptul sa fie obositi. Mi se pare ca am si mancat, insa  pe-asta n-o mai tin bine minte. In fine, incredibil sau adevarat, lumea se baga la somn, si ma bag si eu - sub masa.

Bun, vine dimineata, eu nu stiam ce planuri are lumea, insa se parea ca ar dori sa mearga in tura, astfel ca la 8 eram treziti iar la 9:10 chiar eram in traseu spre Varful Ciucas. Incredibil, totul se desfasura cu o precizie uluitoare si cu o seriozitate iesita din comun, probabil datorita prezentei autoritare a domnului presedinte Dobrinoiu.

Si-am mers in tura domn'le, si Vf. Ciucas nu era chiar aproape, ba chiar de-abia il zareai la o distanta zdravana de locul de plecare.
Adica acolo, la mama naibii!
Dar am mers
Si-am admirat floricelele
Pentru Ruxandra unele
Si-am dat de zapada, moment in care unii s-au speriat (glumesc) si s-au retras la cabana, nu inainte de a le arata cum se face o oprire in piolet.
Foarte frumos si civilizat a ascultat lumea cursul de oprire in piolet si in bat predat de Manu.
Nu stiu daca-s GIF-uri astea sau video-uri, dar is funny.
Si educative

Si faaaineee!
Aici eram iesiti deja in culme si m-am oprit sa filmez intr-un loc in care banuiam ca o sa alunece cineva, si a alunecat, dar nu atat de tare precum credeam eu.
Si cam gata cu zapada, ca doar am ajuns la altitudine - am ajuns  la un drum foarte fain de bita.
IOLA munte adica, la Ciucas, cam ca berea, asa.

O curiozitate satisfacuta de mine si Mircea, ne-am suit la mama naibii sa vedem ce-i asta
...si era un muschi mucegait sau ceva.
Buun. Apoi veni seara, si veni salvamontul, si ne predara un curs de prim ajutor nemedical. Foarte frumos si instructiv si m-a amuzat foarte tare faptul ca Adi (salvamontistul) avea mari emotii cand ne preda asta.
Apoi, mai de bine, mai de rau, iar ne-am bagat la somn ;))
Si vine dimineata, duminica adica.
Si-au pregatit baietii atelierul de TSA, cu o urcare pe coarda, o traversare si o coborare, totul la altitudini mici, la refugiul din Babarunca.

Salut Mircica.

Inainte de acestea, insa, a avut loc proba de orientare pentru cei sositi mai tarziu. Eu n-am poze de la orientare, de fapt le am dar sunt acasa iar eu sunt la scoala scriind acest articol: ideea e ca duminica dimineata, cei care n-au facut deja proba de orientare (pe harta), au putut merge. Si cum sa nu mergem? Eu am plecat primul parca, fara preview la harta, START. Pantaloni scurti, noii adidasi, si o ploaie foarte foarte marunta.

Eu n-am poze de la orientare, de fapt le am dar sunt acasa iar eu sunt la scoala scriind acest articol: ideea e ca duminica dimineata, cei care n-au facut deja proba de orientare (pe harta), au putut merge. Si cum sa nu mergem? Eu am plecat primul parca, fara preview la harta, START. Pantaloni scurti, noii adidasi, si o ploaie foarte, foarte marunta. Pretendentii la locul I - Braneanu si Scrici, pretendenti la locul II, Eu, Manu, Adi (Salvamontistul). Pretendenti la celelalte locuri, Ovidiu si nu mai tin minte cine altcineva.

Am plecat, am avut parte de cea mai reusita orientare din viata mea (adica aproape), dar tinand cont ca este prima castigata, este cea mai reusita. I-am batut pe principalii pretendenti rau de tot, adica eu am scos 27 minute parca, si ei de la 40 in sus. Deci supeeerb!

Acum, problema e ca a urmat ceva nu prea placut: plecarea :-<
Si ne-am adunat acasa la mine, dar doar cativa, si-am jucat Carcassone. Cu extensie!


Dar da, frumos, a 4-a tabara de iarna (daca nu a 5-a, nu mai tin minte daca la Cuca am fost de 2 sau 3 ori) la care particip (am ratat numai una). Frumos.

La vita e bella.

Biserica Romana