Asta-i o scurta poveste a unei intamplari, sa-i zicem amuzanta, dar costisitoare. Evident totul este relativ.
Incepe cam asa:
Am ajuns acasa de la Marathon 7500, am zis sa mancam ceva, insa am constatat ca nu aveam paine... si de aici a inceput totul. Evident ca nu avea nimeni atata chef de mers incat sa se duca sa ia paine asa ca am dat cu banul, the simplest possible way to choose who goes.
Inainte sa dam cu banu, adica in timp ce-l cautam, eu ziceam ca niciodata nu castig la aruncatul banului, George la fel, astfel ca am ajuns sa fim fericiti ca-l aruncam. Si mai mare mi-a fost fericirea cand am vazut ca am castigat si el trebuie sa mearga dupa paine. In toata bunatatea mea, am zis sa fac si eu ceva util, sa arunc piersica stricata din cosul de fructe... si de aici a inceput totul.
Am luat-o, am tintit galeata de gunoi si-am vazut ca nu are punga de gunoi.
Am cautat punga de gunoi am intins-o am asezat-o-n galeata.
Apoi cand sa o arunc ma gandesc ca nu are rost sa irosesc un sac de gunoi cu o piersica ce are de gand sa se imputa.
Idee creata: George tocmai a iesit pe usa, hai sa-i arunc lui piersica sa o arunce el la pubela, ca doar e-n fata blocului.
Incerc sa deschid geamul insa acesta nu vreie sa se deschida in partea de sus, asa ca pun mana si sus, sa nu-l stric.
Pana la urma reusesc sa il deschid si dupa ce fac asta bubuie ceva, ca un bec spart.
Pentru o secunda n-am stiut ce e, apoi am simtit apa la picioare...
Ce sa vezi, George umblase cu visinata si-a amestecat zaharul din ea si-a pus-o la geam, la soare, eu n-am remarcat-o in graba mea...
Si-asa s-au dus 1 kg de visine, un litru de alcool dublu rafinat, si-o damigeana de 13.5 RON pe care inca n-am platit-o... totul pentru a nu irosi un sac de gunoi mai devreme de termen.
Si ca toate sa fie frumoase, proaspat ajunsi acasa din munti, a pornit George PC-ul, a deschis YouTube-ul, si primul videoclip ce i-a sosit in feed a fost un Vsauce (recomand), in care explicau baietii teoria aruncarii banului.
Super!
