Asta-i o scurta poveste a unei intamplari, sa-i zicem amuzanta, dar costisitoare. Evident totul este relativ.
Incepe cam asa:
Am ajuns acasa de la Marathon 7500, am zis sa mancam ceva, insa am constatat ca nu aveam paine... si de aici a inceput totul. Evident ca nu avea nimeni atata chef de mers incat sa se duca sa ia paine asa ca am dat cu banul, the simplest possible way to choose who goes.
Inainte sa dam cu banu, adica in timp ce-l cautam, eu ziceam ca niciodata nu castig la aruncatul banului, George la fel, astfel ca am ajuns sa fim fericiti ca-l aruncam. Si mai mare mi-a fost fericirea cand am vazut ca am castigat si el trebuie sa mearga dupa paine. In toata bunatatea mea, am zis sa fac si eu ceva util, sa arunc piersica stricata din cosul de fructe... si de aici a inceput totul.
Am luat-o, am tintit galeata de gunoi si-am vazut ca nu are punga de gunoi.
Am cautat punga de gunoi am intins-o am asezat-o-n galeata.
Apoi cand sa o arunc ma gandesc ca nu are rost sa irosesc un sac de gunoi cu o piersica ce are de gand sa se imputa.
Idee creata: George tocmai a iesit pe usa, hai sa-i arunc lui piersica sa o arunce el la pubela, ca doar e-n fata blocului.
Incerc sa deschid geamul insa acesta nu vreie sa se deschida in partea de sus, asa ca pun mana si sus, sa nu-l stric.
Pana la urma reusesc sa il deschid si dupa ce fac asta bubuie ceva, ca un bec spart.
Pentru o secunda n-am stiut ce e, apoi am simtit apa la picioare...
Ce sa vezi, George umblase cu visinata si-a amestecat zaharul din ea si-a pus-o la geam, la soare, eu n-am remarcat-o in graba mea...
Si-asa s-au dus 1 kg de visine, un litru de alcool dublu rafinat, si-o damigeana de 13.5 RON pe care inca n-am platit-o... totul pentru a nu irosi un sac de gunoi mai devreme de termen.
Si ca toate sa fie frumoase, proaspat ajunsi acasa din munti, a pornit George PC-ul, a deschis YouTube-ul, si primul videoclip ce i-a sosit in feed a fost un Vsauce (recomand), in care explicau baietii teoria aruncarii banului.
Super!
sâmbătă, 26 iulie 2014
luni, 31 martie 2014
Tabara de Iarna CPNT 2014
Nu-i tocmai cea mai lunga sau cea mai reusita tabara de pana acum, insa nu s-a lasat cu nimic mai prejos fata de altele, mai ales tinand cont ca nu prea a fost iarnă iarna asta.
Pentru mine a inceput foarte simplu, vineri dupa munca, țup in masina si direct spre Babarunca, sau ma rog, Kaufland si apoi Babarunca.
Acolo cand am ajuns am gasit oameni tineri, frumosi si plini de voie buna. In ordine aleatorie: Bianca, Silviu, Tibi, Bogdan, Cornel mare, Cornel mic, Irina, Denisa, Marius, Mircea si sigur am uitat pe cineva. Noi in masina am venit cu Manu, Ovidiu si Grasa.
N-a durat foarte mult, 1-2 beri numa', si lumea deja se baga la culcare, izbitor de asemanator cu o tabara de iarna autentica. Din cate intelesesem, oamenii mersera in orientare si pe viza si pe harta (si le-a pregatit Cornel o orientare zdravana, de vreo ora) si aveau tot dreptul sa fie obositi. Mi se pare ca am si mancat, insa pe-asta n-o mai tin bine minte. In fine, incredibil sau adevarat, lumea se baga la somn, si ma bag si eu - sub masa.
Bun, vine dimineata, eu nu stiam ce planuri are lumea, insa se parea ca ar dori sa mearga in tura, astfel ca la 8 eram treziti iar la 9:10 chiar eram in traseu spre Varful Ciucas. Incredibil, totul se desfasura cu o precizie uluitoare si cu o seriozitate iesita din comun, probabil datorita prezentei autoritare a domnului presedinte Dobrinoiu.
Si-am mers in tura domn'le, si Vf. Ciucas nu era chiar aproape, ba chiar de-abia il zareai la o distanta zdravana de locul de plecare.
Adica acolo, la mama naibii!
Dar am mers
Si-am admirat floricelele
Pentru Ruxandra unele
Si-am dat de zapada, moment in care unii s-au speriat (glumesc) si s-au retras la cabana, nu inainte de a le arata cum se face o oprire in piolet.
Foarte frumos si civilizat a ascultat lumea cursul de oprire in piolet si in bat predat de Manu.
Nu stiu daca-s GIF-uri astea sau video-uri, dar is funny.
Si educative
Si faaaineee!
Aici eram iesiti deja in culme si m-am oprit sa filmez intr-un loc in care banuiam ca o sa alunece cineva, si a alunecat, dar nu atat de tare precum credeam eu.
Si cam gata cu zapada, ca doar am ajuns la altitudine - am ajuns la un drum foarte fain de bita.
IOLA munte adica, la Ciucas, cam ca berea, asa.
O curiozitate satisfacuta de mine si Mircea, ne-am suit la mama naibii sa vedem ce-i asta
...si era un muschi mucegait sau ceva.
Buun. Apoi veni seara, si veni salvamontul, si ne predara un curs de prim ajutor nemedical. Foarte frumos si instructiv si m-a amuzat foarte tare faptul ca Adi (salvamontistul) avea mari emotii cand ne preda asta.
Apoi, mai de bine, mai de rau, iar ne-am bagat la somn ;))
Si vine dimineata, duminica adica.
Si-au pregatit baietii atelierul de TSA, cu o urcare pe coarda, o traversare si o coborare, totul la altitudini mici, la refugiul din Babarunca.
Salut Mircica.
Inainte de acestea, insa, a avut loc proba de orientare pentru cei sositi mai tarziu. Eu n-am poze de la orientare, de fapt le am dar sunt acasa iar eu sunt la scoala scriind acest articol: ideea e ca duminica dimineata, cei care n-au facut deja proba de orientare (pe harta), au putut merge. Si cum sa nu mergem? Eu am plecat primul parca, fara preview la harta, START. Pantaloni scurti, noii adidasi, si o ploaie foarte foarte marunta.
Eu n-am poze de la orientare, de fapt le am dar sunt acasa iar eu sunt la scoala scriind acest articol: ideea e ca duminica dimineata, cei care n-au facut deja proba de orientare (pe harta), au putut merge. Si cum sa nu mergem? Eu am plecat primul parca, fara preview la harta, START. Pantaloni scurti, noii adidasi, si o ploaie foarte, foarte marunta. Pretendentii la locul I - Braneanu si Scrici, pretendenti la locul II, Eu, Manu, Adi (Salvamontistul). Pretendenti la celelalte locuri, Ovidiu si nu mai tin minte cine altcineva.
Am plecat, am avut parte de cea mai reusita orientare din viata mea (adica aproape), dar tinand cont ca este prima castigata, este cea mai reusita. I-am batut pe principalii pretendenti rau de tot, adica eu am scos 27 minute parca, si ei de la 40 in sus. Deci supeeerb!
Acum, problema e ca a urmat ceva nu prea placut: plecarea :-<
Si ne-am adunat acasa la mine, dar doar cativa, si-am jucat Carcassone. Cu extensie!
Dar da, frumos, a 4-a tabara de iarna (daca nu a 5-a, nu mai tin minte daca la Cuca am fost de 2 sau 3 ori) la care particip (am ratat numai una). Frumos.
La vita e bella.
miercuri, 26 februarie 2014
Scurta poveste cu Doamna Sava
Va intrebati cine-i doamna Sava?
Pai este doamna Profesor Universitar Doctor Rodica Sava, profa de Desen Tehnic si Geometrie Descriptiva, deci unul din primii ingineri pe care ii intalnesti in facultate (restul fiind ba chimisti, ba matematicieni, and so on).
A fost profa care ne-a spus cel mai insistent, pe langa a ne invata, ca este singura materie din an care iti trebuie si dupa ce termini facultatea. Cred ca am fost singurul din grupa mea care a obtinut 10 la ambele materii facute cu dansa, cu toate ca transformarea din 9 in 10 la desen tehnic a fost cam cersita (nemeritata).
In fine, care-i povestea cu ea?
Veneam astazi de la munca, pedalam inspre scoala pe strada Mihai Viteazul si (cu noii ochelari pe ochi, deci vedeam perfect) vad o persoana pe trotuarul opus care seamana destul de mult cu profa in cauza. Dupa ce ma apropii de ea mai mult, imi dau seama ca nu este ea, insa atunci incep filmele cu ce reactie as fi avut daca ar fi fost ea.
In imaginatia mea, cu o replica respectuoasa, eventual o mana ridicata as striga-o si i-as spune, "Doamna Sava, tot respectul!" Pur si simplu, e genul ala de om care-ti castiga respectul prin firea sincera si bunatate. In fine, au tinut ceva vreme filmele acestea cu variatiuni pe aceiasi tema, cum i s-ar parea ei o astfel de activitate, cum m-as opri sau intoarce sa-i spun vreo doua vorbe de respect si tot asa. Peste vreo 200-500 de metrii, atent la drum, vad ca un pieton cu un caine incepe sa traverseze strada, astfel ca ma grabesc sa nu il prind pe trecere.
Bun, si care-i morala?
Morala-i ca pietonul era domna Sava si eu n-am avut curaj sa-i spun cele repetate cu 2-3 minute inainte obsesiv in gand.
Morala-i ca aceiasi lipsa de curaj o am si cand vad oameni aruncand chistoace pe jos si ma ascund dupa motivul ca n-am 1.9m si 100 de kile sa ma duc sa le zic una-doua.
Morala-i frumoasa, dar urata!
Spor!
Pai este doamna Profesor Universitar Doctor Rodica Sava, profa de Desen Tehnic si Geometrie Descriptiva, deci unul din primii ingineri pe care ii intalnesti in facultate (restul fiind ba chimisti, ba matematicieni, and so on).
A fost profa care ne-a spus cel mai insistent, pe langa a ne invata, ca este singura materie din an care iti trebuie si dupa ce termini facultatea. Cred ca am fost singurul din grupa mea care a obtinut 10 la ambele materii facute cu dansa, cu toate ca transformarea din 9 in 10 la desen tehnic a fost cam cersita (nemeritata).
In fine, care-i povestea cu ea?
Veneam astazi de la munca, pedalam inspre scoala pe strada Mihai Viteazul si (cu noii ochelari pe ochi, deci vedeam perfect) vad o persoana pe trotuarul opus care seamana destul de mult cu profa in cauza. Dupa ce ma apropii de ea mai mult, imi dau seama ca nu este ea, insa atunci incep filmele cu ce reactie as fi avut daca ar fi fost ea.
In imaginatia mea, cu o replica respectuoasa, eventual o mana ridicata as striga-o si i-as spune, "Doamna Sava, tot respectul!" Pur si simplu, e genul ala de om care-ti castiga respectul prin firea sincera si bunatate. In fine, au tinut ceva vreme filmele acestea cu variatiuni pe aceiasi tema, cum i s-ar parea ei o astfel de activitate, cum m-as opri sau intoarce sa-i spun vreo doua vorbe de respect si tot asa. Peste vreo 200-500 de metrii, atent la drum, vad ca un pieton cu un caine incepe sa traverseze strada, astfel ca ma grabesc sa nu il prind pe trecere.
Bun, si care-i morala?
Morala-i ca pietonul era domna Sava si eu n-am avut curaj sa-i spun cele repetate cu 2-3 minute inainte obsesiv in gand.
Morala-i ca aceiasi lipsa de curaj o am si cand vad oameni aruncand chistoace pe jos si ma ascund dupa motivul ca n-am 1.9m si 100 de kile sa ma duc sa le zic una-doua.
Morala-i frumoasa, dar urata!
Spor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)