Tabara de vara CPNT 2010

Gata, am ajuns acasa si, ce e cel mai important, m-am apucat sa updatez chestiile pe blog.

Dupa cum spuneam, am ajuns in tabara luni seara, dupa ce m-am ratacit pe dealuri putin, cautand-o pe mama lui Smendre. In tabara erau doar Otilia cu Claudiu... apoi am asteptat, am asteptat...pana la urma...somn!

Pe la 11 ma trezeste Smendre cum ca "am venit", stam la foc si apoi somn direct.
Trezirea a fost perfect (ne)programata, tocmai pe la 9 si ceva, iar plecarea a fost in jur de ora 11 cu directia pestera liliecilor (sau lilieci sau cu lilieci). Mergem pe langa apa vreo 45 minute si dam de-o poiana (in care ei mai fusesera odata), ne descaltam, trecem apa, ne incaltam, cataram pana la intrarea in pestera si apoi ne descaltam iar sa ne imbracam in hainele de pestera (adica cele de scandal).

Despre pestera asta pot spune ca mi-a placut, nu in mod special dar mi-a placut. A avut portiuni foarte lungi de târâş din care ieseai intr-o camera mica mica dupa care urma iarasi o portiune de târâş. Dupa ceva timp de mers asa, am ajuns intr-o camera de de-abia incapeam 7 insi in ea si...eram mici, respiram greu si-am decis sa ne intoarcem. La iesire, ii gasim pe Bejanei, pe Pupaza, Luci si pe Smendre Jr. (Bogdan), incercand sa ne fure bagajele...eram cumva uimiti de cat de curati erau...
Dupa, am coborat din pestera dar doar pana la faleza de catarat unde ne-au facut o demonstratie Bejan si Dani.

Dupa asta ne-am intors impreuna, mai cu, mai fara frontale pana la tabara unde am mancat si-am stat la foc.

Chestia cel putin ciudata, cel putin in cadrul CPNT, este ca la focul de tabara discutam despre legende romane, carti, filme si adevaruri istorice.


Trecand la ziua a doua...aceasta ne-a prins pe-un traseu frumos, insorit si plin de mure...si traseul si stomacul.

Am ajuns la Pestera Comarnic, am continuat pe un terasament de cale ferata, foarte vechi, am trecut printr-un tunel si am ajuns la un pod de fier foarte impresionant. Vreo 30 de metrii lungime si vreo 20 inaltime fata de apa pe care o traversa. Culoare rosie ca Golden Gate si...ce sa vezi...a trebuit sa-l trecem :X.

aici trebuie sa adaug faptul ca Jeko (the dog) se grabea de mama focului iar Claudia nu mai putea de frica si mergea ca melcul... aici este surprinsa o tentativa de depasire pe barna!
Dupa pod am mai mers ceva prin padurea-ntunecata unde soare nu era si deci nici canicula nu, si am ajuns la un pom ... in cele din urma.

Daca nu pare extraordinar ganditi-va ca el este in vale iar pomul de langa el...in deal





:) este un sequoia care, curios, nu apare pe sequoia.ro desi este foarte mare, foarte frumos, dar mai ales, impresionant!

Din ziua 3 nu am poze...pentru ca am mers iarasi pana la pestera Comarnic dar de acolo am dat-o-n jos pe apa, pe langa apa, prin apa...tocmai pana la tabara. Prin cheile salbatice am mers, am zbierat, am inotat, am catarat si picat in apa, am catarat si n-am picat in apa si multe alte procedee folosite pentru a nu intra mai sus de chiloti in apa...de munte. Pana la urma am ajuns la finalul traseului, descris de Smendre ca fiind niste aripi de muschi pe care nu ai cum sa le confunzi. Si intr-adevar...sunt de o frumusete rara. Iata totusi o poza dintr-o tura anterioara!






'pare rau...n-am putut rezista...le-am afisat pe toate

Dupa ce le-am vazut, am iesit IMEDIAT din apa, ne-am cocotat pe ce-am apucat, am gasit poteca, ne-am imbracat si am pornit spre tabara - am ajuns in 25 de minute.

Si asa trecu si ultima zi de tabara...in fine, ne trezim vineri dimineata, impachetam tabara si deja era prea tarziu sa mai ajung pana la Tg. Jiu cu ocazia asa ca...dau 30 LEI :(( pe benzina pana acolo. Hai sa nu aratam cat de chitrosi suntem...

Vineri dimineata...dupa intense consultari si diverse opinii am reusit sa punem toate bagajele intr-un singur transport spre duba. Eu am luat, impreuna cu Cornel, butelia de gaz :>


Pana pe data viitoare...sa speram la mai bine!
Ah...era sa uit...vreau sa fac parasutism!
Ah...era sa uit...am mancat clatite in tabara de vara CPNT 2010. Calde si proaspete in Cheile Carasului!

N-am idee de titlu!

Tura SPRE Vf. Omu, Majoratul nepoatei, ocazie, tabara de vara, Cupa meridionalilor si o zi acasa!

Cam asa ar suna un titlu fortat. Intr-un cuvant ACTIVITATE !!!

Spre varful omu am plecat, eu si Razvan, cu masina, sambata 14 august, am dat bicicletele jos de pe masina la drumul spre Cuibul Dorului, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat bice...

Razvan era speriat ca vom trage de el si, surprinzator, el a tras de mine si de Bogdan, mergand inainte cu Gabi. Drumul fu fain, in special coborarea... Din pacate am ajuns doar pana la Babele, exact inainte sa inceapa ploaia calumea si am plecat dupa ce ploaia s-a oprit. Am observat ca acolo nu prea ai cum sa ai cea mai tare bicicleta insa, cu siguranta, al meu DHS a fost cea mai slaba. Cu toate astea a rezistat la tot drumul de intoarcere care nu este deloc lin. Am oprit de cateva ori la coborare deoarece nu mai puteam sa tin ghidonul in maini - ma dureau niste degete ingrozitor, in plus, Gabi a fost campion la pene de cauciuc.

Iata cateva poze facute cu aceiasi camera a lui Bogdan, fara un display functional:

Poza cu piciorul murdar arata modul in care mancam noi, CPNT-istii cand dam de civilizatie \:D/. E branza topita, expandata si apoi explodata!

La vale...dau si mai la vale si ajung la Baicoi unde urma majoratul nepoatei...ganduri mari, fapte mici.

In fine...toata lumea gatita, binedispusa, in curte, muzica, distractie...apar eu...maro din cap pana-n picioare (de noroi), cu o freza exceptionala, casca de role pe cap, pantaloni extrem de scurti...neaah...nu conteaza, prima impresie e degeaba =))

Desi n-am dansat m-am simtit destul de bine, mai ales cand am pus mana pe 1000D-ul Irinei. Atat i-a fost ... daca n-am facut 1000 de poze e bine. Problema e ca atunci cand le faci tu, nu prea apari in poze...ceea ce-i nasoale. Alta greseala a fost atunci cand am avut tuica in pahar, iar eu, ardelean ce-am devenit (macar cu sufletul), i-am cerut niste palinca...si-am primit palinca frate! am stat pe-un pahar toata seara si n-am reusit sa-l termin. Iar dupa acel pahar de foc...m-a obligat sarbatorita sa dorm in camera :| eu care vroiam sa dorm ca omu' afara in sac.

Ce sa zic...bafta la bac nepoata, dar inainte de toate, distractie maxima intr-a 12-a!


Dimineata, crezand ca e ora 2 si e prea tarziu sa plec tocmai pana in Resita, ma trezesc, cobor si observ ca e ceasul 9 X( ceea ce imi dadea timp din belsug pentru a pleca.
Manc, fac bagajul, ma urc in bena si ajung pe DN1. Stau 20-30 minute si opreste unu' cu un Matiz. Omu' mai dormise de 26 de ore, venise de la Arad pana la Bucuresti iar acum se intorcea. Pe langa astea, nu ii mai mergea schimbatorul de viteze. Mergea in treapta a 4-a. Totul fu bine pana am ajuns la Comarnic si...coloana...pana in Busteni. Am stat vreo 3 ore cu el...tot incercand sa plece din loc ... am renuntat in Busteni, am cautat alta ocazie si-am gasit un nene @work intr-un Ford Transit galben...pana in Brasov. Am ajuns in Brasov la 4 si era cam prea tarziu pentru a ajunge tocmai pana-n resita...300+ km, decid ca trebuie sa innoptez in Brasov si...da, l-am sunat pe Bogdan...m-a "hooked" up si am dormit la Dumbravita. Ma trezesc dimineata la 6, cu acelasi chef inexistent de plecare cu ocazia, ma urc in tren pana la Vladeni, ma dau jos, astept ocazia, vine dupa mult timp si ma duce la Fagaras. Traversez Fagarasul si de acolo gasesc destul de repede spre Sibiu. In Sibiu ma lasa la iesirea spre Deva si astept la ocazie..si astept si astept si astept...de obicei cand astepti prea mult ceva e in neregula...la mine era locul: stateam dupa un semafor si astfel nu oprea nimeni.

M-am intors in oras pana in locul notoriu de ocazie...si gasesc loc doar pana-n Sebes...si asa mi-a platit o doamna ocazia :)) Tre' sa te ajute si faţa! Din Sebes stau o gramada, iar, in soare si ma ia un baiat intr-un Peugeot Boxer cu 2000 km la bord, ma lasa in Simeria, nu astept 3 minute si ma ia un nene cu al sau Santa Fee full option...primul aer conditionat al zilei. Ma lasa in Hateg, acolo traversez din nou orasul, si astept iarasi...primesc 2 refuzuri si apoi ma ia un cuplu de tineri studenti la fel de saraci ca mine, poate chiar mai saraci... erau in masina cuiva, m-au luat pe moca plus ca m-au lasat la iesirea spre Resita...da...ajunsesem in Caransebes. Acolo, m-a luat unul din neneii care m-au refuzat in Hateg...interesant. Mi-a facut capul calendar in doar 30 de km sau cati sunt intre Resita si Caransebes...macar am ajuns.

In Resita iau tramvaiul pana la iesirea din oras...caut ocazie...am acceptat prima oferta. Toata ziua m-am rugat de oameni sa nu-mi ia bani pentru drum iar acum ma rugam de acel om sa-mi ia bani...si a zis NU!

Multumesc! am ajuns. mai am doar 40 de minute pana in tabara.

Cam mult pentru o singura postare...o sa revin cu un articol peste o saptamana, cand o sa am si poze si o sa si revin din ce-a de-a doua tabara din aceasta vara!

Sal'tare!

Seaca dintre clăi

Salutare! Acum, pe picior de plecare, mi-am adus aminte de tura efectuata miercuri in Bucegi.
O sa incerc sa fiu succint deoarece trebuie sa-mi fac bagajul - plec maine la Vf. Omu cu bicicleta (cu bicicleta doar de la Cuibul Dorului pana la Vf. Omu si inapoi), apoi la majoratul nepoatei cea mare, apoi tocmai pana-n Cheile Caraşului pentru tabara de vara CPNT.

Revenind. Am decis luni ca marti facem o tura pe abruptul prahovean. Din anumite motive am amanat pe miercuri isprava noastra si asa a si iesit. Partea cumva nostima a fost faptul ca in seara dinainte mi-am programat ambele telefoane sa sune la 6 dimineata. N-au sunat deoarece primul l-am potrivit gresit, cu 2 ore in urma, iar la al doilea am gresit toate calculele posibile si imposibile astfel incat l-am facut sa sune la ora 3 dupa amiaza :).

Ma trezesc sunat de Bogdan, singurul partener de tura, la, ceea ce parea a fi ora 5:30, stabilim ultimele detalii si apoi imi dau seama ca nu-i ceasul 5:30 ci este 7:40...intarziasem 2 ore...si nici nu plecasem din casa. Repede, arunc polarul, pelerina si sticlele de apa goale in rucsac, plec spre Ienachita, ajung acolo si astept...astept...si inca mai astept. Il sun pe Bogdan sa-l intreb pe unde e, dupa 40 de minute de asteptare incep sa incerc sa il conving sa coboare din tren...decide ca face tura in Piatra Mare daca nu vin eu. La 3 minute dupa ce a plecat trenul m-a luat si pe mine un nene din Slatina ce mergea spre Tecuci. A facut el figuri ca nu-i dau bani, facea glume oltenesti dar m-a luat pe moca...m-a lasat si la Metro. Din Ploiesti am primit primul refuz la "ma luati si pe mine fara bani?", apoi m-a luat un nene cu un Bora, tot pentru bani dar...ce sa vezi...m-a luat fara bani (cu toate ca a mai luat o tanti din Ploiesti pana aproape de Campina si i-a luat 5 lei).

Cum ne-cum am ajuns in Busteni, am cumparat niste eugenia, nuga, viva si m-am intalnit cu Bogdan care ma astepta deja de ceva vreme, vreme suficient de indelungata incat sa ramana masca la lumea ce-l inconjoara.

Decidem ca timp avem doar pentru o tura fulger...alege el Seaca dintre clai, eu ii multumesc si pornim. Constatam ca apa jepilor este MARO (ulterior am observat ca este asa din cauza unor lucrari ce se desfasoara in amonte, aproape de refugiul salvamont), si ii dam in sus.

Pozele nu arata prea bine deoarece camera partenerului de tura nu mai are display functional iar toate pozele sunt facute pe modul program ;)) adica cu niste setari...necunoscute.

Iata cele doua Clai si Seaca vale dintre ele...sa le zicem asa


Este o vale destul de salbatica, surprinzator de umeda si umbroasa intr-un mod perfect contrastant cu canicula de-afara.


Fara gluma, este o vale accesibila doar turistilor bine antrenati sau celor foarte bine sustinuti de cei bine antrenati.

Mici monstre din zecile de portiuni de catarare.

Un orizont stancos - mai frumos nu se poate!


Tura a decurs fara nici cea mai mica problema, dupa ce am ajuns sus am incercat sa ne suim pe claia din stanga dar am renuntat dat fiind faptul ca eram in pantaloni scurti iar pana sus este o padure de jnepeni aproape necalcata. Am continuat pe Braul lui Raducu, un traseu nemarcat, destul de neinteresant, salbatic si frumos, am dat in Jepii Mici si obiceiurile de pe acolo.

Aici tin sa precizez faptul ca 2 dintre extrem de multii turisti dintr-o zi de miercuri, in timp ce ne intrebau diverse despre traseu, au bagat o coaja de banana intr-o punga de plastic si au aruncat-o langa poteca pe ditamai bolovanul :) sa se vada vere! e biodegradabila. Nu stiu cum de am avut, dar am avut curajul sa le iau gunoiul si sa le spun ca asa ceva nu se face pe munte. Ma felicit pentru curaj nu pentru initiativa :)). Era o chestie cu "do one thing every day that scares you"...in ziua aia mi-a iesit!

Am ajuns in Busteni destul de devreme si surprinzator de fresh, m-a luat un nene intr-un Panda benzina, si, ca sa vezi, omu' fu soldat in Irak si Afghanistan, era din Azuga si vindea corzi ieftin.
M-a lasat in Ploiesti, dupa pod si ii urez numai bine!

De acolo am urcat in cel mai puternic vehicul yet. 440 cai putere dintr-un diesel de...wait 4 it....12.9 litrii. DA! am mers cu TIR-ul! DAF XF ! Cara omul 33 tone de hamei deshidratat de la fabrica Bergenbier...la fel, vroia bani...da' n-am frate! Mult noroc si-acestui om ii doresc!

Gata. Ce sa zic...ii multumesc lui BogdaM pentru tura si...noapte buna!

Valea Alba - Fain!

Da. Valea Alba, celebra vale de abrupt din Bucegi nu imi mai este o necunoscuta. Asta se datoreaza in primul rand lui BogdaM, care a propus o tura intr-o zi in care avea programata o intalnire cu "a hot chick".

Auzind de propunere, l-am sunat pe Catalinux, el a acceptat imediat si iata-ne marti, 3 August 2010, la ora 7 asteptand o ocazie spre Ploiesti. Dupa ceva vreme, opreste un nene intr-o Skoda Octavia Tour, Catalinux ii spune...sa-i zic asa, poezia, si dansul ne ia in masina. Dupa ce am discutat foarte putin cu el, m-am apucat sa-i povestesc lui Ctlnx cum a fost la mare si in Delta, planuri pentru ziua in curs, si poate alte chestii. Aproape de Ploiesti, nenea ne intreaba unde ramanem, ii spunem ca tre' sa ajungem la Metro si zice "Ah, eu merg in centru dar pot sa ocolesc putin sa va las acolo" Noi explodasem de fericire in interior...Ajungem in cele din urma la Metro (de fapt la Petrom, ca sa luam ocazia spre Busteni), ii multumim si toate cele, el iese din masina si zice "stati asa", se duce la portbagaj, scoate portofelul si imi pune 50 lei in mana. A fost primul moment din viata mea in care vroiam sa spun ceva, orice, dar niciun cuvant nu-mi iesea pe gura (si nici nu ma baseam sa iasa pe alta parte). Ce ai putea sa ii spui unui astfel de om?

Apoi stam la ocazie spre Busteni si ne ia un baiat tinerel...vreo 25 anisori, intr-un golf 5, 2.0TDI, DSG :) In masina asta nu aveam cuvinte...eram pur si simplu uluit de cum poate functiona o cutie cu dublu ambreiaj - o inventie ce trebuia sa apara de foarte foarte mult timp.

Ajunsi in Busteni il asteptam pe BogdaM, imi cumpar niste mancare si apoi mergem in gara. Surprinzator, trenul a ajuns la timp si o dam incet dar sigur spre ... la verdeata. Am fost surprinzator de calm pentru situatia in care ma aflam: mergeam pe o vale de abrupt, nemarcata, condus de un pushtan de ... 17 anisori care nu isi aducea prea bine aminte pe unde e intrarea. Some would call me crazy, i call myself lucky.

Ajungem "la verdeata" si admiram Valea Alba in toata splendoarea ei: muuulte pietre, putina apa, si mai putina zapada, pe-aici, pe colo. Nefiind grabiti de niciun factor, nici nu ne gandim pe unde sa coboram asa ca ajungem la jumatatea vaii, mancam si decidem sa coboram pe Valea Priponului, vale despre care, iarasi, numai BogdaM stia.

Tura s-a adeverit foarte foarte frumoasa, exact conform asteptarilor, am acumulat cunostinte noi in materie de Bucegi: acum pot spune ca pe Valea Alba poate merge oricine capabil de efort fizic prelungit si caruia sa ii placa muntele abrupt :) Nu este nimic extrem de tehnic sau periculos - doar multi bolovani de care trebuie sa treci - mari sau mici, uzi sau uscati.

Valea Priponului este cea mai rapida cale de coborare de la Costila la Gura Diham pe care o stiu eu. Pur si simplu e o vale nemarcata care da in Valea Cerbului. Jos in Valea Cerbului am decis sa o luam pe scurtatura spre Diham, scurtatura recomandata la Marathon7500. Din pacate, am reusit sa ajung si la Gura Diham si am constatat ceea ce deja banuiam despre.

La intoarcerea acasa, am mers tot Busteni-ul pe jos si am mai si asteptat o gramada ocazie pana in Ploiesti. Ne-a luat un nene cu un TIR care, desi a acceptat sa ne ia fara bani, tot se astepta sa ii dam bani la coborare. Am mers pana la pod pe jos, pe noapte, foarte naspa, si apoi am stat si acolo destul de mult asteptand un nene cu un Santa Fee sa ne duca in Tgv but hey...totu-i bine cand se termina cu bine!

Cam atat despre Valea Alba. Urmeaza detalii despre programele de tineret valabile in UE.

Prima oara-n Vama, dragoste la prima sosire

Da! Este superb in Vama.

Memoria fiindu-mi proasta, relatarea nu va fi extrem de detaliata - a trecut ceva timp de cand m-am intors din Vama.

Despre Vama stiam doar ca este taramul "roacherilor" si ca a devenit naspa. Nu aveam idee de ce.

Desfasurarea pe zile nu o mai stiu, insa pot spune cu siguranta ca o zi in Vama inseamna, in mare parte, trezit, mancat, baut, plaja, jocuri pe plaja si in apa, baut, stat la terasa cu bere la PET de 2 litrii, mers la cort, schimbat, fuga in fata la Stuf, dans, rasarit, intoarcere la cort, somn.

Dar cum o postare nu poate fi atat de scurta (sau poate) tin sa dau cateva detalii:

Am ajuns seara, ne-am intalnit cu Irene, ne-a spus ca ele au platit pentru a sta cu cortul (coincidenta a facut ca noi sa ne fi pus cortul exact langa ele) :) . Dupa ce am amplasat cortul am zbughit-o la dans. Curios, nu eram beat - am dansat atat de mult fara sa beau - inseamna ca imi placea extrem de tare! Muzica este neasteptat de...frumoasa. Fie ca am auzit-o sau nu inainte, orice melodie mi se parea cunoscuta 100% si atunci...stuf rocks!

Despre partea cu rockerii pot spune ca in Vama sunt la ei acasa nu pentru ca iti invadeaza tie teritoriul - tu "porcus turisticus", ci pentru ca este o locatie croita pe nevoile si placerile lor, nevoi si placeri care, dintr-odata, nu mai par atat de exagerate si de murdare, la propriu.

Rockerii pletosi, imputiti si imbracati in piele neagra nu sunt foarte numerosi in Vama, si au locurile lor de hang-out-areala, iar in plus, nu iti intersectezi niciodata drumurile cu ei...daca nu vrei.

Alta parte frumoasa a sejurului a fost faptul ca am fost un grup foarte mare! Peste 20 de CPNT-isti plus lume venita din Rasnov...cu care la orice ora din zi sau noapte, aveai ce face! - supertare!

Despre betiile fiecaruia nu doresc sa scriu, au fost foarte amuzante, mai ales cand Smendre s-a oprit la plecare sa ia o piatra de la o terasa :)

Despre spiritul oamenilor din vama...multe de zis, un singur exemplu am:
Dupa rasarit, il conduceam pe Bejan la cort si...3 insi vroiau sa ne bata daca nu le beam bautura - unul avea o sticla de juma' de vodka si altul o sticla de Jack. Am vrut sa fug, mi-a aratat scrumiera de sticla cu care ar fi aruncat dupa mine asa ca m-am intors si am baut :(( si i-am zis ca ma va durea capul si tot mi-a dat MULTA vodka de baut. Cei cu Jack Daniel's i-au dat lui Soaca de baut la modul ca dupa ce a luat gura de la sticla i-au dat si pe cap, pe tricou...etc...
Cam asta este pericolul in vama...sa fii asaltat cu bautura moca.

Despre kitschul ce exista in vama pot spune cu drag ca inca nu a cuprins toata statiunea insa, din pacate, o va cuprinde. Au inceput sa faca mari hoteluri, difuzau meciuri din...divizia a sau ceva, era o terasa cu muzica de la KissFM si, slava domnului, nu era nimeni la ea :)

Amplasarea noastra, in sudul statiunii, a facut ca in fiecare dimineata si seara, uneori se nimerea exact cand mancam, sa vina 2 turisti straini (nemti sau ceva asemanator, mai nordici), nudisti, sa se spele exact in fata noastra - la 3 metrii distanta. Deci noi mancam, si ei veneau, se sapuneau peste tot, se uitau la noi, intrau in apa sa se clateasca, ieseau, se stergeau si apoi plecau :)


Inca ceva: am vrut sa luam niste caise dintr-un pom aflat in fata ultimei case din Vama Veche deci a ultimei case din Romania: Iese o tanti care incepe direct cu da-te dracu jos din pom...in pom era Gabi iar jos eram 3 insi. Peste cateva secunde vine al ei fiu...musculos ca dracu plin de sunci care la fel: da-te dracu jos din pom :) wow...a fost mult mai mult decat atat dar...ideea ramane: "Comunismul a murit dar spiritul a ramas in tara" chiar si la ultima casa din Romania!

Acasa am ajuns in 2 etape: 1. cu duba pana la Ploiesti iar apoi cu HitchHike pana in cartier :) Multumesc domnului revoltat pe sistemul actual, ce m-a adus acasa intr-un Iveco Daily :) 2.4 HTP parca