miercuri, 26 februarie 2014

Scurta poveste cu Doamna Sava

Va intrebati cine-i doamna Sava?

Pai este doamna Profesor Universitar Doctor Rodica Sava, profa de Desen Tehnic si Geometrie Descriptiva, deci unul din primii ingineri pe care ii intalnesti in facultate (restul fiind ba chimisti, ba matematicieni, and so on).

A fost profa care ne-a spus cel mai insistent, pe langa a ne invata, ca este singura materie din an care iti trebuie si dupa ce termini facultatea. Cred ca am fost singurul din grupa mea care a obtinut 10 la ambele materii facute cu dansa, cu toate ca transformarea din 9 in 10 la desen tehnic a fost cam cersita (nemeritata).

In fine, care-i povestea cu ea?

Veneam astazi de la munca, pedalam inspre scoala pe strada Mihai Viteazul si (cu noii ochelari pe ochi, deci vedeam perfect) vad o persoana pe trotuarul opus care seamana destul de mult cu profa in cauza. Dupa ce ma apropii de ea mai mult, imi dau seama ca nu este ea, insa atunci incep filmele cu ce reactie as fi avut daca ar fi fost ea.

In imaginatia mea, cu o replica respectuoasa, eventual o mana ridicata as striga-o si i-as spune, "Doamna Sava, tot respectul!" Pur si simplu, e genul ala de om care-ti castiga respectul prin firea sincera si bunatate. In fine, au tinut ceva vreme filmele acestea cu variatiuni pe aceiasi tema, cum i s-ar parea ei o astfel de activitate, cum m-as opri sau intoarce sa-i spun vreo doua vorbe de respect si tot asa. Peste vreo 200-500 de metrii, atent la drum, vad ca un pieton cu un caine incepe sa traverseze strada, astfel ca ma grabesc sa nu il prind pe trecere.

Bun, si care-i morala?
Morala-i ca pietonul era domna Sava si eu n-am avut curaj sa-i spun cele repetate cu 2-3 minute inainte obsesiv in gand.

Morala-i ca aceiasi lipsa de curaj o am si cand vad oameni aruncand chistoace pe jos si ma ascund dupa motivul ca n-am 1.9m si 100 de kile sa ma duc sa le zic una-doua.

Morala-i frumoasa, dar urata!

Spor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Biserica Romana