marți, 21 septembrie 2010

Valea Costilei - cea mai frumoasa vale de abrupt de pana acum

Da.

Miercuri, am aflat de la Ileana ca sambata urma sa merg pe Valea Costilei, nestiind absolut nimic despre aceasta. Interesant sau nu, mai tarziu putin m-a sunat Bogdan sa ma intrebe daca vrea sa mergem la o tura pe munte in weekend...si a acceptat sa mearga cu noi.

Ah..da...toata saptamana m-am uitat la filme, m-am jucat DotA si seara am mers cu Cristi, B, Victor si Scrix la baschet. How 'bout that relaxation?

And off we go!

Eu anuntasem ca merg cu ocazia pana-n Busteni. M-am trezit la 5, am vazut ca afara e bezna, mi-am facut bagajul si-am plecat. La 5 minute de la plecare mi-am adus aminte ca nu am luat banii sa ii dau lui Bogdan si am observat si faptul ca trecea o masina la 5 minute pe drum.
Am decis sa ma intorc, cu ocazia asta mi-am luat si mancare de-acasa si am decis ca voi merge cu Nicusor :-<

La ora stabilita am ajuns eu si Nicu Posta acolo, Nicusor vreo 25 de minute mai tarziu and off we go! Ajungem in Fieni, culegem niste nuci si apoi ii dam spre Busteni.
Nu aveam idee la ce sa ma astept de la Valea Costilei, nici nu auzisem de ea ca traseu (fie el alpin) vreodata si in plus, fiind traseu de 1B, insemna ca e putin cam dificila deci si mai mult mister...uuu...

Am ajuns in Busteni, am oprit la Caminul Alpin, ne-am intalnit cu Bogdan si Gabi si i-am dat in sus, nu inainte de a ma intoarce din drum pentru a-mi cumpara niste dulciuri! De data asta mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Refugiul Costila. Acolo am stat, am facut niste poze si apoi, am urcat mai departe exact pe valea de langa refugiu, da, aia e Valea Costilei :D

Nici nu ma mai chinui sa pun pozele pe blog, e mult prea greu. O sa incerc sa le asez pe picasa, sper!

Si urcam noi urcam, eram extaziat, am stat in acel extaz vreo ora-doua, at least! Dupa acest ragaz, ne-am separat pentru ceva vreme, majoritatea nereusind sa urce pe o saritoare (nici eu de altfel, am apelat la o cordelina cu care m-a tras Gabi).

Dupa vreo cateva ore, nu am idee cate, am inceput sa constientizez oboseala, pana atunci anesteziata de entuziasm, si sa nu mai fiu atat de sprinten precum eram la inceput, deja zici ca-s mos la 70 de ani...pe vremea mea...

In fine, am ajuns sus, in acea mare palnie, am mers pe deasupra peretelui Vaii Albe si ne-am oprit la masa, cantat la multi ani Ilenei si dezbateri/vot. Din vot a reiesit ca vom cobori pe Brana Aeriana, fapt ce l-a scandalizat pe BogdaM, infricosat de marturia mea de-acolo. Pana la urma am coborat pe Brana, safe and sound. Din nou, coborarea a parut infinit mai lunga decat urcarea, mai ales din cauza ca vremea nu era deloc favorabila, slava "computerului" ca n-a plouat.

Intre timp ne-a prins si noaptea, ajunsi aproape de Busteni am bajbait dupa luminile din oras si am reusit sa ajungem...la o strada. De acolo, dai, cauta oameni, vorbeste cu ei, intreaba-i, ca pana la urma sa aflii ca strada pe care am iesit era cea din spatele Caminului Alpin, doar ca noi am facut stanga, in loc de dreapta ;))

Ne-am luat la revedere de la Brasoveni si ne-am indreptat spre casa. In Fieni am mai oprit pentru a mai gusta cate ceva de pe la Ileana de pe-acasa, in speta peste, fasole, prajituri, tort, niste Metin II cu Mihnea si...cateva cantece de suflet interpretate de cine altul...David Mălăuţ.

In drumul spre casa...m-a cam luat somnu'! Dar m-am trezit la calea ferata, ceea ce e bine.

Noapte buna!

P.S. Iata si cateva poze din tura

Gata tati, RELAX!

Gata, trebuia sa fac si eu cumva o tura de relaxare! Am decis sa mergem in Crai marti pur si simplu pentru a sta degeaba. Zis si nefacut. M-am trezit la ora stabilita, m-am uitat pe geam si-am zis ca "eu pe vremea asta nu plec" - erau niste nori albi si omniprezenti. L-am sunat pe Bogdan si i-am zis ca ... maine. Proasta decizie, toata ziua a fost asa, fara sa verse vreun strop de ploaie.

"Maine" m-am trezit si a trebuit sa plec. Am stat la ocazie, m-a luat un nene in camion iar la Nisipuri a trebuit sa facem cale intoarsa pt ca era inchis drumul...damn it!
M-a lasat sub pod, acolo m-am intalnit cu un nene cu care am mai mers cu ocazia, ne-am salutat si am pornit amandoi pe jos spre Metro. De la Metro m-au luat niste tineri care m-au lasat fix la Sellgross in Brasov...am ratat si trenul de la ora 1.

In fine, ajung in Zarnesti, era ora 3, il sun pe Bogdan, ii spun ca ajung in 2-3 ore si el zice "pai cum, ca-i traseu de 5 ore", moment in care am inceput sa imi fac griji. Trebuia sa merg pe-un traseu pe care n-am mai mers si era posibil sa vina noaptea...

Pe la 5 jumate ajung pe "la table", intr-adevar am mers rapid, mai ales ca eram singur si din 2 in 2 minute ma uitam in spate... Dupa putina rataceala, ajung eu sa ma intalnesc cu Bogdan, aproape de "la table", ne salutam, luam apa si ii dam in sus spre grind. Daca drumul din Zarnesti pana la table am facut ... 2 ore jumate, de la table la refugiu am facut inca o ora, palavrageala rullz!

Atat. N-a fost nicio zi plina de relaxare, in schimb a fost o seara mirifica in sacul de dormit, fara griji, in aer curat, exact cum ar trebui sa fie o vacanta studenteasca :)
Dimineata, proaspat cules din pat, ma vait de toate cele ca...deh, nicaieri nu-i ca acasa, mai ales ca-n patul de acasa. Facem un piure foarte scump, reusim sa-l si mancam, impachetam si plecam :-h!

Seara ce urma am dormit-o la Bogdan deoarece a trebuit sa mergem la Sibiu a doua zi, vineri, sa ne luam geci :X.
Deci: dimineata, drum pan-la iesirea din oras, ocazie, refuz, ocazie, refuz, ocazie - Sibiu. Ne lua un nene de 29 de ani, ungur el din fire, super de treaba. La un moment dat omu' a iesit din masina si a lasat cheia in contact. Plus ca ne-a fascinat al sau Peugeot Boxer cu motor mic, diesel si puternic :X

In Sibiu n-am avut de mers mult: de la intrare, am facut dreapta si-am mers 500 de metri. Am intrat in magazin si-am stat, am probat, am probat si iar probat. Pana la urma m-am oprit la cea mai scumpa geaca, am luat eticheta de pe una cu 10 lei mai ieftina si voila...am dat 50 de lei pe o geaca ce costa 60 si valoreaza 400 :) (inainte sa va ganditi la cat de nesimtit sunt, ganditi-va ca ma oftic ca n-am pus o eticheta de 30 de lei pe ea) :)

La intoarcere ne-am cumparat o paine supermare, superbuna si faceam pe studentii saraci desi eram doar studentul sarac. Cu toate ca in Sibiu la ocazie sta foarte foarte multa lume, ne-a luat cineva foarte repede. Cu un Fiat Doblo Panorama, 1.3 MultiJet 75 CP just like Cristi's, am ajuns la Brasov, gratis, bineinteles.

Partea proasta fu faptul ca a trebuit sa ajung de la gara la iesirea spre Bucuresti, ceea ce...fara bani, e cam greu => am scos de pe card 10 lei, mi-am luat bilet de autobuz si-am ajuns mai rapid putin :D

Interesant, spre Ploiesti, m-a luat cu o duba de Dolj, un baiat mai tiganos la faţă, care cand am intrat in masina asculta "Tot ce e bun tre sa dispara", avea subwoofer, era murdar de sange pe bluza si m-a luat fara bani.
Suna suspect nu? Eh...Omu' era suporter rapidist de cand se stia, acum se ducea la meci, asculta parazitii, apoi a intrat Queen, Scorpions, Coldplay si inca ceva tare. Super de treaba, mi-a zis cand mai merge la Brasov daca vreau sa ma ia, tot gratis...
Asa inveti sa nu mai judeci dupa aparenţe.

Omu' mergand la Bucale, m-a lasat la pod de unde in 5 minute am luat un Scania pana-n Targoviste, gratis dar chinuit.

Da. Cam asa a aratat tura mea de relaxare. Don't get me wrong, ma relaxez acasa la greu insa...ai nevoie sa mai pleci si de acasa cate-odata.

luni, 13 septembrie 2010

Trofeul "Ursul Carpatin 2010"

Dap...dupa multe intrebari, dubii, rataceli si alte curiozitati, iata-ne ajunsi, pe mine si pe Scott, in poiana unde se tine anul acesta trofeul Caraimanului. Dupa putine cautari, multe intrebari, am gasit si unde sa dormim, mai exact in cortul lui Smendre, el dormind in duba.
da...am ajuns seara, ne-am imbracat si noi, ca oamenii, am asistat la concursul individual de folk si apoi direct la somn.

Inca o dimineata cu trezire devreme, am inceput sa le urasc! Desi nu trebuia sa plec in traseu, tot m-am trezit devreme ca sa particip la probele teoretice iar apoi sa alerg in orientare.

Si deci: ne trezim, definitivam echipele, mergem la teste, ne amuzam putin de bocancii nr 46 ai lui Scott si apoi ei pleaca iar eu cu Breaza ramanem. Urma sa plecam in orientare: omu', organizator al orientarii, era mic, cu mustata si cracanat dar parea capabil...el a zis ca primii vor termina undeva pe la 20 de minute. Bun, imi facusem calculele...scoteam 30 de minute, era ok.
La 43 de minute dupa ce a plecat primul, am plecat eu. Ceea ce inseamna ca deja Cornel facuse vreo 30 de minute.
Ii dau tare, ajung imediat la postul 1...caut compostorul, nu era. Sfoara de care era legat era foarte scurta, am presupus eu, rupta. Ma uit in jur, cobor in vale (3 metri), nu-l gasesc. Cand sa dau sa ma intorc la start sa le zic ca nu este compostorul acolo, vad in varful postului o chestie de plastic cu un elefant desenat pe ea. Aia era...am stat 5 minute sa caut al naibii compostor.
Daca ar fi fost asta singura intarziere... Mai departe, postul 2, l-am gasit, matematic. Postul 3...ehe...cautand postul 3, am reusit din nou sa ies din harta. Am urcat pe-un varf de mai aveam putin si treceam de partea cealalta a Baiului :)). Clar, nu era bine. Am dat in jos la drum, l-am gasit si pe 3 iar de acolo spre postul 4 pur si simplu nu am stiut cum sa ajung. Am mers, am mers...am dat de-o apa, am coborat pe ea, am ajuns la drumul de la postul 8. Clar nu era bine. Imi pare rau ca nu am poza cu harta sa vedeti ce alternativa am ales la a ma intoarce pe apa ;)). Am alergat vreo 5 kilometri, am gasit postul 4 iar apoi inca 5 posturi gasite "ceas" de-a lungul acelor 5 kilometri.
Rezultatul? La postul 3 eram in la 11 minute in urma ultimului plecat. La sosire, dupa o ora si jumatate, eram pe penultimul loc :) Mi-a placut la nebunie! Am alergat enorm si am invatat ce inseamna sa nu stii sa te orientezi si sa te grabesti.


Restul zilei m-am relaxat, am mancat si-am stat de vorba. Echipele CPNT au venit primele din traseu asa ca am stat si cu ei ceva vreme. Dupa putin timp m-am bagat la somn si m-au trezit (nu stiu cine) cum ca sa merg la cultural...ca am rol in umor. M-am trezit, am aflat ce rol aveam, am retinut replica si-am plecat. Pentru umor o sa pun un link, desi nu prea se intelege mare lucru, in amintirea mea este tot hilar. Eu sunt pe la minutul 3:30 dar sugerez sa-l vizionati integral. Da, sa detaliez: eu eram in pantaloni scurti, sutien, bentiţă, frontala, manusi si beţe de ski. Aaa...aveam si o pereche de sosete intr-o parte a sutienului.

Dupa culturalul nostru am stat si la celelalte...asistand la, probabil, cele mai tari culturale de anul asta. La somn m-am bagat destul de repede - a doua zi urma crosul, trebuia sa fiu in forma.

Dimineata, la trezire, inca mai erau oameni la foc ce mai cantau...Titusi cu Costica (Constantin David). Mai erau si chitaristii nostrii treji...nu dormisera (nu aveau cort). Dupa ce ne-am luat numerele, am stat 5 minute si apoi startul. Ca de obicei, eu plec printre primii ca sa pot avea ritmul meu. De data asta alergam in ghete, nu aveam adidasii, ultima oara cand alergasem in ghete se intampla pe transfagarasan, traseu complet asfalt. Acum era pamant + pietris, era foarte dureros. Pe langa faptul ca am inghetat(de frig), cand am intors la 2.5 km, eram al 4-lea, in spatele lui Paul de la FDC iar Cornel si Balan mi-au "sugerat" sa-l depasesc si sa termin pe 3...era nevoie de asta pentru a castiga trofeul. Am tras mai tare putin, m-am apropiat de el insa pana la sfarsit nu am reusit sa-l depasesc. Ulterior am aflat ca si daca-l depaseam tot nu castigam noi trofeul, trebuia sa iasa Paul pe locul 5. Si-asa am terminat eu crosul pe locul 4 X(X( la naiba! Drept consolare, la plecare, mi-a dat cornel o cana \:D/! Saru'mana!

Dupa ceremonia de premiere ne strangem corturile, mai stam de vorba si apoi plecam. Eu am ramas la DN1 asteptand ocazie iar restul au mers spre Brasov, cu perspectiva unei beri.

La ocazie am stat surprinzator de putin si a oprit un Focus MkII \:D/. Erau cataratorii de la Caraiman, mergeau in Ploiesti si au avut bunavointa de a ma lasa sub pod. De acolo am stat maxim 10 minute si m-a luat un cuplu la vreo 35 de ani...intr-o Dacia Solenza care, la un moment dat s-au plictisit de muzica usoara de pe info pro si au decis sa bage caseta...era un concert Black Sabbath ;))

Si-am incalecat pe-un scaun, am tastat si v-am spus povestea asa!

AAA!! POZE!

















Aici este montarea numarului


























Start lansat ca de obicei


















Aici sunt eu la finish...evident, RUPT iar in cealalta sunt eu cu muschii crescuti dupa cross.

P.S. nu stiu sa aranjez niste poze in pagina :)

sâmbătă, 11 septembrie 2010

O nouă săptămână, o nouă deplasare

Da. In tabara am aflat ca echipa brasovenilor va merge la Padina Fest si mi s-a parut inadmisibil sa lipsesc eu. Asa ca joi am zbughit-o cu ocazia in Ploiesti, m-am intalnit cu Cristina si am asteptat la ocazie cea de-a doua ocazie: spre Busteni. Ne-a luat un nenea inginer si ne-a dus in siguranta pana-n Busteni unde ne-am intalnit cu...Bogdan, Mara, Serj si Iulia, am ras putin de echipamentul fiecaruia si i-am dat in sus pe Jepii Mari. Intre timp am capatat o zgarietura pe fata, destul de impunatoare dar pe care n-am simtit-o, zgarietura despre care ma intreba fiecare. M-au intrebat si duminica oameni care m-au vazut de vineri :))

Pe traseu mai schimbam rucsacii intre noi astfel ca fac si eu cunostinta cu cum e sa ai rucsac smecher :) lovely! Ajungem cu bine la Piatra Arsa, gasim apoi un traseu si pana la urma scoatem harta si Bogdan cu Serj hotarasc sa mergem..."încolo". Si asa am ajuns noi la Padina Fest. De ajuns am ajuns, am amplasat corturile si...somn =)). Initial trebuia sa dorm pana pe la 9 cand incepeau concertele si toate cele insa...la 9, eu dormind, sunt anuntat ca nu se mai tine niciun concert, asa ca ... somn :)

Dimineata, constatam (eu si Bogdan) cu oroare ca in 1 ora jumate trebuie sa incepem sa urcam spre Vf. Omu si atunci mi-a venit mie in cap ideea unei ture de relaxare - more about that in a later post.
In fine, ne strangem tarlaua, mancam un piure, ii salutam pe cei ce ramaneau inca 3 zile la relaxare si ii dam in sus pe Valea Obârşiei. Ajungem la 2505, Bogdan isi cumpara un ceai in speranta ca-l va primi gratis, il plateste, il bea si apoi plecam in jos spre Babele - Busteni.

Vorbisem cu Scott ca in 3 ore jumate sa ne intalnim in Busteni si drept urmare am stat mai putin de povesti pe drum, asta nu-nseamna ca am tacut vreo clipa :)) Eu tot incercam sa-l conving pe Bogdan sa vina la parasutism iar el nu. Pana la urma a ramas nu.

Ajungem cu bine in Busteni, il conduc la gara pe minor, ne salutam si apoi ma intalnesc cu Scott sa mergem la concurs...

luni, 6 septembrie 2010

Speo - Alpin 2010

Asadar...inca o tabara marca Ileana - inca o saptamana pe munte, de data asta mai gratuit \:D/

Am aflat de tabara vineri cand caram butelia de gaz spre duba, am zis da, bineinteles. Luni...la ocazie cu catalinux...cautam spre Fieni - ce sa vezi, ne-a luat Manu pana-n Pucioasa. De acolo am mers pana-n Pietrosita cu un Focus MkI break...aer conditionat frate!

Am ajuns in gara, erau acolo copii din Braila si Felix (a.k.a. Superman, motanul, parasutistul, alpinistul...etc), am sunat-o pe Ileana sa ne asiguram ca nu platim transportul, am asteptat cuminti trenul, am reusit sa sar un gard ce-mi dadea batai de cap si...a venit trenul: coboara lumea...coboara, multi cunoscuti, foarte multi cunoscuti de anul trecut din tabara: aceiasi poveste - ei participanti eu monitor.

Cum ne cum ajungem noi la cerbul, casa noastra pentru urmatoarele 7 zile si 6 nopti. Era program liber seara plus masa - fain tare. Mai tarziu ne-am strans in camera Buclucasilor si am jucat diverse jocuri, toate supertari. Am ras foarte foarte mult. Noaptea, insa, ne-am petrecut-o intr-o camera foarte mare, doar eu, Catalinux si Felix deci...am murit de friiig!

Ziua 2: primul traseu, Valea Bratei - la fel de frumoasa ca intotdeauna, mai putin uda, am mers in adidasi si mi-am luat teapa inca de la inceputul traseului - m-am udat foarte foarte devreme si-am mers asa tot traseul, bineinteles, fara sa mai pic. Ca si parte funny pot adauga faptul ca eu si Serj ne-am intors dupa Iulia vreo 100 metrii si am aflat apoi ca...ea era muuult in fata :)
La intoarcere am alergat sa-mi spal adidasii, intr-o tardiva tentativa de a ma antrena pentru maratonul la care as dori sa particip in octombrie...
Dupa masa am mers direct la stanca de cocotz unde, cu Marius, am pus mansa, am incercat sa ma catar pana sus, n-am reusit, si apoi am inceput sa echipez lumea. Asa veni seara, ne retragem, mancam, savuram programul cultural si apoi fiecare pe unde-apuca: eu am ajuns in foisor jucand red alert 2 in retea intre 2 laptopuri...joc de la care am iesit undefeated - overall pe tabara :D aaa...jucam pe touchpad

Ziua 3: al doilea traseu, Valea Ratei - la fel de frumoasa ca intotdeauna doar ca in mare parte schimbata - ditai viitura a venit si-a luat ditai stancile si-a schimbat peisajul - tot foarte frumos ramane. Cu chiu, fara chiu, cu vai fara vai...am terminat si traseul asta, tot rapid. Ne-am intors in tabara, am infulecat cate ceva si apoi spre rapel...la rapel am plecat cu Felix si a sosit apoi si Ileana. Fata de alte dati, de data asta am contribuit si eu la ceva ... am pus cordelina de urcat, asta dupa ce mi-a aratat Felix cum naiba se leaga o coarda...de-un pom, si-apoi de altul...si de altul.
Eh...si daca la catarare nu m-am descurcat bine, la rapel tin sa precizez ca nici n-am incercat...pur si simplu n-a fost timp si nici n-am insistat. In schimb am mai incercat odata la catarare si ghiciti ce...same shit =))
Seara...nu mai stiu. ori red alert 2 ori...altceva (nu intrati la idei, ma cunoasteti bine, as vrea eu...)

Ziua 4...era rezervata pesterilor iar apoi parcurilor. Zis si facut...dimineata am mers in pesteri, a trebuit sa ascund o hartie si-un pix, cat mai complicat, si le-am ascuns de nu le-a gasit nimeni :)). Stati sa detaliez ca e faina treaba: Intra lumea in pestera Onicai...o pestera destul de ingusta - 4 labe, fara târâş, lunga, neramificata, MULTI TANTARI si, evident, paienjeni obezi.
Mi-a placut ca si-au invins destul de multi oameni frica si-au intrat pana la urma in pestera...e un pas maricel spre combaterea urmelor de claustrofobie.
Intorsi la tabara, mancam si o zbughim afara in parcul de aventura...eu echipam si dezechipam, iar la sfarsit cireasa de pe tort...eu prin parc, again. In acea seara pare-mi-se, am jucat jocul cu numele si scaunele...genial joc - proiectat sa fie jucat 10-15 minute cand nu cunosti numele celorlalti - noi l-am jucat vreo 2 ore dupa care am bagat un twister superadevarat :))

Ziua 5...Cheile Orzei + Parcul de aventura, din nou.
Spre Cheile Orzei am plecat in graba, am luat cu mine numai telefonul, stiam ca apa gasesc pe traseu. Plecat-am noi, ajungem la Vanatorul, admiram masiva asezare de lemne pentru focul de tabara, facem planuri pentru a le fura si apoi mergem mai departe pe al nostru traseu marcat cu cruce albastra. Valea Ialomitei este, si ea, schimbata foarte foarte mult: s-a largit in unele locuri si arata ca Ialomita din sectorul Targovistean dar...mult mai curata. Ajungem la Podul lui Baltag, ii observam lipsa si continuam spre Chei. In chei...au reusit buclucasii sa intre in bucluc: Kypyko a sarit poarta si Marius l-a sanctionat cu 20 de puncticele. Ne-am intors putin dupa care am urcat pe vechiul traseu cruce albastra si-am ajuns la Scropoasa fara a ne intoarce integral prin chei. La Scropoasa, am observat verdele (inca) lac aproape secat, iar cei cu bani si-au cumparat si cate-o bere de la magazinul unde orice costa 3 lei :)
Ne intoarcem apoi prin tunel - superchestie - si apoi prin chei. De la Podul lui Baltag incolo am inceput sa alergam, rand pe rand i-am depasit pe toti pana la Vanatorul unde, am realizat ca nu mai am telefonul :) Surprise!
Dai, suna-l, adu-ti aminte unde-ai vorbit ultima oara la el - la Scropoasa. Suna-l din nou...suna, nu raspundea nimeni - clar l-am uitat la Scropoasa sau mi-a scapat pe drum. Pentru a nu parea lenes si pentru a nu trai cu regretul ca n-am mers sa il caut am decis sa ma intorc la Scropoasa dupa el...zis, facut...ajung acolo...nu-i :). Intre timp luasem un telefon de la cineva cu care-l sunam pe-al meu...acest telefon s-a blocat, i-am scos bateria si cand l-am repornit...imi cerea cod de deblocare al tastelor :)) divina comedie. In fine...m-am intors dezamagit in tabara, am ajuns dupa ce au mancat toti si am intrat direct in parc la echipare

Seara...ca seara - iar red alert 2 - revansa... kicked ass!

Day Six... traseu de-o zi...
Trezirea, ca de obicei, dimineata, GREU, tabieturi, masa si apoi...traseu.
Sper sa-mi aduc aminte bine:
Primul grup a mers tabara - cantonul bratei - cariera zanoaga - stana dintre clai - tabara
Al doilea grup a mers tabara - stana dintre clai - cariera zanoaga - cantonul bratei - tabara

Intalnirea a avut loc la cariera, loc superb de belvedere, eu am fost in al doilea grup, cel care a nimerit traseul asa cum trebuia - era si Marius cu noi. Grupul I n-a nimierit poteca spre Stana dintre clai si au taiat-o cumva de-au ajuns la coborare tot la Cantonul Bratei.

Interesant in tura mea a fost faptul ca in urcare, aproape de stana, ne-am intalnit cu Dragos...era singur cuc pe bicicleta, venea de la Padina - Foarte Tare!

Si-am ajuns si cam la capatul taberei...mai ramanea doar sa caram lemne si sa ii ardem un foc de tabara, chitara si alcool pana dimineata!
Ne-am chinuit cu un pom vreo 30-60 minute pe deal si pe drum, pana la urma l-au adus niste unii (concurenti/participanti in tabara) inalti pe care eu nu puteam sa-i ajut (multumesc mama ca m-ai facut scund)

Dupa duş şi masă, ne pregatim temeinic pentru focul de tabara ce avea sa ne tina pana dimineata. Focul in sine...ar fi tinut pana dimineata daca nu incepea sa ploua...si noi ne-am luat paturi, si ne feream de ploaie insa la un moment dat au plecat toti si a trebuit sa plecam si noi :-<
Ajungem in sala de mese si in 2 minute se aud niste urlete...iesim pe usa sa vedem ce se intampla si... ce sa vezi...3 nebuni in chiloti dansau in ploaie :) in 20 de secunde eram si eu in pantaloni scurti si atat...dansand in ploaie, jucand fotbal toti pe un teren mic de volei, zbierand, facand pe paparudele, pe salbaticii, SUPERB!...asa fu toata noaptea, mai bine zis toata ploaia - cand s-a oprit ploaia am mers la foc sa ne uscam si sa mai bem cate ceva - desfacu nenea domnu' profesor din Iasi un vin...nici mustul nu-i asa de dulce!

In final, incercand sa ajung in camera, aflu ca vomita lumea la greu, am fost sa-i babysitteresc cate-un pic si apoi am mai iesit putin pe terasa la o mini cantare marca David Malauţ. N-am rezistat foarte mult si m-am bagat la somn. Asa sosi dimineata plecarii...rapid.

Ar mai fi de specificat faptul ca la Pietrosita nenea naşu' din trenul accelerat nu a vrut sa le elibereze bilet redus, nici macar bilet intreg pana la Bucuresti oamenilor, asa ca...au asteptat un mijloc de transport :) eu si Catalin am facut ce-am invatat destul de bine in ultima vreme: hitch-hike :)

Asa s-o terminat tabara Speo - Alpin 2010. Nu repede, nu urat, si nu fara multe amintiri.
Multumesc Doamnei Ileana pt ocazie si tuturor celor ce m-au acceptat ca monitor, desi's mai tanar ca unii :)

Poze, din pacate, nu am facut. Au facut altii in jur de 5000 de poze. La cate sunt nici nu ma mai sinchisesc sa cer 1-2 de la fiecare. Raman cu amintiri format jpg...

Biserica Romana