luni, 11 noiembrie 2013

Vodafone versus Orice alt magazin din tara asta

Treaba e simpla, doresc sa-mi cumpar un telefon si daca tot am abonament, hai sa profit de ocazie si sa primesc ceva reducere.

Telefonul vizat: HTC 8x, un telefon foarte fain cu Windows Phone 8 si dotari de top. Preturi? La Vodafone costa 2100 de lei in timp ce la orice alt magazin online sau altfel, acesta costa sub 1000 de lei, de obicei 900.

Dupa milioanele de reduceri furnizate de cei de la Vodafone, reiese faptul ca cu un abonament de 45 de euro pot plati DOAR 1400 de lei pe acest telefon care poate fi gasit ORIUNDE CAUTI cu 950 de lei.

CUM CACAT!?!?

duminică, 10 noiembrie 2013

Pestera Comana

Tura de doua saptamani planificata a avut loc pe o vreme superba (nu ne-ar fi interesat prea mult in cazul unei pesteri inactive, dar in cazul asteia, a fost foarte important acest aspect). Ne-am strans 19 oameni pentru a merge acolo si, chiar daca cu 10 ore inainte de intalnire n-aveam destule masini, la fata locului aveam 27 de locuri in masini :)

Bun. Participantii:
Eu, Cornel Mare, Cornel Mic, Marius, Bogdan, Sebi varul lui Bogdan, Marius fratele Irinei, Dan Ovidiu (tip nou), Heea, Sebi Clinciu, Andrei Ciora (Mare), Andrei Harciag (Mic), 2 prieteni de-ai acestuia, Tibi, Vlad Ruginosu, Ioana prietena sa, Romelia, Dana (prietena de-a ei) si-atat!

Woi, Mergem, ne oprim in Sercaia la Targul de animale, observam cai batuti si animale chinuite in general. Marius ne-a povestit despre o vaca plina de sange din cauza ca s-a rupt remorca cu ea si si-a rupt genunchii din spate... Super!

Continuam pe cel mai prost drum din lume: Hoghiz - Sercaia, si iesim de pe el in Comana de Jos spre Comana de Sus. Frumos sat, vale larga, foarte foarte fain. Si apoi intram intr-un asa numit (de Bogdan) ocol privat, fapt foarte vizibil in padurile exploatate ale locului: foarte foarte curat!

Oprim, ne schimbam, urcam, ne separam si pana la urma Sebi, singurul care a mers prin stanga extrema, a gasit pestera si apoi ne-a gasit si pe noi sa ne indrume catre ea. Vremea fu superba. Absolut superba!

La intrare mai face lumea o tura de schimbare de toale si incepem sa cautam intrarea. O gaseste Cornel Mic fix sub picioarele noastre. Foarte ingusta, aproape verticala, usor de intrat in ea, greu de iesit.

In fine, Cornel iese, intra Bogdan, iese si el, apoi intru eu cu Sebi (cel mic) si incepem sa exploram. Si exploram, exploram, mergem inainte, inapoi, gasim cate doua cai catre acelasi loc, foarte foarte fain. Eram primul, dar eram cu un incepator in ale pesterilor si astfel ca nu-mi era foarte frica, inaintand cu pasi destul de repezi. Apoi ii asteptam pe ceilalti, sub forma lui Sebi Clinciu, Andrei, Vlad Ruginosu si inca cineva parca...

Mnoh, apoi pestera incepe sa fie mai cursiva, mai putine posibile abateri, astfel ca ma intorc sa vad fețele oamenilor de prin pestera si sa verific cam cum stau cu psihicul. Stateau bine, absolut toti.

Apoi continui cu ultimii pana in locul in care avea sa fie cel mai indepartat punct de la care au inceput sa se intoarca. Si s-au intors toti, ne-au dat feedback despre cum e acolo si apoi am mers si noi sa ne convingem. Tight places, let me tel you...

Partea finala era o portiune unde se stransese apa, astfel ca peisajul era ceva foarte ingust cu spatiu deasupra apei de doar 30 de cm iar prin apa aproape de-un metru. In conditiile in care eu eram uscat, am zis ca clar nu voi merge pe-acolo decat daca trece altcineva inainte si-mi confirma faptul ca mai e ceva de vazut dupa. Zis si facut, s-a bagat Cornel, si-a infipt capul prin minuscula trecere si a decis sa se intoarca. Vazandu-l ud complet, eu fiind uscat complet, am zis ca nu se poate sa nu ma tin de promisiune, astfel ca am trecut si eu prin acea apa...dar nu mi-a fost usor sa ma conving sa fac asta. Am sacrificat un picior in detrimentul celuilalt, astfel ca mergeam in doua maini si un picior, cu spatele in tavan si am trecut de acea portiune pastrand spatele si piciorul stang uscate, cu toate ca acel picior s-a udat apoi din prelingerea de pe pantaloni.

In fine, am ajuns dincolo, acum ce fac, il chem pe Cornel, el zice ca nu mai vine. Ok... CORNEL! HAI! Si-a venit. Era jumate infipt in apa cand i-am zis STAI! ca poate cine stie, nu mai e mult si nu mai e nevoie sa intrii. Dar am inaintat destul incat sa ne fie grea comunicarea, fapt pentru care a trecut si el de portiunea cu apa. Apoi eu m-am blocat psihic intr-un loc foarte ingust la care trecerea de vreo 6 metri se facea printr-o portiune de cca 25-30 cm latime si vreo 3 m inaltime, la capatul careia se auzea o apa curgand. Am decis sa ma intorc si sa-l las pe Cornel sa treaca, fiindca-i mai slab si fiindca eu mi-am consumat curajul la trecerea prin apa.

Bun. Ajunge Cornel la capatul trecerii si... surpriza... o saritoare de cca. 3 m pe care nici nu indrazneste s-o incerce, astfel ca decide intoarcerea iar eu o aprob cu mare fast, mai ales prin prisma faptului ca-s ud si inauntru-i RECE!

Mnoh, bun, ne-ntoarcem, suntem din ce in ce mai sleiti de putere realizam doar la jumatatea pesterii acest lucru, moment in care le prindem pe fete (cele trei care au mers cu noi pana la sifon) ajutandu-l pe Dan Ovidiu, despre care am aflat ulterior ca a ramas in urma tuturor succesiv, astfel ca la un moment dat a ramas singur si a inceput sa strige dupa ajutor. Vazand ca nu raspunde nimeni, a ramas pe loc asteptand sa vina cineva din urma dupa el... Si-au venit fetele si l-au ajutat, apoi am venit si noi si l-am ajutat, chiar cu pretul inceperii tremuraturilor de frig...

Si-am iesit in cele din urma. Neasteptat de grea iesirea, in special datorita oboselii acumulate. And we're out and I'm still wet. Dar ajungem cu totii cu bine la masini sa observam ca masina lui Bogdan e incuiata si cu geamul dinspre drum deschis... Go Marius!

Ma schimb si eu in haine uscate si totul revine la normal. Plecam, ne oprim in prima crasma, unii beau o bere eu manc pufuleti apoi ne suim in masini si ma trezesc la Faget...

Urmau 2 jocuri de Catan la Teo Mica care s-au terminat cu o betie interesanta a lui Marius, completata perfect de Braneanul venit foarte activat de la concert.

Spor!

miercuri, 6 noiembrie 2013

O zi din viata unui om, angajat chiar

Vai, chiar, m-am angajat, dar asta se intampla acum trei luni. Nu stiu ce-am scris ultima oara, dar poate voi reveni cu detalii, vreodata.

Impulsionat de Ruxandra care-a stat acasa si-a scris pe blog astazi, m-am apucat de-am recitit fragmente din articolul scris de mine in memoria Pikilinei si mi-am adus aminte cu cata emotie am scris acele lucruri si cat de placut imi este la citire si am decis sa scriu un articol absolut aleatoriu despre ziua de astazi. De ce despre ziua de azi, cand as fi putut sa scriu foarte bine despre weekendul trecut? Simplu, weekendul trecut s-a mai intamplat de 3 ori pana acum  (ma refer la MPC) si am scris cel putin odata despre el, iar ziua de azi s-a intamplat de zeci de ori dar n-am scris nici macar odata despre ea.

The beginning.

Trezirea a fost ciudata, la ora 7, am stat putin pe laptop cu sunetul oprit... dupa care-am decis sa-mi fac un duș... apoi, la fel de relaxat am mers la bucatarie si-am mancat miez de lapte cu dulceata, lapte cu pufarine si un shake de banane cu lapte. La jumatea mesei m-a acompaniat Ruxandra si totul a fost atat de zen, in special datorita faptului ca am decis sa nu merg la munca de la 8:30 ci mai tarziu. Si-am stat de vorba, apoi a venit si George sa ne anunte ca vin oamenii sa-i ia mobila, am mai stat de vorba si-apoi am plecat.

Unde-am plecat?

La Aula Universitatii, unde avea loc o prelegere tinuta de Dr. Peter Pleus, un om cu foarte multe si inalte functii in grupul Schaeffler, deci foarte important. Eu, lucrand la Schaeffler aveam bilet de delegatie intre orele 9 sau 9:30 si 12:00, astfel ca am decis sa renunt la o ora de drumuri pana la Schaeffler si-napoi si sa aleg sa merg direct la conferinta si apoi la munci. Zis si facut. Inainte de asta, trebuie sa precizez totusi ca am primit un mail de la Mr. Talaba cum ca la 9:30 are loc o intalnire intre noi (studentii de la master) si conducerea universitatii, dupa care la ora 10 incepe prelegerea domnului mai sus mentionat.

Am ajuns acolo cu bicicleta intr-o mare graba, doar ca sa aflu ca ne-a mintit prorectorul pe toti si ca toti am ajuns acolo cu 30 de minute mai devreme, timp pe care as fi preferat sa-l petrec cu oamenii mei de-acasa.

In fine, la prelegere am asistat in mod civilizat, cu toate ca nu prea vedeam fara ochelari, nereusind sa retin mutra lu' nenea. Prelegerea s-a intitulat "The evolution of the internal combustion engine" si a trecut prin toate, in special prin ce face Schaeffler pentru aceste motoare. UniAir la greu.

In fine, vine si sectiunea cu intrebarile, moment in care am stiut ca am o intrebare pentru el. De cum a inceput sesiunea, eu am inceput sa tremur, mai ales pentru ca aveam o intrebare cel putin pertinenta de pus. Faptul ca nimeni nu punea nicio intrebare si ma pregateam s-o adresez eu pe prima doar amplifica si mai mult tremuratul. In sfarsit, au pus baietii intrebari si a fost ok apoi. In final, am pus si eu intrebarea si m-am pierdut complet, noroc ca doar la sfarsitul acesteia. Apoi am tremurat stand in picioare sa ascult raspunsul.

Am iesit in final din Aula, decis sa ma urc pe bicicleta si sa pedalez pan'la Schaeffler, insa dupa ce-am vazut norii m-am potolit, am legat-o la loc si mi-am cautat un loc in masina.

Nici n-am ajuns bine la munca, m-am si dus la masa... masa, am mancat un piept de curcan cu cascaval si bacon la cuptor, alaturi de o portie de piure de cartofi si o salata de varza, acestea urmate de o portie sanatoasa dar si scumpa de cremsnit.

Dupa masa, vine randul muncii. M-am pus la calculator cu gandul sa fac prezentarea pentru Dr. Brands si Dr. Schlerege de maine de la scoala. Zis si inceput: m-am chinuit toate cele 6 ore state acolo sa scot ceva si tot n-am reusit sa fac asta.
O las pe maine, adica pe ultima clipa.

Plec impreuna cu Radu Plamadeala spre microbuzul de la 18:30, il prindem si vorbim despre ture cu bicicletele pana cobor eu in Livada pentru a merge la sedinta CPNT.

Sedinta se desfasoara, la fel ca in ultimele 3 saptamani, cu cativa membri noi (numa' bine), se povestesc turele pe care le-am pus acum un sfert de ora pe grup, se planifica urmatoarele ture si apoi, dupa rubrica diverse se pleaca acasa. De precizat faptul ca eu am tinut sedinta, n-am facut o treaba extraordinara, insa am tinut-o, la fel ca in ultimele fiecare dati in care am fost acolo, exceptand una tinuta de Teo in prezenta a zeci de oameni (ah ce vremuri, ce sentiment).

Dupa sedinta merg cu Braneanu si Andrei povestindu-le ce emotii am avut eu azi la prezentare, prezentare la care pe seara am aflat ca nenea Peter Pleus a venit cu avionul privat (inchiriat sau al Schaefflerului - dar oricum dedicat lui) pana la Sibiu, de acolo cu elicopterul pana la Brasov pentru a tine prelegerea dupa care a mers la Schaeffler pentru o sedinta cu mai marii Engineering Center si apoi iar in elicopter si avion. Aceasta activitate a mai avut loc odata, cand nenea a tinut o prelegere pentru 20 de oameni.

De ce mi-a placut seara? Pentru ca ne-a povestit si Braneanu o traire de-a sa cu tremurat, dar in special pentru ca el e un om foarte special cu care orice moment e special prin unicitatea sa si dedicarea cu care se implica in orice.

Ne-am despartit la Ambient, eu am mers spre Aula sa-mi iau bicicleta iar ei au mers pe Sitei, la bere.
Mi-am luat bita, am dus-o acasa si am inceput sa umblu pe telefonul lui George, dand peste articolul Ruxandrei de pe blog, de la care am sarit la articolul meu cu Piki dupa care am venit la PC sa scriu această... ce-o fi aceasta.

In timp ce scriam asta, insa, am deviat si-am scris pe facebook si CPNT.ro cateva detalii legate de sedinta.

Dar cam atat. Am numai romante in cap. Ma duc sa dorm, ca altfel o iau razna.

Spor si noapte buna!


















Biserica Romana