vineri, 13 august 2010

Seaca dintre clăi





Salutare! Acum, pe picior de plecare, mi-am adus aminte de tura efectuata miercuri in Bucegi.
O sa incerc sa fiu succint deoarece trebuie sa-mi fac bagajul - plec maine la Vf. Omu cu bicicleta (cu bicicleta doar de la Cuibul Dorului pana la Vf. Omu si inapoi), apoi la majoratul nepoatei cea mare, apoi tocmai pana-n Cheile Caraşului pentru tabara de vara CPNT.

Revenind. Am decis luni ca marti facem o tura pe abruptul prahovean. Din anumite motive am amanat pe miercuri isprava noastra si asa a si iesit. Partea cumva nostima a fost faptul ca in seara dinainte mi-am programat ambele telefoane sa sune la 6 dimineata. N-au sunat deoarece primul l-am potrivit gresit, cu 2 ore in urma, iar la al doilea am gresit toate calculele posibile si imposibile astfel incat l-am facut sa sune la ora 3 dupa amiaza :).

Ma trezesc sunat de Bogdan, singurul partener de tura, la, ceea ce parea a fi ora 5:30, stabilim ultimele detalii si apoi imi dau seama ca nu-i ceasul 5:30 ci este 7:40...intarziasem 2 ore...si nici nu plecasem din casa. Repede, arunc polarul, pelerina si sticlele de apa goale in rucsac, plec spre Ienachita, ajung acolo si astept...astept...si inca mai astept. Il sun pe Bogdan sa-l intreb pe unde e, dupa 40 de minute de asteptare incep sa incerc sa il conving sa coboare din tren...decide ca face tura in Piatra Mare daca nu vin eu. La 3 minute dupa ce a plecat trenul m-a luat si pe mine un nene din Slatina ce mergea spre Tecuci. A facut el figuri ca nu-i dau bani, facea glume oltenesti dar m-a luat pe moca...m-a lasat si la Metro. Din Ploiesti am primit primul refuz la "ma luati si pe mine fara bani?", apoi m-a luat un nene cu un Bora, tot pentru bani dar...ce sa vezi...m-a luat fara bani (cu toate ca a mai luat o tanti din Ploiesti pana aproape de Campina si i-a luat 5 lei).

Cum ne-cum am ajuns in Busteni, am cumparat niste eugenia, nuga, viva si m-am intalnit cu Bogdan care ma astepta deja de ceva vreme, vreme suficient de indelungata incat sa ramana masca la lumea ce-l inconjoara.

Decidem ca timp avem doar pentru o tura fulger...alege el Seaca dintre clai, eu ii multumesc si pornim. Constatam ca apa jepilor este MARO (ulterior am observat ca este asa din cauza unor lucrari ce se desfasoara in amonte, aproape de refugiul salvamont), si ii dam in sus.

Pozele nu arata prea bine deoarece camera partenerului de tura nu mai are display functional iar toate pozele sunt facute pe modul program ;)) adica cu niste setari...necunoscute.

Iata cele doua Clai si Seaca vale dintre ele...sa le zicem asa


Este o vale destul de salbatica, surprinzator de umeda si umbroasa intr-un mod perfect contrastant cu canicula de-afara.


Fara gluma, este o vale accesibila doar turistilor bine antrenati sau celor foarte bine sustinuti de cei bine antrenati.

Mici monstre din zecile de portiuni de catarare.

Un orizont stancos - mai frumos nu se poate!


Tura a decurs fara nici cea mai mica problema, dupa ce am ajuns sus am incercat sa ne suim pe claia din stanga dar am renuntat dat fiind faptul ca eram in pantaloni scurti iar pana sus este o padure de jnepeni aproape necalcata. Am continuat pe Braul lui Raducu, un traseu nemarcat, destul de neinteresant, salbatic si frumos, am dat in Jepii Mici si obiceiurile de pe acolo.

Aici tin sa precizez faptul ca 2 dintre extrem de multii turisti dintr-o zi de miercuri, in timp ce ne intrebau diverse despre traseu, au bagat o coaja de banana intr-o punga de plastic si au aruncat-o langa poteca pe ditamai bolovanul :) sa se vada vere! e biodegradabila. Nu stiu cum de am avut, dar am avut curajul sa le iau gunoiul si sa le spun ca asa ceva nu se face pe munte. Ma felicit pentru curaj nu pentru initiativa :)). Era o chestie cu "do one thing every day that scares you"...in ziua aia mi-a iesit!

Am ajuns in Busteni destul de devreme si surprinzator de fresh, m-a luat un nene intr-un Panda benzina, si, ca sa vezi, omu' fu soldat in Irak si Afghanistan, era din Azuga si vindea corzi ieftin.
M-a lasat in Ploiesti, dupa pod si ii urez numai bine!

De acolo am urcat in cel mai puternic vehicul yet. 440 cai putere dintr-un diesel de...wait 4 it....12.9 litrii. DA! am mers cu TIR-ul! DAF XF ! Cara omul 33 tone de hamei deshidratat de la fabrica Bergenbier...la fel, vroia bani...da' n-am frate! Mult noroc si-acestui om ii doresc!

Gata. Ce sa zic...ii multumesc lui BogdaM pentru tura si...noapte buna!

2 comentarii: